Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1055/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Decizia nr. 1055/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 21227/3/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1055

Ședința Publică din data de 20.02.2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: U. D.

JUDECĂTOR: B. V.

JUDECĂTOR: V. D.

GREFIER: D. C. D.

****************

Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă AGENȚIA NAȚIONALA A FUNCȚIONARILOR PUBLICI împotriva sentinței civile nr. 5808/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant N. L..

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă AGENȚIA NAȚIONALA A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, prin consilier juridic M. G., cu delegație la dosar – fila 11, și intimatul reclamant N. L., prin avocat R. B., care depune împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită prin prezența reprezentantului recurentei pârâte.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, în cadrul procedurii prealabile intimatul reclamant a formulat întâmpinare, iar recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, precum și că dovada de îndeplinire a procedurii de citare în privința recurentei pârâte nu a fost restituită la dosar, după care,

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Având cuvântul, recurenta pârâtă AGENȚIA NAȚIONALA A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, a depășit limitele de competență prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 judecând fondul cauzei. Astfel, în acțiunea în suspendare magistratul hotărăște doar asupra aparenței de nelegalitate a actului administrativ, nu și fondul cauzei. Cu privire la existența unei pagube iminente nu se menționează argumentele în baza cărora s-a formulat această opinie.

Intimatul reclamant N. L., prin avocat, solicită respingerea recursului, apreciind că instanța a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, nu s-a pronunțat pe fondul cauzei ci doar l-a pipăit. Instanța a constatat că există o pagubă iminentă ca urmare a faptului că nu s-au încasat drepturile salariale nici până la acest moment, mai mult, instanța a constatat și grave nereguli în comunicarea deciziei. Susținerile privind comunicarea preavizului nu au legătură cu această cauză întrucât ordinul de numire în funcție nu poate fi anulat decât prin alt ordin. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Curtea, în temeiul art. 394 Noul Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5808/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul L. N. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI.

A fost suspendat ordinul Președintelui ANFP prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu a reclamantului prin eliberarea din funcția publică de execuție –consilier clasa I, grad profesional principal, în cadrul Serviciului achiziții publice Patrimoniului și Administrativ – Direcția Economic – Resurse Umane, Achiziții, Administrativ și Protocol până la data pronunțării instanței de fond.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din cuprinsul Sentinței civile nr. 5808/25.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Il-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ /CA/2014, rezultă că instanța de fond a motivat pe larg din punct de vedere teoretic hotărârea dispusă reținând cu privire la speță, numai câteva aspecte succinte de fond:

„în speța de față, pârâtul nu a făcut dovada comunicării actului contestat de către reclamant astfel încât instanța să poată verifica îndeplinirea uneia dintre condițiile de legalitate ale actului administrativ și anume aducerea la cunoștința persoanei căreia i se adresează, iar pe de altă parte prin decizia Curții Constituționale nr. 55/5.02.2014, dispozițiile O.U.G. nr. 77/2013, textul normativ în baza căruia a fost emis actul contestat au fost declarate neconstituționale. ( )

în speța de față, Tribunalul constată că suntem în prezența unui caz bine justificat.

în speță este îndeplinită și condiția prevenirii pagubei iminente, impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată."

Față de modul în care instanța de fond a motivat hotărârea luată prin reținerea unor aspecte succinte privind fondul cauzei fără a argumenta prin prisma probelor motivele care au condus la hotărârea pronunțată, s-au formulat următoarele critici:

Instanța de fond a depășit limitele de competență impuse de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în fapt prejudecând fondul cauzei.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Ori, raportându-ne la dispozițiile legale mai sus arătate, poate fi dispusă măsura suspendării numai în situația în care vor fi îndeplinite cumulativ cele două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Diferența între cererea de anulare a unui act administrativ și cererea de suspendare a executării actului administrativ rezidă doar în profunzimea analizei pe care instanțele o realizează - în cadrul acțiunii în anulare, magistratul trebuind să stabilească, în mod cert, dacă s-a încălcat dreptul pretins de reclamant, în timp ce, în cadrul acțiunii în suspendare, magistratul va stabili doar dacă aparența dreptului este în favoarea reclamantului, cu referire la existența îndoielii serioase asupra legalității actului.

Cu privire la modul în care a fost motivată în fapt hotărârea, s-a arătat că instanța de fond, deși a depășit limitele de competență prin analizarea aspectelor concrete privind anularea Ordinului președintelui ANFP nr. 4172/30.12.2013, nu a făcut dovada analizării aspectelor invocate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici cu privire la reorganizarea ANFP și reducerea postului ocupat de domnul L. N..

Astfel, în întâmpinarea formulată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici cu privire la cererea formulată de domnul L. N. de suspendare a executării actului administrativ de eliberare din funcția publică au fost invocate următoarele aspecte:

Din conținutul acțiunii formulate de domnul L. N., pag 2, alin. (3), rezultă că reclamantul recunoaște că prin preavizul nr._/29.08.2013 (documentul premergător actului administrativ de eliberare din funcția publică) i s-a adus la cunoștință faptul că începând cu data de 1.09.2013, postul aferent funcției publice deținute, respectiv consilier clasa I, grad profesional principal în cadrul Serviciului Achiziții Publice, Patrimoniu și Administrativ- Direcția Economic, Resurse Umane, Achiziții, Administrativ și Protocol se desființează, ca urmare a restructurării/reorganizării Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Având în vedere structura organizatorică cu numărul de posturi aprobat prin H.G. nr. 528/2013 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.000/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, Avizul ANFP nr._/2013 și statul de funcții valabil începând cu data de 1.09.2013, rezultă că desființarea postului aferent funcției publice de consilier clasa I, grad profesional principal în cadrul Serviciului Achiziții Publice, Patrimoniu și Administrativ- Direcția Economic, Resurse Umane, Achiziții, Administrativ și Protocol a fost efectivă începând cu data de 1.09.2013.

Din datele existente la nivelul ANFP, rezultă că în perioada de preaviz a intervenit suspendarea raportului de serviciu, domnul N. L. aflându-se în concediu pentru incapacitate temporară de muncă în perioada 3.09-30.11.2013.

Cu privire Ia cea de a doua condiție cumulativă necesară a fi îndeplinită pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv existența unei pagube iminente, deși instanța de fond reține în motivarea hotărârii că această condiție este îndeplinită nu menționează motivele, respectiv argumentele în baza cărora și-a format această opinie.

Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute.

Față de momentul introducerii cererii de suspendare a raporturilor de serviciu, reclamantul este în imposibilitate de a dovedi că previne o pagubă iminentă prin cererea de suspendare, întrucât:

-de la momentul desființării postului și până în momentul introducerii acțiunii au trecut aproximativ 10 luni;

-din conținutul acțiunii, pag 2, alin. (3), rezultă că reclamantul recunoaște că prin preavizul nr._/29.08.2013 i s-a adus la cunoștință faptul că începând cu data de 1.09.2013, postul aferent funcției publice deținute, respectiv consilier clasa I, grad profesional principal în cadrul Serviciului Achiziții Publice, Patrimoniu și Administrativ- Direcția Economic, Resurse Umane, Achiziții, Administrativ și Protocol se desființează, ca urmare a restructurării/reorganizării Agenției Naționale a Funcționarilor Publici;

-pentru a veni în sprijinul domnului L. N. și pentru a nu crea un prejudiciu material asupra acestuia și familiei acestuia, Agenția Națională a Funcționarilor Publici i-a pus Ia dispoziție acestuia în perioada de preaviz funcții publice vacante corespunzătoare (propuneri cu care reclamantul nu a fost de acord);

-aceasta nu a făcut dovada că este unicul susținător al familiei.

In drept, a fost invocat art. 488 pct. 8 NCPC, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 528/2013 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.000/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, Legea nr. 188/1999(r2), cu modificările și completările ulterioare.

Legal citat, intimatul L. N. a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire Ia primul motiv invocat de recurenta:

Depășirea limitelor de competenta formează obiectului motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 4 NCPC " când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești" si nu se poate intemeia pe dispozițiile invocate de recurenta, respectiv pct. 8 " cand hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material". Atat timp cat recurenta nu a invocat motivul a cărui aplicare se impune in prezenta cauza, instanța nu poate tine cont de acesta in virtutea principiului disponibilității (reclamantul fixează cadrul procesual, iar instanța judeca doar in limita a ceea ce a fost investita).

In al doilea rand, prin faptul ca instanța a argumentat mai pe larg decizia de suspendare a ordinului președintelui ANFP nu conduce la ideea unei antepronuntari. În cazul de fata, argumentele instanței nu susțin decât suspendarea ordinului, fara a oferi lămuriri asupra unor aspecte care nu s-au solicitat. Instanța a făcut o analiza a motivelor care impus suspendarea unui act administrativ si a verificat îndeplinirea condițiilor in sarcina reclamantului pentru a dispune in consecința. De asemenea, invocarea unor articole din Convenția Europeana a Drepturilor Omului nu este de natura sa conducă la prejudecarea fondului, fiind argumente care susțin principiile ce trebuie sa guverneze un proces civil.

Referitor la cel de-al doilea argument invocat de recurenta: Conform principiilor care guvernează procesul civil, respectiv principiul aflării adevărului, principiul rolului activ al judecătorului, principiul disponibilității, principiul contradictorialității, instanța este obligata sa se pronunțe asupra a ceea e i s-a cerut, in limita in care a fost investita, iar soluția pronunțata sa reprezinte intima convingere a instanței si sa reflecte adevărul.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite, cumulativ, cele 2 condiții pentru admiterea acțiunii de suspendare, astfel cum a fost aceasta formulată - aparența de nelegalitate a procedurii de restructurare - necomunicarea actului administrativ funcționarului public, excepția de neconstituționalitate admisă privind Ordonanța 77/26.06.2013 care a stat la baza restructurării postului- precum și a pagubei iminente suferită de funcționarul public prin neplata salariului, cu toate contribuțiile aferente.

Instanța a efectuat o "simplă pipăire a fondului", specifică unui proces privind suspendarea unui act administrativ si a admis acțiunea formulată în temeiul art 14 din Legea contenciosului administrativ.

In al doilea rand, legea stabilește foarte clar obligația autorității/instituției publice emitente ca actul administrativ (in speța, de eliberare din funcție) trebuie adus la cunoștința celui căruia i se adresează. Nu au absolut nicio relevanta actele premergătoare actului administrative ce trebuie comunicat si nici faptul ca destinatarul actului ar fi putut lua cunoștința de acesta pe alta cale. De la momentul comunicării actului curg termele pentru atacarea acestuia.

Începând cu data de 30.12.2013 funcționarului public ii încetează raportul de munca, dar este informat abia in 11.07.2014, ulterior Deciziei Curții Constituționale. In absenta comunicării ordinului de eliberare din funcție, notificările inaintate nu au valoare juridica.

Nici ultimul argument al recurentei nu poate fi reținut de instanța si trebuie respins pentru următoarele mențiuni:

In motivarea cererii sale, recurenta se contrazice si isi argumentează capetele de cerere pe motive contradictorii. Daca primul capăt al cererii sale era motivat de faptul ca instanța si-a depășit limitele si s-a pronunțat mai mult decât trebuia, prejudecand fondul, facand o analiza detaliata a anumitor aspect, analiza ce ar fi trebuit sa fie făcuta in cadrul unei acțiuni in anulare si nu raportat la o acțiune in suspendare, in ceea ce privește capătul 3 din cerea sa, recurenta afirma ca instanța nu a motivat decizia, în sensul ca nu a oferit argumente care sa susțină "existenta pagubei iminente". Instanța a motivat existenta pagubei iminente.

Prejudiciul este prezumat in aceasta situație intrucat lipsa unor resurse financiare automat conduce la repercusiuni negative . Mai mult decât atat, dupa cum s-a afirmat si in cererea introductive de instanța, intimatul-reclamant este singurul susținător al familiei sale, având in întreținere o minora. Lipsa unor venituri fixe lunare a condus la consecințe nefavorabile asupra familiei acestuia.

În drept, Legea 188/1999 r modificată. Legea 554/2004 modificată. NCCP

Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în conformitate cu prevederile art. 496 Cod pr. civ., Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Cu privire Ia primul motiv invocat de recurenta:

Nici ultimul argument al recurentei nu poate fi reținut de instanța si trebuie respins pentru următoarele mențiuni:

In motivarea cererii sale, recurenta se contrazice si isi argumentează capetele de cerere pe motive contradictorii. Daca primul capăt al cererii sale era motivat de faptul ca instanța si-a depășit limitele si s-a pronunțat mai mult decât trebuia, prejudecând fondul, facand o analiza detaliata a anumitor aspect, analiza ce ar fi trebuit sa fie făcuta in cadrul unei acțiuni in anulare si nu raportat la o acțiune in suspendare, in ceea ce privește capătul 3 din cerea sa, recurenta afirma ca instanța nu a motivat decizia, în sensul ca nu a oferit argumente care sa susțină "existenta pagubei iminente". Instanța a motivat existenta pagubei iminente.

Față de considerentele de fapt și de drept învederate mai sus, instanța reține că acțiunea nu este fondată, astfel că în baza art. 496 Cod pr. civ. o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă AGENȚIA NAȚIONALA A FUNCȚIONARILOR PUBLICI împotriva sentinței civile nr. 5808/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant N. L., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

U. D. B. V. V. D.

GREFIER,

D. C. D.

Red. V.D.

Tehnodact. C.B./5 ex./24.03.2015

Tr. București SII C. – S. V.

← Anulare act administrativ. Decizia nr. 714/2015. Curtea de Apel...		Anulare act administrativ. Sentința nr. 205/2015. Curtea de... →

Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1055/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1055/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI