Obligaţia de a face. Decizia nr. 583/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 583/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1308/93/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Decizia civilă nr. 583
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: A. I. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 2543 din data de 20 august 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamanta P. D.-I. și intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI, având ca obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul art. 223 C.pr.civ. (2010), după care:
Curtea constatând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2543 din data de 20 august 2014, Tribunalul Ilfov - Secția Civilă a admis acțiunea formulata de reclamantul P. D.-I. în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET. A obligat parata sa elibereze reclamantului diploma de licența si suplimentul de diploma. A respins ca inadmisibila cererea de chemare in garanție a MEN formulata de reclamant. A admis cererea de chemare in garanție a MEN formulata de parata U. S. HARET. A obligat chematul in garanție M.E.N sa aprobe tipărirea formularelor tipizate ale diplomei de licența si suplimentului de diploma ale reclamantului. A obligat chematul in garanție la plata sumei de 670 lei reprezentând cheltuieli de judecata catre parata.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurată, iar pe fond respingerea acțiunii si cererii de chemare in garantie.
În motivare a arătat că, prin raportare la dispozitiile art. 488 pct.8 din Codul de procedură civilă, actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate. A invocat dispozițiile art. 60, alin. (1) din Legea nr. 84/1995 și ale H.G. nr. 1011/2001 care reglementează condițiile de organizare a învățământului la distanță și a celui cu frecvență redusă, prevăzând expres în art. 17 că programele de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se supun procedurii de evaluare academică. De altfel, se observă, că în toate hotărârile de guvern emise în perioada 2002 (anul înființării universității) autorizarea se realiza pe fiecare formă de învățământ, fiind menționată expres forma avută în vedere: ZI, FF, FR, ID. Autorizarea/acreditarea vizează inclusiv formele de învățământ, nu doar domeniul, facultatea și specializarea, acest fapt rezultă și din prevederile OUG nr. 75/2005.
A invocat dispozițiile art. 2, lit. c, art. 13 și ale art. 29, alin. 3 din OUG nr. 75/2005
Forma de invatamant propusa de universitate face parte din oferta educationala deoarece formele distincte de invatamant atrag oferte educationale diferite. Facand parte din oferta educationala, forma concreta de invatamant propusa de universitate se concretizeaza in programele de studiu, potrivit art. 2 lit c din OUG nr. 75/2005. În vederea aplicării OUG nr. 75/2005 a fost adoptată H.G. nr. 1418/2006, care reglementează procedura de acreditare/autorizare.
În art. 1.6, paragraful 3, teza a doua a hotărârii se menționează că programele de studii (programe care sunt supuse acreditării/autorizării potrivit art. 29 alin. 3 din OUG nr. 75/2005) se diferențiază, printre altele, și prin forma de învățământ: la zi, seral, cu frecvență redusă, învățământ la distanță, etc. Fiind un element de diferențiere, rezultă că un program de studii la forma ZI va fi diferit de un program de studii la forma ID, fiind în realitate două programe de studii diferite, supuse separat procedurilor de autorizare/acreditare. Fiind un element de diferențiere, rezultă că un program de studii la forma ZI va fi diferit de un program de studii la forma FR, fiind în realitate două programe de studii diferite, supuse separat procedurilor de autorizare/acreditare. În concluzie, pârâta U. S. Haret nu avea dreptul de a organiza forma de învățământ ID sau FR urmată de reclamant.
Reclamantul a încheiat un contract de studii cu universitatea, contract care generează drepturi și obligații reciproce, printre care și obligația universității de a elibera documentele de studii, astfel că rugăm instanța să constate că un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, deci cu depasirea drepturilor conferite de lege universitatii organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pentru simplul motiv că niciuna din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia. In concluzie, un act juridic ce incalca ordinea publica, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absoluta, nu poate genera drepturi si obligatii legitime si, deci, nici de protectie jurisdictionala in cazul nerespectarii lor.
În ceea ce privește eliberarea adeverințelor, acestea sunt emise de universitate care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însăle dreptul la emiterea diplomei de licență, nu atesta decat o situație de fapt, fiind emise în vederea executarii unei obligații contractuale a universității. Eventuala obligatie a universitatii de a emite diplomele de studii si-ar avea izvorul direct in lege, insa numai in conditiile in care contractul de studii ar fi fost incheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul in speta.
Convingerea reclamantului, în sensul că universitatea era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care ei le-au urmat, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fară a se verifica autenticitatea informațiilor. Verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate. O asemenea verificare se impunea în acest caz, întrucât U. S. Haret este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea aștepată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice, in ceea ce priveste legalitatea actelor pe care le emit. Astfel ca nu poate fi retinuta eroarea . care se presupune ca s-ar afla absolventii USH de la formele de invatamant FR sau ID. Pentru a putea constitui temei al dobandirii unui drept real de la o persoana care nu are calitatea de a-l transmite, eroarea cu privire la calitatea persoanei trebuie sa fie . s-ar accepta ca eroarea ar fi fost . numai pozitia persoanelor care s¬au inscris la studii, nu si a celor care, la vremea respectiva, s-au interesat despre oferta educationala a USH si au renuntat sa se inscrie), nu s-ar putea accepta ca eroarea a fost invincibila.
Faptul ca, probabil, parata U. S. Haret, prin propria culpa-organizarea unor forme de invatamant neautorizate-chestiune de notorietate nationala care nu mai trebuie dovedita in cauza, a eliberat din numarul de tipizate aprobat diplome pentru absolventii formelor de invatamant neautorizate, nu se poate imputa MEN, drept pentru care prima instanta ar fi trebuit sa respinga cererea de chemare in garantie formulata de catre U. S. Haret in contradictoriu cu MEN, ca nefondata.
Prima instanta a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizata să funcționeze provizoriu. Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantului, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond. Motivarea instanței de fond argumentata de adeverințele emise de catre U. "S. Haret" absolvenților sai, nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii. Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ.
Adeverința are termen limitat de valabilitate. M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea.
Prima instanta a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS. Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții EXCLUSIVE ale Ministerului E. Nationale. Având în vedere acest aspect, a precizat că atribuțiile și competențele M.E.N.- fost M.E.C.T.S. ¬sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr. l/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Asadar, referitor la speta dedusa judecatii, in conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 se specifica faptul ca " organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului E. si Cercetării. " Organizarea mecanismelor de asigurare a calitatii in invatamant sunt atributii ale ARACIS care este un organism autonom, cu atributii distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr, 88/1993 si ulterior prin OUG nr, 75/2005, cu modificările și completările ulterioare. După apariția Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, specializările care funcționează în cadrul Universității S. Haret au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României. Prin Legea privind înființarea Universității S. Haret din București nr. 443 din 5 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 491 din 9 iulie 2002, U. S. Haret ¬constituită și functionand legal în structura Fundației România de Mâine - este definită ca .instituțte de invățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de invatamant In art.3 din Legea nr. 443/2002 se statuează ca in componenta Universitatii S. Haret, intra structurile acreditate sau autorizate provizoriu.
In virtutea interpretarii speculative a prevederilor art. 60 din Legea 84/_, respectiv interpretarea fara a se tine cont de contextul unitar al Legii 84/1995, incepand cu anu12005, U. "S. Haref" organizeaza formele de invatamant "ID" si ,,FR". Organizarea formelor ID si FR la unele specializari, desi exista si forma ZI, nu excludea (si nu exclude) obligatia de conformare in ceea ce priveste indeplinirea criteriilor si standardelor de autorizare si acred:itare, implicit obligatia asigurarii resurselor umane si materiale pentru fiecare forma si locatie de invatamant in mod distinct. Hotararea de Guvern nr. 676/28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea in Anexa 3 se refera la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. La pozitia 6 Anexa 3 din HG 676/2007 este precizata structura legala pentru U. S. Haret lanivelu1 anilor 2007.
Cu rea credinta si cu vadita intentie de neconfonnare legala, U. "S. Hare!" ataca H.G. nr._ in fata instantei, fara succes.
Astfel, conform Deciziei I.C.C.J. nr._.10.2~, structurile ID si FR sunt nelegale, nerespectand conditiile de acreditare impretiv prevazute de legislatia in domeniu.
În perioada 2004-2009 funcția de conducere a Universității "S. Haref" era exercitată de Președintele Universității care îndeplinea și atribuțiile funcției de Rector, funcție care nu exista specificată în Legea invățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind funcție de conducere a instituțiilor de învățământ superior, iar conform Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic, art. 68, numai rectorul poate fi conducătorul unei instituții de învățământ superior.
Intrucat: in perioada 2004-2009 evoluția efectivelor de studenți înscriși la studii de licență și/sau ciclul 1 de studii universitare a înregistrat o creștere spectaculoasă ajungând la nivelul anului universitar 2008-2009 la 290.407 studenți, reprezentând o creștere de 562,9% față de anul universitar 2004-2005; in anul universitar 2008-2009 se observă o creștere exponențială a numărului de studenți școlarizați la specializări neautorizate de la 19.973 în anul universitar 2004-2005, la o cifră de școlarizare de 170.760 studenți. Din numărul total de 857.630 de studenți școlarizați în perioada 2004-2009, aproximativ 55% sunt înscriși/au urmat studiile la specializări neautorizate; pentru anul universitar 2008-2009, din totalul studenților la nivel național pe învățământ particular de 410.859, se observă că 290.407 aparțin Universității "S. Haret" din București, iar 170.760 din aceștia au urmat specializări la forme nerecunoscute MECTS; solicitarea de eliberare de tipi.zatelfonnulare de diploma a U. "S. Haret" din anul 2009 avea un cuantum aproximativ egal cu necesarul de tipizatelfonnulare de diploma pentru intreaga generatie de absolventi ai institutiilor de invatamant superior la nivel national, pentru anului 2009; U. "S. Haret", prin adresa nr. 986/26.10.2009 a solicitat suplimentarea cu 5000 buc. diplome licență pentru absolvenții din anul 2008 iar prin adresa nr. 769/25.08.2009 sunt solicitate tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din anul 2009, adresa nr. 960/08.10.2009 fiind o revenire la adresa din 25.08.2009, in virtutea atribuțiilor conferite de legiuitor, MECTS a organizat în anul 2009 o activitate de control la U. "S. Haret" avand printre obiective si: verificarea situației școlarizării studenților la specializări autorizate prOVIZOrIU sau acreditate si verificarea situatiei studentilor școlarizați la specializări neautorizate.
In legatura cu acest aspect, a aratat ca programele de studii sunt propuse MEN de catre ARACIS. MEN la randul sau inainteaza spre adoptare Guvernului respectivele propuneri. Guvernul va concretiza printr-o hotarare de Guvern aspectele inaintate de catre MEN. In urma sesizarilor ARACIS, MEN a inaintat catre Guvernul Romaniei propunerea de a emite o ordonanta care sa reglementeze in mod legal posibilitatea studentilor ce se aflau la formele nelegale de invatamant, de a termina studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Astfel a fost emisă O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Potrivit acestui act normativ, studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul 1 în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță aveau dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Pentru studentii care erau la forme neacreditate sau neautorizate de invatamant, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca acestia sa treaca la formele autorizate sau acreditate, in urma sustinerii unor examene diferentiale care sa le asigure echivalarea studiilor. Evaluarea instituțională, după înființarea prin Legea nr, 443/2002 a Universității "S. Haret" a fost solicitată de instituție abia la 01.11.2011. Asadar, nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantilor de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. A aratat ca desi prin adresa nr. 630/201 O semnata de Rector Conf Univ. Dr. A. B., U. S. Haret afirma ca ,,exista un numar de_ absolventi la forma de invatamant ID pentru care nu s-au solicitat diplome de licenta, situatia acestora urmand afi clarificata prin OG_", in nici un moment nu s-a facut dovada indeplinirii dispozitiilor respectivei O.G.
Avand in vedere: numarul mare de tipizate solicitate, nerespectarea creditelor acordate pe fiecare specializare, organizarea de forme de invatamant care aveau durata mult mai scurta decat cea legal prevazuta, imposibilitatea evidentierii numarului de studenti ce au absolvit studiile, flexibilitatea structurii stabilite prin Hotararea de Guvern nr, 676/2007, in conditiile in care capacitatea de scolarizare evident era depasita, U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile conditii si marirea capacitatii de scolarizare, organizand astfel "cursuri" fără respectarea prevederilor legale, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai multi "studenti".
Coniventa dintre studenti si U. "S. Haret" - dovedita prin staruinta si a studentilor si a universitatii de continuare a studiilor tot la U. "S. Haret" in conditiile in care capacitatea de scolarizare evident era depasita iar U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile conditii si marirea capacitatii de scolarizare - a dus la gasirea a tot felul de tertipuri care au dus la solutii provizorii si care nu au solutionat aspectul mentionat.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate: invederăm că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea interesului major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. E. Nationale nu poate elibera catre U. S. Haret formulare de diploma care sa exceada cifrei de scolarizare raportata de aceasta, neputand elibera asemenea documente fara sa respecte normele legale cu aplicare in domeniu.
În conformitate cu prevederile art.5 alin.I si alin.4 din Ordinul nr.2284/ 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, institutiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestioneaza, completeaza și elibereaza numai acele acte de studii la care au dreptul în conditiile legii.
In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr._ septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Acelasi Ordin 2284/2007, staueaza ca raspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universitatii S. Haret.
F. de mentionatele prevederi legale, se poate concluziona ca reclamantul a urmat studiile unei forme de invatamant ai carei studenti nu au fost avuti in vedere in cuprinsul cifrei de scolarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate.
Faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverinte care, in opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, reprezinta un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universitati. Eventuala amendare/cenzurare de catre MEN a acestor adeverinte se manifesta in limitele legale, nerecunoscandu-se efectele eliberarii adeverintelor respective: quod nullum est, nullum producit effectum. Prin efectul dispozitiilor legii in temeiul carora aceste adeverinte au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispozitie o dovada de studii care dupa minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni. Dupa expirarea termenului amintit, adeverinta era nula de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate, urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei. Neeliberarea diplomei de studii nu face decat sa pastreze activa aceasta stare de drept in ceea ce priveste nulitatea oricarei dovezi privind efectuarea studiilor de invatamant superior de catre reclamanti.
Asadar, cei care ulterior implinirii termenului de 12 luni au inteles sa dea eficienta unui document nul de drept, nu au facut decat sa-si asume niste riscuri ale caror efecte urmeaza sa le suporte exclusiv. Prin obligarea Ministerului la aprobarea eliberarii formularelor tipizate pentru actele de studii, nu s-a luat in considerare tocmai opozitia sau reactia M.E.N. fata de eventualitatea manifestarii efectelor juridice ale unor adeverinte de studii nule de drept. In temeiul principiului legalitatii, o fapta ilicita nu poate deveni licita, neexistand nici aparenta in drept atata timp cat exista norme legale imperative ce nu au fost respectate iar beneficiarul avea sau trebuia sa aiba stiinta de acest lucru, printr-o minima diligenta la care era obligat (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
IV. Referitor la obligarea chematului in garantie MEN la plata catre parata U. S. Haret a sumei de 670 lei cheltuieli de judecata, a considerat ca admiterea acestui capat de cerere este nefondat deoarece numai parata are o culpa exclusiva pentru promovarea actiunii.
În drept: Codul de procedură civilă, Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, H.G.536/2011, Legea 1/2011, H.G.I0l1/2001, Legea nr. 288/2004, Ordinul nr. 2284/2007, O.U.G. nr. 75/2005.
Intimata USH a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Intimatul P. D. – I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat recursul ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond ca legală și temeinică.
Analizand recursul prin prisma motivelor formulate ,Curtea,cu majoritate, il apreciaza ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Curtea subliniază că potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauze similare cu cea de față, s-a considerat că absolvenții Universității S. Haret la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă cărora li s-au eliberat adeverințe provizorii de absolvire sunt îndreptățiți la obținerea diplomei de licență, iar MECTS are obligația de a aproba tipărirea formularelor necesare (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012).
În același sens, ÎCCJ-SCAF a adoptat la data de 28.10.2013 o soluție de principiu pentru unificarea practicii instanțelor judecătorești ierarhic inferioare,facand trimitere la argumentele prezentate in deciziile civile nr.690/2012,nr.953/2012,nr.1638/2012,nr.3302/2012.
Astfel ,potrivit considerentelor deciziei civile nr.690/09.02.2012 ,Inalta Curtea de Casatie si Justitie a retinut urmatoarele:
,,Conform adeverinței nr._ din 20 septembrie 2010, intimata-reclamantă a absolvit Facultatea de D. și Administrație Publică din București a Universității S.H. și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009. Acest act se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacat de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 54/2004.
În aceste condiții, după o analiză riguroasă a succesiunii demersurilor efectuate de reclamantă, a reacției entităților implicate în procedură și a modului în care acestea și-au îndeplinit atribuțiile, instanța de fond a reținut judicios că U. avea obligația de a elibera diploma de licență, potrivit Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2287/2007. Această obligație nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligației ministerului de a aproba tipărirea formularelor necesare or, în condițiile în care, așa cum s-a menționat și anterior, ministerul nu a solicitat anularea adeverinței de promovare a examenului de licență, nu pot fi reținute apărările privind legalitatea organizării examenului de licență de către instituția de învățământ superior și corelarea numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor acreditate, apărări pe care M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului le-a formulat in abstracto, fără a se raporta la cazul concret al intimatei-reclamante.
Instanța de control judiciar constată, de aceea, că obligația impusă Ministerului, de a aproba tipărirea formularelor, este legală și temeinică, dar soluția va fi reformată în privința celorlalte măsuri stabilite prin dispozitivul sentinței în sarcina recurentului-pârât.”
In acest context, argumentele prezentate de ICCJ in deciziile anterior mentionate sunt insusite de aceasta instanta de recurs, soluția de admitere a cererii reclamantului impunandu-se în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica C.E.D.O. (a se vedea cauza B. c. României).
Cât privește soluția pronunțată asupra cererii de chemare în garanție,se retine ca, odată ce instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată sub aspectul obligării pârâtei U.S.H. București la eliberarea în favoarea acestuia a diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, pentru specializarea pe care a absolvit-o, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, este întemeiată și cererea U.S.H. București de obligare a M.E.N să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență și supliment de diplomă, necesare îndeplinirii de către pârâta USH a obligației stabilite în sarcina sa, în cadrul cererii principale.
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U.S.H. București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă competentă.
Referitor la critica recurentului adusa solutiei instantei de fond privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata catre titularul cererii de chemare in garantie ,recte USH, Curtea o apreciaza ca nefondata ,cat timp ,potrivit art.453 C.proc.civ ,partea care pierde procesul va fi obligata ,la cererea partii care a castigat ,sa ii plateasca acesteia cheltuielile de judecata .Or,cat timp cererea de chemare in garantie a fost admisa ,culpa procesuala a chematului in garantie este evidentă si,astfel ,se impunea ,in baza temeiului de drept enuntat ,admiterea cererii USH de plata a cheltuielilor de judecata efectuate .
Prin urmare ,Curtea nu va primi motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.488 pct.8 C.proc.civ.
Pentru aceste motive ,retinand legalitatea si temeinicia sentintei recurate,Curtea ,in temeiul art.496 C.proc.civ ,va respinge recursul MEN ca nefondat.
ÎN NUMELE LEGII
C U MAJORITATE DE VOTURI
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 2543 din data de 20 august 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamanta P. D.-I. și intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI, având ca obligare emitere act administrativ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR |
E. C. V. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
Red. BLP/2 ex
Jud. fond A. D.
Cu OPINIA SEPARATĂ a jud. M. N., în sensul admiterii recursului, casării sentinței și respingerii în integralitate a acțiunii și cererii de chemare în garanție, ca nefondate.
JUDECĂTOR |
M. N. |
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE A JUDECĂTOAREI M. N.
Nu împărtășesc opinia celorlalți membri ai completului în privința soluționării prezentului recurs, opinând pentru admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea ca nefondate a acțiunii și a cererii de chemare în garanție, pentru următoarele considerente:
1. Pârâta U. „S. Haret" este o „instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ”, înființată și acreditată prin Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret" din București.
- Potrivit dispozițiilor acestei legi, pârâta a fost înființată „cu următoarele facultăți și specializări acreditate:
a) Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, specializarea limba și literatura străină A (engleză, franceză) - limba și literatura străină B (franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă, latină), cu predare în limba română;
b) Facultatea de D., specializarea drept, cu predare în limba română;
c) Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea educație fizică și sport, cu predare în limba română;
d) Facultatea de Management Financiar - Contabil, specializarea contabilitate și informatică de gestiune, cu predare în limba română.” (art. 2), urmând ca după . acestei legi, în structura Universității „S. Haret" din București să „intre și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.”.
- Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 2 din Legea învățământului nr. 84/1995, în vigoare atât la înmatricularea reclamantului, cât și la susținerea examenului de licență, „Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi”.
- Prin HG 1011/2001 s-a reglementat organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior, iar conform art. 3 din acest act normativ, „Sunt abilitate să organizeze învățământ la distanță și învățământ cu frecvență redusă instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată.”
Din cuprinsul capitolului IV al acestei hotărâri de Guvern, reiese cu claritate faptul că programele de învățământ la distanță sunt supuse ele însele procedurii de evaluare academică, conform Legii 88/1993 republicată.
2. Potrivit Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației nr. 2284/2007, publicat în Monitorul Oficial nr. 716 din 23 octombrie 2007, „actele de studii din sistemul național de învățământ superior sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite.” (art. 2 alin. 1), iar „actele de studii conferă titularilor acestora drepturi și obligații care decurg din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și din celelalte reglementări legale în vigoare.” (art. 2 alin. 2). Actele de studii sunt de tip diplomă, certificat, atestat, iar foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii. (art. 2 alin. 3).
Potrivit art. 5 alin. 1 din acest act normativ, „Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii”, iar art. 7 prevede că „Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.”
În concluzie, Curtea subliniază ca fiind esențială diferențierea între etapa de școlarizare, care intră sub incidența contractuală, și etapa de certificare a studiilor efectuare, care face parte dintr-un raport juridic de drept public.
3. La data înscrierii reclamantului în anul I de studiu, precum și la data susținerii examenului de licență, conform HG nr. 916/2005, HG nr. 1175/2006, HG nr. 676/2007, HG nr. 635/2008 și HG nr. 749/2009, U. „S. Haret" era autorizată să funcționeze pentru forma de învățământ „zi” a specializării urmată de reclamant, nu și pentru formele de învățământ urmate de acesta, „frecvență redusă” respectiv „la distanță”.
4. Faptul că există în cadrul universității intimate un program de studii acreditat, care se desfășoară pentru forma de învățământ la zi, nu conduce la concluzia că pentru același program poate fi organizată de aceeași universitate o altă formă de învățământ, în lipsa verificării de către autoritatea abilitată a îndeplinirii standardelor de performanță, prin procedura de evaluare prevăzută de lege.
- Textul de lege invocat de reclamant, art. 60 din Legea învățământului nr. 84/1005, nu poate fi interpretat în sensul invocat de aceștia, cât timp din conținutul lor nu se desprinde ideea că învățământul la distanță poate fi organizat de instituțiile de învățământ care au cursuri la zi fără autorizarea provizorie sau acreditarea distinctă pentru formele FR sau ID, ci exclusiv faptul că nu pot fi desfășurate forme de învățământ la ID sau FR de către o instituție de învățământ superior ce nu este abilitată să organizeze, pentru specializarea în discuție, învățământul la zi.
Această cerință nu este unică, ci constituie doar premisa posibilității de autorizare provizorie/acreditare și a celorlalte forme de învățământ, condiționat însă de urmarea procedurii de evaluare, distinct pentru aceste forme de învățământ.
La autorizarea provizorie se analizează îndeplinirea criteriilor prevăzute în OUG nr. 75/2005 pentru fiecare formă de învățământ (personal didactic, conținutul învățământului, bază materială, activitate de cercetare și activitate financiară, structuri instituționale, administrative și manageriale). Autorizarea specializării - forma de învățământ zi nu este suficientă pentru dublarea acesteia prin forma de ID sau FR, cerințele legale fiind necesare a fi îndeplinite pentru fiecare formă de învățământ. Mai mult, pentru forma de învățământ ID legea consacră cerințe suplimentare (HG nr. 1011/2001), care trebuie analizate după solicitarea autorizării de funcționare, pentru a se putea desfășura activitatea.
- Necesitatea parcurgerii procedurii de evaluare pentru formele de învățământ fără frecvență și la distanță, chiar și în condițiile în care universitatea organizează forma de învățământ la zi, a fost subliniată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza ce a format obiectul dosarului_, având ca obiect cererea formulată de U. „S. Haret", prin care a solicitat anularea prevederilor art. 7 alin. (1) din Hotărârea de Guvern nr. 749/2009, în sensul eliminării dispozițiilor privind necesitatea autorizării și acreditării fiecărei forme de învățământ din cadrul unei specializări.
În cuprinsul deciziei nr. 3306/2011, pronunțată în dosarul anterior menționat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că „aceste forme de învățământ (fără frecvență și la distanță) pot fi organizate de facultățile care au și învățământ la zi, dar normele în vigoare nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării și acestor alte forme de învățământ.”
- Mai mult decât atât, extrem de importantă este, în raționamentul juridic al prezentei cauze, sentința civilă nr. 1165/09.04.2008 a Curții de Apel București, pronunțată în dosar nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2288/15.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin acțiunea mai sus invocată, respinsă în mod irevocabil, reclamantul U. „S. Haret" din București a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, printre alte capete de cerere, la capătul 5 de cerere, să se dispună în contradictoriu cu Guvernul României, anularea Hotărârii de Guvern nr. 1011 din 08.10.2001 în integralitate, pe motiv că aceasta contravine atât art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993, republicată, cât și art. 60 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, întrucât cerința autorizării nu se referă la formele de învățământ, ci la specializări, iar modul de organizare a procesului de învățământ, respectiv formele de învățământ de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță este atributul exclusiv al instituției de învățământ superior.
Prin urmare, instanța a stabilit, printr-o hotărâre ce se impune cu puterea de lucru judecat, necesitatea autorizării pe forme de învățământ, dezlegând astfel o importantă chestiune de drept, esențială în raționamentul juridic al prezentei cauze.
5. Argumentele reclamantului privind executarea întocmai a obligațiilor impuse prin contractul de școlarizare nu au nicio relevanță pentru aprecierea legalității formei de învățământ efectiv urmat, discuția din prezenta cauză purtându-se pe tărâmul dreptului public, nicidecum al celui contractual, potrivit diferențierii între etapa de școlarizare, care intră sub incidența contractuală, și etapa de certificare a studiilor efectuare, care face parte dintr-un raport juridic de drept public, subliniată la punctul 1 de mai sus.
6. În ceea ce privește aplicabilitatea principiului aparenței de drept, acesta nu este aplicabil în prezenta cauză, câtă vreme nu ne aflăm în prezența unei erori comune și invincibile.
Caracterul invincibil al unei eventuale erori cu privire la legalitatea formei de învățământ urmate de reclamant este negat
- pe de o parte de însuși textul art. 17 din HG nr. 1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior, text potrivit căruia „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată”,
iar
- pe de altă parte de succesiunea de Hotărâri de Guvern care au stabilit extrem de clar și de concret specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu în cadrul instituțiilor de învățământ superior particular autorizate să funcționeze provizoriu (HG nr. 940/2004, HG nr. 916/2005, HG nr. 1175/2006, HG nr. 676/2007, HG nr. 635/2008 și HG nr. 749/2009),
toate acte normative publicate în Monitorul Oficial.
Prin urmare, reclamantul avea posibilitatea, cu o minimă diligență, de a cunoaște dispozițiile HG nr. 1011/2001, precum și structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din orice instituție de învățământ superior, de stat sau particulară, inclusiv din cadrul Universității „S. Haret" din București.
7. În ceea ce privește faptul că reclamantul deține adeverință ce atestă promovarea examenului de licență, act ce nu a fost anulat sau desființat, curtea apreciază că este absolut irelevant, cât timp nu se pune în discuție în prezenta cauză nici prezentarea, nici rezultatul reclamantului la susținerea acestui examen de licență (singurele aspecte pe care le atestă o atare adeverință), ci exclusiv îndreptățirea Universității de a organiza un atare examen de licență, dar mai ales efectele unei astfel de susțineri a examenului.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 de M. Educației, Cercetării și Tineretului, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Adeverința de licență atestă exclusiv promovarea de către absolvent a examenului de licență și nicidecum nu face dovada faptului că forma de învățământ urmată de absolvent a fost desfășurată în condiții legale.
Ea nu are regimul juridic al unui act de studiu, potrivit art. 2 alin. 3 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației nr. 2284/2007, potrivit căruia „Actele de studii sunt de tip diplomă, certificat, atestat, iar foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii”, adeverința fiind doar înscrisul prin care unitatea de învățământ atestă cursantului împrejurarea de fapt a urmării cursurilor desfășurate, nu și legalitatea desfășurării acestora, astfel încât nu are aptitudinea de a produce efecte juridice decât între instituția emitentă și titular, efecte care constau exclusiv în atestarea unei situații de fapt, nicidecum un efect juridic erga omnes de atestare a calificării.
De altminteri, singurul tip de adeverință menționat în actul normativ menționat este adeverința de absolvire a studiilor, în art. 38, potrivit căruia „După finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează Adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni”.
8. În ceea ce privește rațiunea și efectele adoptării OG nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, curtea reține că o pretinsă legală desfășurare a școlarizării de către pârâta U. „S. Haret" în ceea ce privește forma de învățământ la distanță (ID) pe considerentul că încetarea școlarizării la această formă de învățământ s-a dispus abia prin O.G. nr. 10/2009, în vigoare abia începând cu data de 20.08.2009, așadar ulterior datei absolvirii cursurilor urmate, are la bază un raționament logic profund greșit.
Legalitatea școlarizării este determinată de îndeplinirea cerințelor legale impuse de actele normative în vigoare, iar adoptarea unui act normativ special având ca unic scop instituirea unei interdicții de desfășurare a școlarizării la această formă de învățământ, tocmai ca urmare a divergențelor apărute la nivel național, nu are deloc aptitudinea de a certifica legalitatea cursurilor și școlarizării efectuate anterior la această formă de învățământ.
Nu trebuie omis un aspect extrem de important în prezenta cauză, din perspectiva acestui ultim act normativ invocat, anume faptul că el a prevăzut o modalitate de „intrare în legalitate” a tuturor acestor absolvenți, în art. 3, potrivit căruia: „(1) Studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și inovării, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) De dreptul prevăzut la alin. (1) beneficiază și studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ cu frecvență redusă.”
Astfel, apare cu evidență intenția legiuitorului de a reconfirma necesitatea acreditării/autorizării specializării sau programelor de studii în mod separat, pentru fircare formă de învățământ, necontestându-se că pârâta U. „S. Haret" avea, pentru unitatea funcțională în cauză, acreditată specializarea și programele de studii pentru forma de învățământ ZI, rațiunea art. 3 fiind, așa cum s-a arătat mai sus, aceea de a asigura acestor absolvenți posibilitatea valorificării studiilor.
JUDECĂTOR
M. N.
GREFIER
A. I. B.
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 16-01-2015, Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 776/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
