Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 228/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 228/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 5729/99/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.228
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.01.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul H. M., în contradictoriu cu pârâtul M. P.-P. DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul M. P. prin consilier juridic B. E. în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind reclamantul H. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că reclamantul a depus prin serviciul registratură dovada comunicării ordinului nr.1067 din 30 aprilie 2014 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La întrebarea Curții dacă în legătură cu excepția tardivității formulării acțiunii mai are alte probe de solicitat, reprezentantul pârâtului arată că, față de dovada depusă la dosar nu mai insistă pe excepția invocată. Depune la rândul său dovada comunicării ordinului către reclamant.
Curtea respinge excepția tardivității având în vedere că s-a făcut dovada că data comunicării Ordinului nr.827 din 31 martie 2014 este 20 mai 2014, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă în termen de 30 de zile, respectiv la 17 iunie 2014.
Pârâtul prin consilier juridic arată că numai are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Pârâtul M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin consilier juridic arată că reclamantul contestă cuantumul drepturilor salariale al indemnizației, în mod special stabilite prin Ordinul nr.827/2014. Nu este contestată nici încadrarea în clasă gradație, sau alte elemente care țin de legalitatea de fond sau de formă a actului. În motivarea acțiunii reclamantul precizează că în răspunsul la contestația formulată M. P. i-a prezentat modelul după care au fost calculate drepturile sale salariale pe care îl consideră incomplet, dar că nu au explicate elementele discriminatorii față de alți colegi aflați în opina sa într-o situație asemănătoare. Aceste modele de salarizare sunt cuprinse în Normele metodologice de aplicare a legii 284/2010 și ordonanțele succesive care au fost date în domeniul bugetului. Nu poate fi reținută discriminarea în astfel de cauze privind salarizarea în instituțiile bugetare, invocând prevederile art.2 alin.(1) din OG 137/2000 și CEDO. În cazul de față fiind vorba de salarizare și de salarizarea personalului bugetar diferența provine din succesiunea în timp a legilor, ori nu poate fi vorba de discriminare. Legiuitorul nu a avut în vedere nici un criteriu în momentul când a schimbat sistemul de calcul al drepturilor salariale la avansare. În opinia sa, numai Curtea Constituțională ar putea modifica situația reclamată de către reclamant dacă ar constata neconstituționalitatea prevederilor legale în baza cărora au rezultat aceste diferențe de cuantum salarial. Ori până în acest moment o astfel de decizie din partea Curții Constituționale și practica a fost constantă în sensul că nu există discriminare și că dispozițiile legale atacate nu încalcă principiile constituționale. Curtea Constituțională nu va reveni în asupra practicii sale, nici M. P. și nici instanțele de judecată nu pot aplica altă lege de salarizare decât cea în vigoare la momentul emiterii fiecărui ordin de salarizare în parte.
Solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr_ , reclamantul H. M. a solicitat in contradictoriu cu paratul M. P., anularea Ordinului nr 827 din 31.03.2014 si obligarea paratului la emiterea unui alt ordin prin care sa i se stabileasca reclamantului un salariu lunar brut de 8239 lei, fata de cel de 7634 care se acorda in prezent.
In drept, au fost invocate dispoz art 8,10 si 11 alin 1 lit a din L 554/2004, L 284/2010.
In sustinere, reclamantul a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Parata M. P.- P. de pe langă Inalta Curte de Casatie si Justitie a formulat intampinare, invocand exceptia necompetentei materiale si teritoriale a Tribunalului Iasi precum si exceptia tardivitatii.
La 21.07.2014, paratul M. P. - P. de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție a depus intampinare, solicitand respingerea cererii.
In motivare, paratul a aratat ca prin Ordinul nr.827/2014 s-au stabilit drepturile salariate ale reclamantului, în urma trecerii într-o tranșă superioară de salarizare, corespunzătoare clasei 96 gradația 2, pentru vechime în funcție de 3 - 5 ani.
Reclamantul, în temeiul art. 7 alin, (1) din Legea nr. 554/2004, a contestat la P. de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție Ordinul nr. 827/2014.
Contestația a fost respinsă ca neîntemeiată prin Ordinul nr.1067 din 30 aprilie 2014, motivat de faptul că ordonatorul principal de credite, la emiterea ordinului atacat, a respectat întocmai prevederile legale aplicabile, respectiv dispozițiile O.U.G nr. 103/2013, coroborate cu dispozițiile Legii nr.284/2010. Fiind nemulțumit de răspunsul primit, reclamantul a formulat prezenta acțiune.
I. Chestiuni prealabile
A. în temeiul dispozițiilor art.13.0 C.proc.civ., invocă excepția necompetentei materiale și teritoriale a Tribunalului Iași.
Prezenta acțiune este în mod evident o acțiune în contencios administrativ, respectiv acțiune în anularea actului administrativ atacat, formulată în temeiul art. 8 din Legea nr.554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Ca normă generală care reglementează competența de soluționare a acțiunilor în contencios administrativ, invocăm dispozițiile art.10 „Instanța competenta" din Legea nr.554/2004, care, inclusiv în forma sa inițială, prevedea că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, daca prin lege organică specială nu se prevede altfel
Ca norme speciale îti material salarizării personalului bugetar, invocăm dispozițiile speciale ale Legii nr.284/2010, Capitolul VIII din Anexa VI - Familia ocupaționala de funcții bugetare "JUSTIȚIE" - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției care în art.7 prevede:
"(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justitiei, Consilului Superior al Magistraturii, Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al înaltei Curți de Casație și justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.
(2) Impotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ. și fiscal a Inaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Inaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București pentru celelalte hotărâri.”
De asemenea, OUG nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2014, precum, și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice reglementează în art.12 căile de atac împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale acordate în baza ordonanței, astfel:
"(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență este de competența ordonatorilor de credite,
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salaríale, la sediul ordonatorului de credite.
3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.
Față de data înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului Iași, astfel cum rezultă aceasta de pe portalul instanțelor de judecată, respectiv 17.06.2014, solicită instanței să pună în vedere reclamantului să facă dovada datei la care i-a fost comunicat ordinul prin care a fost soluționată contestația sa. pentru a se putea verifica respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art.12 alin.4 din O.U.G. nr.103/2013.
Nerespectarea termenului special impus de lege conduce la admiterea excepției tardivității acțiunii și la respingerea acesteia ca tardiv formulată.
II. Fe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție nr,827/2014 este un act administrativ cu caracter individual legal și temeinic, emis în aplicarea Legii nr. 284/2010, precum și a actelor normative care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014.
In calitate de ordonator principal de credite, procurorul general este ținut să aplice reglementările legale în vigoare referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului din cadrul parchetelor.
In aplicarea noilor dispoziții legale, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție a emis ordinul atacat, prin care a procedat la reîncadrarea în clasa de salarizare (în raport de vechimea în funcție și gradația pentru vechimea în muncă) aferentă funcției, potrivit Capitolului I și Secțiunii a 2 -a din Capitolul VIII ale Anexei VI din Legea nr. 284/2010 - cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.5 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „In perioada dintre data validării examenului de capacitate și data intrării în vigoare a actului de numire de către Președintele României, judecătorii și procurorii care au promovat examenul de capacitate primesc salariul corespunzător funcției imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar.”
In aplicarea dispozițiilor legale menționate, văzând Capitolul 1 al Anexei VI - Familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție" la Legea - cadru nr.284/2010, se constată că funcția imediat superioară celei de judecător sau procuror stagiar este cea de judecător cu grad de judecătorie, respectiv procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie.
Prin urmare, procurorii care au promovat examenul de capacitate, în perioada dintre data validării acestuia și data intrării în vigoare a actului de numire de către Președintele Românei, primesc salariul unui procuror definitiv cu grad profesial corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie.
Acesta fiind cadrul legal, între data de 10 decembrie 2013 - data validării rezultatelor la examenul de capacitate promovat de reclamant - și data de 31 ianuarie 2014 - data publicării decretului prezidențial de numire în funcția de procuror - reclamantul a beneficiat de drepturile salariale ale unui procuror definitiv cu vechime în funcție 0 - 3 ani; cu aceeași vechime m muncă, respectiv 5-10 ani, dar cu încadrarea în clasa de salarizare aferenta funcției de procuror stagiar (clasa 85)
Drepturile salariate ale reclamantului pentru perioada 10 decembrie 2013 - 31 ianuarie 2014 au fost stabilite prin Ordinul nr. 72/14.01.2014 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție, ordin necontestat de către reclamant
Ulterior publicării decretului de numire în funcția de procuror, reclamantul a trecut în clasa de salarizare 95, corespunzătoare funcției de procuror definitiv. Drepturile salariate ale reclamantului au rămas aceleași, având în vedere că acesta era deja salarizat ca un procuror definitiv încă de la data validării rezultatelor la examen, respectiv 10 decembrie 2013.
In conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 103/14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul2014, precum si alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice în anul 2014, precum si alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată prin Legea nr.28/2014,în anul 2014, avansarea personalului din sistemul justiției încadrat pe funcții de execuție se face prin încadrarea în clasele corespunzătoare vechimii în munca și/sau în funcțiile dobândite, astfel cum sunt reglementate de art. 11 alin.3 din Legea - cadru nr.284/2010, cu modificările ulterioare, cu majorarea indemnizației de încadrare brute lunare avute,corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare, multiplicat cu procentul prevăzut la art.10 alin.5 din aceeași lege, respectiv de 2,5.
Stabilirea drepturilor salariate ale reclamantului la împlinirea vechimii în funcție de 3 - 5 ani s-a făcut prin Ordinul nr.827/2014, începând cu data de 1 aprilie 2014, ordin care face aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate, in vigoare la data emiterii actului administrativ atacat.
Astfel, ordinul atacat este un act administrativ emis în vederea executării în concret a legii. Prin acest ordin s-a organizat executarea și s-au realizat dispozițiile legii. Autoritatea publică emitentă nu poate ignora legea, a cărei organizare și executare in concret trebuie să o realizeze. Cu alte cuvinte, între actul administrativ și lege există în mod necesar un raport de subordonare. Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție nr. 827/2014 reprezintă un act administrativ subsecvent dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii sale în materia salarizării personalului bugetar.
. Legii nr. 330/2009 a marcat instituirea unui nou sistem de salarizare, care, pornind de la o nouă abordare, consacră un set de principii, reguli și reglementări care înlocuiesc prevederile existente în numeroasele actele normative speciale de salarizare anterioare - pe care de altfel le și abrogă într-o proporție însemnată - conturând un sistem unitar de salarizare a personalului din; sectorul bugetar, plătit din fonduri publice, inclusiv a personalului din justiție 1 (Anexa VI). Aceleași principii sunt menținute și în Legea nr. 284/2010, care în Anexa VI intitulată „Familia ocupațională de funcții bugetare Justiție”prevede salarizarea acestei categorii de personal.
Intenția legiuitorului de a unifica toate reglementările având ca obiect salarizarea personalului bugetar, precum și aceea de a stabili drepturile salariale pentru toate categoriile de personal plătit din fonduri publice, exclusiv conform regulilor instituite în corpul legii, transpare în mod expres încă din Partea I, Capitolul I - Dispoziții generale, arii din Legea nr. 330/2009, prevederi reluate și în Legea nr. 284/2010, la Capitolul I, art. 1.
Prezenta acțiune nu poate fi admisă, întrucât acest fapt ar însemna ca instanța să depășească atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege. Numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi, condițiile și cuantumul acestor drepturi. Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente, care au girul puterii legislative sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive. în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009.
Invocă practica în materie a Curții Constituționale, care a analizat diverse dispoziții legale având ca obiect salarizarea personalului bugetar prin prisma criticilor de neconstituționalitate care vizau instituirea unui tratament discriminator și discreționar, sub aspectul trecerii într-o clasă superioară de salarizare, corespunzătoare vechimii în muncă sau în funcție.
Altfel spus, raportat la speță, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în clasa și gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă/funcție si calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se fac potrivit normelor juridice îi vigoare la data avansării, cuantumurile care ar fi putut & calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei dale neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate.
Nu poate fi reținută o situație discriminatorie în care s-ar afla reclamantul, de vreme ce aceleași dispoziții legale se aplică întregului personal care ocupi funcții h cadrul familiei ocupaționale „Justiție" Ia momentul trecerii într-o altă tranșă d vechime în funcție, sub imperiul O.UG. nr.103/2013, nefiind exclusă de la aplicare nici o categorie de personal.
In realitate, scopul prezentei acțiuni îl constituie înlocuirea sistemului legal de salarizare aplicabil Ia data avansării reclamantului cu cel existent anterior invocandu-se tratamentul discriminatoriu. Or, astfel de măsuri exced atributiilor instanțelor judecătorești, prerogativa de legiferare aparținând exclusiv puteri legislative - prin lege - sau executive - pe calea ordonanței de guvern, aprobat ulterior tot printr-o lege.
Egalizarea indemnizațiilor în expresie numerică pe care o urmărește reclamantul în demersul său judiciar nu se suprapune peste conținutul principiilor constituționale ale egalității în drepturi și nediscriminării.
In ultimă instanță, o asemenea egalizare ar presupune fie ultraactivarea legii vechi, fie retroactivarea legii noi - ambele interpretări fiind în egală măsură nelegale prin încălcarea art.15 alin.2 din Constituție - „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” - și ale art.16 alm.2 - „Nimeni nu este mai presus de lege."
In acest sens este, de altfel, practica constantă a Curții de Apel București – Secția a V.-a C. Administrativ și Fiscal.
In drept, dispozițiile art. 205 C. proc. civ.
Prin sentinta civila nr. 1833/7.10.2014, Tribunalul Iasi a admis excepția necompetenței materiale si teritoriale si a declinat competenta solutionarii cererii catre Curtea de Apel Bucuresti.
La termenul din 30.01.2015, Curtea a respins exceptia tardivitatii cererii ca neintemeiata.
Curtea a incuviintat partilor proba cu inscrisuri.
Din probele administrate, Curtea retine ca prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție nr. 827/2014 s-a procedat la reîncadrarea reclamantului în clasa de salarizare (în raport de vechimea în funcție și gradația pentru vechimea în muncă) aferentă funcției, potrivit Capitolului I și Secțiunii a 2-a din Capitolul VIII ale Anexei VI din Legea nr. 284/2010 - cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 31 alin.5 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „In perioada dintre data validării examenului de capacitate și data intrării în vigoare a actului de numire de către Președintele României, judecătorii și procurorii care au promovat examenul de capacitate primesc salariul corespunzător funcției imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar.”
Funcția imediat superioară celei de judecător sau procuror stagiar este cea de judecător cu grad de judecătorie, respectiv procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie.
Prin urmare, procurorii care au promovat examenul de capacitate, în perioada dintre data validării acestuia și data intrării în vigoare a actului de numire de către Președintele Românei, primesc salariul unui procuror definitiv cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie.
De aceea, între 10 decembrie 2013 - data validării rezultatelor la examenul de capacitate promovat de reclamant - și 31 ianuarie 2014 - data publicării decretului prezidențial de numire în funcția de procuror - reclamantul a beneficiat de drepturile salariale ale unui procuror definitiv cu vechime în funcție 0 - 3 ani, cu aceeași vechime in muncă, respectiv 5-10 ani, dar cu încadrarea în clasa de salarizare aferenta funcției de procuror stagiar (clasa 85).
Drepturile salariate ale reclamantului pentru perioada 10 decembrie 2013 - 31 ianuarie 2014 au fost stabilite prin Ordinul nr. 72/14.01.2014 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție, ordin necontestat de către reclamant
Ulterior publicării decretului de numire în funcția de procuror, reclamantul a trecut în clasa de salarizare 95, corespunzătoare funcției de procuror definitiv. Drepturile salariate ale reclamantului au rămas aceleași, având în vedere că acesta era deja salarizat ca un procuror definitiv încă de la data validării rezultatelor la examen, respectiv 10 decembrie 2013.
Potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 103/14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul2014, precum si alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice în anul 2014, precum si alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată prin Legea nr.28/2014, în anul 2014, avansarea personalului din sistemul justiției încadrat pe funcții de execuție se face prin încadrarea în clasele corespunzătoare vechimii în munca și/sau în funcțiile dobândite, astfel cum sunt reglementate de art. 11 alin.3 din Legea - cadru nr.284/2010, cu modificările ulterioare, cu majorarea indemnizației de încadrare brute lunare avute, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare, multiplicat cu procentul prevăzut la art.10 alin.5 din aceeași lege, respectiv de 2,5.
Stabilirea drepturilor salariate ale reclamantului la împlinirea vechimii în funcție de 3 - 5 ani s-a făcut prin Ordinul nr.827/2014, începând cu data de 1 aprilie 2014.
Asadar, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în clasa și gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă/funcție si calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se fac potrivit normelor juridice îi vigoare la data avansării, cuantumurile care ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date, neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate.
Curtea nu poate reține o situație discriminatorie în care s-ar afla reclamantul, de vreme ce aceleași dispoziții legale se aplică întregului personal care ocupi funcții in cadrul familiei ocupaționale „Justiție" Ia momentul trecerii într-o altă tranșă de vechime în funcție, sub imperiul O.UG. nr.103/2013, nefiind exclusă de la aplicare nici o categorie de personal.
Principiul nediscriminarii nu este incalcat decat daca in situatii asemanatoare, solutia este diferita. Nu sunt situatii asemanatoare, situatia persoanelor care ocupa functii aemanatoare, dar in care drepturile salariale se stabilesc in mod diferit ca urmare a aplicarii unor legi diferite in timp.
Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, a art. 1 si 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul H. M., cu domiciliul procesual ales în B., Calea Națională nr.69, ., ., județ B., în contradictoriu cu pârâtul M. P.-P. DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. C. D.
Red./tehn. jud. V.B./4 ex./16.02.2015
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 02/2015. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 915/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
