Comunicare informaţii de interes public (Legea Nr.544/2001). Decizia nr. 1190/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1190/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 826/93/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1190/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant G. I. împotriva sentinței civile nr. 2445/10.07.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect „comunicare informații de interes public (Legea Nr.544/2001)”
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin serviciul Registratură la data de 11.02.2015 recurentul a depus înscrisuri, iar la data de 03.02.2015 intimatul a depus întâmpinare.
Se procedează la identificarea recurentului-reclamant G. I. acesta legitimându-se cu CI . nr._ emisă de SPCLEP Voluntari la data de 08.02.2011.
Curtea pune în vedere recurentului, ca pe viitor toate cererile să le formuleze în forma dactilografiată pentru a putea fi citite.
Recurentul arată că, pe viitor, încearcă să scrie lizibil.
La cererea dresată de către instanță dacă a comunicat completarea motivelor de recurs și intimatului, arată că are concluzii scrise pe care le depune la acest termen.
Din oficiu, Curtea pune în discuție excepția nulității recursului pentru nemotivarea în termen în 15 zile a cererii de recurs, și acordă cuvântul pe această excepție.
Recurentul solicită respingerea excepției.
Curtea ia act de concluziile puse cu privire la excepția nulității recursului, și constatând că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat, sau excepții de invocat, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurentul solicită admiterea recursului în raport de dispozițiile art. 46 alin. 1 NCPC astfel cum a solicitat și în cererea de recurs.
Curtea atrage atenția recurentului faptul că, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod de Procedură Civilă și nu a Noului Cod de Procedură Civilă.
Recurentul precizează că toate actele de procedură le-a făcut în baza Noului Cod de Procedură Civilă, având în vedere că, în momentul în care a depus cererea la Tribunalul București, cauza a fost declinată la Tribunalul Ilfov unde a primit un alt număr de înregistrare, motiv pentru care apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de Procedură Civilă.
În ce privește recursul, solicită admiterea acestuia pentru următoarele considerente: instanța de fond nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar și a făcut interpretări în stil propriu cu încălcarea Legii nr. 544/2001, neargumentând cu nimic cheia acestui dosar, respectiv respectarea art. 13 din această lege, solicitarea sa, fiind evident pe informații de interes public. Solicită, conform art.488 alin. 6 NCPC casarea acestei sentinței și obligarea acestei instituții de a răspunde cererilor întemeiate și repetate. Arată că decizia luată este în contradicție cu cererile și înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, arată că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 12, 13, 14, 20 și 22 NCPC, cu precizarea că a solicitat doar informații. La fond s-au încălcat cu bună știință prevederile art. 6 din CEDO prin care se precizează expres că orice persoană are dreptul la judecată echitabilă ceea ce nu s-a întâmplat în prezentul dosar unde i-au fost încălcate drepturile și obligațiile cu caracter civil. Legat de respectarea CEDO există decizia din dosarul nr._/10.02.1995 care a statuat o încălcare a prezumției de nevinovăție care poate să provină nu numai de la un judecător, ci și din partea altor autorități publice, ceea ce este valabil și în acest dosar, decizie de care trebuie să se țină cont când se iau decizii în toate țările ce fac parte din Comunitatea Europeană, pentru că, deciziile din România sunt inferioare deciziilor din Codul Comunității Europene. Precizează faptul că, în funcție de soluția ce se va pronunța în cauză, va trimite acest dosar cât și altele la Instituțiile Europene pentru a se vedea ceea ce se întâmplă cu adevărat în Justiția Română. Depune note scrise.
Curtea ia act de concluziile recurentului și reține cauza pentru a se pronunța pe excepția nulității invocată din oficiu și pe fond.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 19.12.2012 reclamantul a solicitat ca instanța să dispună obligarea pârâtului să-i răspundă la ceea ce a solicitat.
În motivarea cererii se arată că prin refuzul de a-i furniza informațiile de interes public reprezentanții pârâtului au încălcat prevederile art.21 al Legii nr.544/2001.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 277/16.01.2014, pronunțată de către Tribunalul București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 2445/10.07.2014, Tribunalul Ilfov a respins cererea ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la sediul paratei IPJ Ilfov din data de 17.10.2012, reclamantul a solicitat încetarea abuzurilor îndreptate împotriva sa, exprimându-si nemulțumirea in legătura cu modalitatea de soluționare a plângerilor sale de către angajații paratei, M. G. si N. E..
Ulterior, reclamantul si-a precizat acțiunea exprimându-si nemulțumirea in legătura cu modalitatea in care au fost soluționate sesizările sale de către funcționarii din carul instituției parate.
Analizând probele administrate, Tribunalul a reținut că, astfel cum rezulta din înscrisurile existente la filele 5-6 din dosarul declinat, parata a răspuns solicitărilor reclamantului, fiindu-i comunicate acestuia stadiul dosarului penal nr. 3300/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul București, precum si motivele pentru care nu i-au putut fi comunicate informațiile solicitate.
Împrejurarea ca reclamantul este nemulțumit de răspunsurile primite excede competentelor prezentei instanțe, deoarece potrivit legii, instanța de contencios administrativ are doar competența de a constata caracterul nelegal al conduitei manifestate de pârâtă, prin nesoluționarea cererii în termenul prevăzut de lege, fără însă a se pronunța asupra existenței sau întinderii dreptului la comunicarea informațiilor solicitate și fără a avea dreptul de a impune autorității publice să soluționeze cererile formulate într-un anumit sens.
In consecința, pentru considerentele de fapt si de drept anterior menționate, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că își menține în totalitate cererile și înscrisurile depuse în acest dosar, acte care nu au fost luate în considerare de judecător.
A arătat că, prin sentința pronunțată, judecătorul a încălcat prevederile Codului de procedură civilă și a invocat în acest sens dispozițiile art. 26, art. 7, art. 11, art. 13, art. 14, art. 22.
A susținut recurentul-reclamant că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, fiind încălcate prevederile art. 488 pct. 6 C.proc.civ.
A precizat recurentul că sunt menționate dispozițiile art. 167 C.proc.civ., arătându-se că a fost încuviințată proba cu înscrisuri, însă acest articol se referă la citarea prin publicitate.
A arătat că, deși consilierul juridic al pârâtei a susținut că mai are probe de propus, nu a făcut acest lucru, iar acest fapt nu rezultă din dosar sau din sentință.
A menționat că, în realitate, a cerut să i se răspundă în concret la cele 5 puncte din cuprinsul cererii din data de 9.04.2014.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Ilfov a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a analizat toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei de ambele părți iar consilierul juridic al I.P.J. Ilfov nu a mai avut probe noi de propus la termeni de judecată din data de 10.07.2014, nu așa cum s-a menționat, din eroare, în cuprinsul sentinței, reclamantul G. I. nefiind prezent iar referirea la art.167 a avut în vedere vechiul C., având în vedere data sesizării instanței de judecata și anume 19.12.2012.
A mai arătat intimatul-pârât că recurentul-reclamant formulează doar acțiuni și cereri olografe, cu un scris uneori ilizibil iar modul de redactare nu este de natură să evidențieze distinct capetele de cerere fiind necesare, în cele mai multe cazuri, precizări ale acțiunilor asupra cărora atât poliția cât și instanțele de judecată trebuie să se pronunțe.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității recursului:
Potrivit art. 303 alin. (1) C.proc.civ. „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
Iar în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (1) C.proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2).
Prin recursul declarat, recurentul-reclamant a invocat critici de nelegalitate cu privire la sentința recurată.
În consecință, Curtea urmează să respingă excepția invocată.
În ceea ce privește recursul declarat:
Susținerile recurentului-reclamant în sensul că instanța de fond nu a luat în considerare cererile și înscrisurile depuse nu pot fi reținute.
În cauză, instanța de fond a examinat înscrisurile relevante depuse la dosar, astfel cum rezultă din hotărârea pronunțată și a arătat în cuprinsul acesteia motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea.
Dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, cu privire la care recurentul-reclamant susține că au fost încălcate de către instanța de fond, nu sunt aplicabile în cauză.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile Noului Cod de procedură civilă „se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . acestuia”.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 19.12.2012, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, fiind fără relevanță data declinării competenței de soluționare a acesteia către Tribunalul Ilfov.
Contrar susținerilor recurentului-reclamant, hotărârea nu cuprinde considerente fără legătură cu pricina în care a fost pronunțată.
În ceea ce privește critica recurentului-reclamant privind menționarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 167 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Articolul 167 din codul de procedură civilă din 1865, aplicabil în cauză, conține dispozițiile generale privind administrarea probelor.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut incidența acestui text legal la momentul procesual al încuviințării probelor.
Împrejurarea că, în cuprinsul practicalei sentinței civile recurate s-a menționat că partea adversă „are probe noi de depus”, este irelevantă cât timp administrarea unor astfel de noi probe nu a fost încuviințată de către instanță, mențiunea nefiind de natură să atragă nelegalitatea hotărârii.
Astfel cum în mod temeinic a reținut instanța de fond, pe baza înscrisului depus la filele 5-6 din dosarul de fond nr._/3/2012 al Tribunalului București, intimatul-pârât a răspuns solicitărilor recurentului-reclamant.
Motivele invocate de către recurentul-reclamant în cadrul cererii completatoare a recursului, depusă, prin poștă, la data de 9.01.2015 nu vor fi analizate, nefiind depuse în termenul prevăzut de art. 301 C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident în cauză vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant G. I. împotriva sentinței civile nr. 2445/10.07.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. P. R. I. C. A. J.
GREFIER,
M. P.
Red./tehn. C.R.I.
Jud. fond: L. G. A. - Tribunalul Ilfov
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 831/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Hotărâre din 16-01-2015, Curtea de... → |
|---|
