Anulare act administrativ. Încheierea nr. 02/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 02/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 5927/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ |
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 02 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. H.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind contestația formulată de contestatorul L. T., împotriva deciziei civile nr. 4879/12.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimații I. DE S. ÎN CONSTRUCȚII BUCUREȘTI, M. E. S., R. C. și M. C., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul L. T. personal, intimatul I. de S. în Construcții București, prin consilier juridic V. Ș. cu delegație depusă la dosar și intimații M. E. S., R. C. și M. C. prin avocat cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 07.01.2015 intimații M. E. S., R. C. și M. C. au depus întâmpinare.
Curtea, comunică contestatorului un exemplar al întâmpinări depuse.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra admisibilității și asupra fondului contestației în anulare.
Contestatorul personal arată că procesul verbal a fost emis de I. de S. în Construcții, iar în hotărârea pronunțată de instanța de recurs este menționat Institutul de S. în Construcții și că acesta reprezintă un motiv de anulare. Mai arată că prin acțiune s-a cerut anularea în tot a unui proces verbal încheiat unilateral și că instanța de fond a solicitat intimaților acte doveditoare și că nu au fost depuse nici acte și nici probe. Mai arată că partea principală a acțiunii o reprezintă constatarea pct.13.2 unde se precizează că referitor al amplasarea construcției în teren, s-a constatat că aceasta a fost retrasă față de aliniamentul stradal cu circa 10.30 m, față de minim 4 m cât este prevăzut în autorizație. Mai arată că față de această constatare defectuoasă, instanța de recurs a oprit lucrările, cu toate că ar fi trebuit să analizeze ce s-a întâmplat. În final depune o cerere de îndreptare erori materiale și concluzii scrise.
Curtea, după deliberare, având în vedere cererea de îndreptare a unor erori materiale strecurate în încheierea de ședință din data de 08.12.2014, revine și o admite în parte, în sensul că se îndreaptă eroarea materială strecurată în încheiere privind hotărârea judecătorească la care se referă contestația în anulare, respectiv decizia civilă nr. 4879/12.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2011 și nu împotriva sentinței civile nr. 443/23.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, cum eronat s-a menționat. Totodată, prezentul dosar având ca obiect contestație în anulare, respinge solicitarea de completare privind capetele de cerere, ca neavând legătură cu prezenta cauză și respinge în rest cererea ca neîntemeiată, întrucât motivele invocate nu pot atrage îndreptarea unor erori materiale strecurate în cuprinsul încheierii din 08.12.2014.
Contestatorul personal arată că la dosar este depus un plan de situație de la cadastru, pe care instanța de recurs nu l-a analizat și în care se arată retragerea, iar restul planurilor despre care se face vorbire în hotărâre sunt redundante.
Intimatul I. de S. în Construcții București prin consilier juridic solicită respingerea contestație în anulare ca fiind neîntemeiată și menținerea deciziei contestate ca temeinică și legală. Mai arată că instanța de recurs și-a însușit considerentele hotărârii de fond, a analizat fiecare motiv de recurs și a motivat în fapt și în drept respingerea acestor motive. Mai arată că motivele invocate prin contestația în anulare nu se încadrează în dispozițiile tezei a doua a art. 318 C.pr.civ. În final arată că susține și achiesează la apărările formulate de intimații M. E. S., R. C. și M. C..
Intimații M. E. S., R. C. și M. C. prin avocat solicită respingere contestație ca inadmisibilă deoarece nu există un motiv care să justifice formularea unei contestații în anulare. Cu privire la fondul cauzei precizează că în cuprinsul întâmpinării au fost prezentate pe larg toate motivele, iar cu privire le retragerea de minim 4 m arată că din planșa depusă la dosar se observă că aliniamentul străzii nu este paralel cu fațada casei. În final arată că nu este admisibilă contestația în anulare. Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
Curtea, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 260 C.pr.civ., urmează să amâne pronunțarea la data de 09.02.2015.
Pentru aceste motive,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la data de 09.02.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER
P. B. B.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 786
Ședința publică din data de 09 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. H.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind contestația formulată de contestatorul L. T., împotriva deciziei civile nr. 4879/12.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimații I. DE S. ÎN CONSTRUCȚII BUCUREȘTI, M. E. S., R. C. și M. C., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților sa depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 09.02.2015, când a hotărât următoarele.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei contestații în anulare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 4879/12.06.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2011, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a respins recursul declarat de recurentul-reclamant L. T., împotriva sentinței civile nr.2906 din 22.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a - IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimații-pârâți INSTITUTUL DE S. ÎN CONSTRUCȚII, M. E. S., R. C. și M. C., ca nefondat.
În considerentele deciziei Curtea a reținut că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Nu este întemeiat motivul de recurs prin care recurentul reclamant susține că instanța de fond ar fi schimbat obiectul acțiunii. Aceasta în condițiile în care, astfel cum rezultă din considerentele sentinței, instanța de fond a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal de control a cărui anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată. Împrejurarea că instanța de fond nu și-a însușit argumentele reclamantului privind nulitatea procesului verbal de control nu echivalează cu schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată.
Este adevărat că mențiunea de la pct. 13.2 din procesul verbal de control (retragerea construcției față de aliniamentul stradal cu cca. 10,30 metri față de min. 4,0 metri cât este prevăzut în autorizație) este una defectuoasă. Nu este însă mai puțin adevărat că prin acest control s-a constatat, astfel cum a reținut și instanța de fond, edificarea construcției de la adresa din .. 77-79 în neconcordanță cu planul de situație întocmit în anul 2007 (fila 35 din dosarul de fond). Construcția edificată la adresa menționată corespunde planului de situație întocmit în anul 2011 (fila 37 din dosarul de fond) depus de recurentul reclamant ulterior întocmirii procesului verbal de control. Urmare depunerii acestui din urmă plan de situație, a fost întocmit procesul verbal de constatare a aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse prin procesul verbal de control, noul amplasament al construcției fiind păstrat, cu modificarea planșelor anexă ale autorizației de construire.
Nu poate fi primită susținerea recurentului reclamant conform căreia planurile de situație sunt acte străine cauzei, în condițiile în care, chiar în cuprinsul autorizației de construire se menționează că documentația tehnică face parte integrantă din autorizație. Aceasta înseamnă că recurentul reclamant avea obligația de a executa construcția cu respectarea întocmai a planului de situație întocmit în anul 2007. Ca urmare, sunt lipsite de relevanță susținerile acestuia referitoare la modul de măsurare a distanțelor și la celelalte aspecte tehnice; în opinia Curții, este de necontestat că planul de situație depus ulterior emiterii procesului verbal de control este diferit de cel care a stat la baza emiterii autorizației de construire.
Nu poate fi primită nici teza recurentului reclamant prin care se susține nulitatea planului de situație din 2007, ca efect al lipsei semnăturii. Pe de o parte, prevederile art. 49 alin. 2 din normele metodologice ale Legii nr. 50/1991 se referă la semnarea autorizației de construire și nu a planului de situație. Pe de altă parte, acceptarea tezei menționate este echivalentă cu susținerea nulității propriei autorizații de construire, atâta timp cât art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 50/1991 (forma în vigoare la data eliberării autorizației de construire) prevede că autorizația se emite pe baza proiectului pentru autorizarea lucrărilor de construcții, iar alin. 4 al aceluiași articol stipulează că executarea lucrărilor de construcții se poate face numai pe baza proiectului tehnic și a detaliilor de execuție.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs prin care se susține greșita respingere de către instanța de fond a efectuării unei expertize tehnice specialitatea construcții, atâta timp cât această probă nu era una utilă, situația de fapt putând fi stabilită în mod complet pe baza înscrisurilor (inclusiv planuri și schițe)depuse la dosarul cauzei.
Nu sunt relevante susținerile recurentului referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 425 lit. a coroborate cu art. 233 lit. d NCPC, având în vedere că potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, dispozițiile noului cod de procedură civilă se aplică numai proceselor începute după .. Ca urmare, în prezenta speță sunt aplicabile exclusiv dispozițiile codului de procedură civilă din 1865.
Cât privește celelalte aspecte de nelegalitate invocate de recurentul reclamant (nemenționarea în dispozitiv a respingerii excepției lipsei calității procesuale active, nedepunerea unei întâmpinări de către pârâții persoane fizice, nevalabilitatea delegației reprezentantei ISC, nemenționarea în sentință a înscrisurilor depuse de pârâți, greșita menționare a efectuării unei expertize contabile), Curtea a constatat că prin acestea nu s-a adus nicio vătămare recurentului reclamant și, ca urmare, nu pot determina casarea sentinței.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea a respins recursul, ca nefondat.
Împotriva sentinței civile nr.2083/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a formulat contestație în anulare reclamantul L. T., cererea fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, la data de 29.09.2014, sub nr._ .
Contestatorul a arătat că recursul a fost respins fără ca să fi fost judecat în fond, că dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale, instanța omițând din greșeală să cerceteze motivele de casare.
Contestatorul a invocat, în esență,faptul ca instanțele nu au analizat temeinicia procesului-verbal nr. 439/02.03.2011, acesta nefiind pus în discuția contradictorie a părților. Procesul-verbal este nelegal din mai multe puncte de vedere. Prin procesul verbal a fost sancționată o societate comerciala care era radiata. Procesul verbal contestat, a fost încheiat abuziv, in sensul ca nu respecta dispozițiile art. 29 alin. 2, din Lg. 50/1991. Instanțele precedente au apreciat ca planșele in care se evidențiază retragerile de la limita proprietății fac parte integranta din autorizația de construire deși acestea, nu sunt planuri de amplasare si nu sunt vizate de oficiul de cadastru. Constatarea 13.2 din procesul-verbal este nulă fără nici un echivoc. A arătat că cele două planuri despre care se vorbește în decizia contestată nu sunt cerute de legislația de autorizare.
A arătat că respingând recursul, instanța a omis sa cerceteze motivul de recurs referitor la:
-1.- analiza gramaticala si matematica a Constatării 13.2 din p.v., respectiv nu a fost pus in discuția pârtilor actul dedus judecații, cu care a fost investita instanța, adică procesul verbal de oprire a lucrărilor precum si cel de ridicare a opririi;
-2.- cele doua planuri stipulate in decizie, nu au fost cercetate pe lege, fiind redundante, astfel ca procesul-verbal nu are la baza niciun act care sa justifice oprirea lucrărilor;
-3.- instanța nu a cercetat legalitatea si temeinicia procesului-verbal.; nu stipulează care din dispozițiile legale, stipulate in art. 29 alin. (2), din Legea 50/1991 au fost încălcate;
Instanța a ignorat in totalitate punctul de vedere al specialiștilor care s-au pronunțat in legătura cu respectarea dispozițiilor AC privind retragerea fata de aliniament.
-4. –i s-a creat o situație mai grea în propria cale de atac.
In drept dispozițiile art. 317-320 C.proc.civ., in special teza 2-a din art. 318 c.p.c. si nu numai, inclusiv legislația si jurisprudența CEDO.
În susținere, a depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă al dosarul cauzei la data de 07.01.2015 intimații M. E. S., R. C. și M. C. au solicitat respingerea contestație formulate ca neîntemeiată din următoarele considerente:
Petentul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 317-321 C.pr.civ. si arata ca este nemulțumit de hotărârea atacata deoarece:
-recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat in fond;
-dezlegarea data este rezultatul unor greșeli materiale;
-respingând recursul, instanța a omis din greșeala sa cerceteze motivele de casare.
F.. de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă (1865), primul motiv invocat de petent si anume ca „ recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat in fond" este netemeinic, nefiind cuprins in dispozițiile legii.
În dovedirea celui de-al doilea motiv de contestație in anulare (dezlegarea data este rezultatul unor greșeli materiale), petentul a invocat faptul ca instanțele precedente nu au analizat temeinicia, procesul verbal nr. 439/02.03.2011, prin prisma argumentelor sale.
Intimații au arătat, în esență, că susținerile contestatorului sunt nefondate, decizia contestată fiind temeinică și legală.
Al treilea motiv ce a stat la baza formulării contestației in anulare este ca instanța a omis din greșeala sa cerceteze motivele de casare, susținere care este netemeinica dupa cum se constata din cuprinsul cererilor de chemare in judecata si a probelor administrate in cauza.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 320, pct. 2 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă al dosarul cauzei la data de 02.12.2014 intimatul I. de S. în Construcții București a solicitat, în esență, resingerea contestației în anularea ca fondată și menținerea deciziei civile nr. 4879/12.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/2011, ca fiind temeinică și legală. .
Examinând decizia civilă contestată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă (1865), arătând că hotărârea pronunțată este urmarea unor greșeli materiale și că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant.
Curtea reține că potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile acestui text legal.
În ceea ce privește greșeala materială, Curtea reține că textul are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea fondului. Noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv, neputând fi valorificate pe această cale greșeli de judecată.
Or, în cauză, contestatorul pretinde săvârșirea unor erori de judecată, acesta fiind nemulțumit de soluția instanței de recurs. În esență, contestatorul susține că în mod greșit instanța de recurs a constatat că procesul-verbal nr. 439/02.03.2011 este legal, acesta fiind in opinia contestatorului nelegal din mai multe considerente ( prin procesul verbal a fost sancționată o societate comerciala care era radiata; procesul verbal contestat, a fost încheiat abuziv, in sensul ca nu respecta dispozițiile art. 29 alin. 2 din Legea nr 50/1991; planșele in care se evidențiază retragerile de la limita proprietății nu fac parte integranta din autorizația de construire; constatarea 13.2 din procesul-verbal este nulă).
Curtea constată că motivele invocate de contestator nu se circumscriu noțiunii de greșeală materială, reprezentând critici referitoare la raționamentul juridic al instanței, astfel încât nu poate fi reținut motivul de contestație în anulare constând în săvârșirea unei erori materiale.
A mai arătat contestatorul, cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei că procesul verbal de control a fost emis de I. de S. în Construcții, iar în hotărârea pronunțată de instanța de recurs este menționat Institutul de S. în Construcții și că acesta reprezintă un motiv de anulare.
Curtea reține că o astfel de eroare nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială avută în vedere de prevederile art. 318 Cod procedură civilă, ci poate reprezenta o eroare materială în senul art. 281 Cod procedură civilă, putând fi îndreptată în conformitate cu aceste din urmă prevederi.
De asemenea, reține Curtea că nu este incident în cauză nici motivul de contestație în anulare vizând omisiunea instanței de a cerceta unul din motivele de recurs.
Susținerea contestatorului in sensul că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la constatarea 13.2 din procesul-verbal de control nu poate fi reținută, întrucât la fila 12, paragraf 5 din decizia contestată, se regăsesc considerentele instanței de recurs cu privire la acest motiv de recurs.
Împrejurarea că acest motiv de recurs a fost motivat în mod succint nu echivalează cu lipsa cercetării motivului de recurs invocat. În acest sens, Curtea reține că astfel cum s-a arătat în mod constat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 6 din Convenție include dreptul părților de a prezenta și de a le fi examinate observațiile pe care le consideră pertinente, însă obligația instanței de a–și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument. Noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse ( cauza Albina împotriva României).
Cât privește susținerile contestatorului in sensul că cele doua planuri stipulate in decizie nu au fost cercetate conform legii, că instanța nu a cercetat legalitatea si temeinicia procesului-verbal de control și a ignorat in totalitate punctul de vedere al specialiștilor care s-au pronunțat in legătura cu respectarea dispozițiilor AC privind retragerea fata de aliniament, Curtea reține că acesta sunt critici referitoare la modul în care instanța de recurs a judecat cauza, iar nu motive de recurs pe care instanța ar fi omis să le cerceteze. La fel, în privința susținerilor contestatorului în sensul că i s-a creat o situație mai grea în propria cale de atac și că instanța de recurs a omis să cerceteze planul de situație din dosarul de cadastru, Curtea constată că aceste susțineri reprezintă o critică privind modul de soluționare a cauzei, iar nu motive de recurs neanalizate.
Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă(1865), Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
În temeiul art. 274Cod procedură civilă(1865), constatând culpa procesuală a contestatorului, Curtea îl va obliga pe acesta către fiecare dintre intimații M. E. S. și M. C. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat conform chitanțelor nr. 87/29.01.2015 și 88/29.01.2015).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul L. T., împotriva deciziei civile nr. 4879/12.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimații I. DE S. ÎN CONSTRUCȚII BUCUREȘTI, M. E. S., R. C. și M. C., ca nefondată.
Obligă contestatorul către fiecare dintre intimații M. E. S. și M. C. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER
P. B. B.
Red: ODP
Tehnored:ODP/PBB
2 ex. / 09.04.2015
Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal
Judecători: R. I., V. D. C., S. D. G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 631/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 228/2015.... → |
|---|
