Contestaţie la executare. Decizia nr. 1012/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1012/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 44249/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1012
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
JUDECĂTOR: G. A. F.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU împotriva sentinței civile nr. 2065/19.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata–reclamantă . GROUP SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă prin avocat N. D. cu împuternicire avocațială nr._/2015 pe care o depune în ședință publică, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 13.02.2015 intimata-reclamantă a depus întâmpinare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimata-reclamantă prin avocat solicită respingerea recursului arătând că prin adresa nr. 169/29.08._ emisa de intimat-reclamantă și înregistrată la recurenta-parată sub nr._/30.08.2012 s-a solicitat recalcularea debitului datorat si accesorii. A mai arătat că diferența debitului datorat si neachitat la termenul legal, suma la care a solicitat recalcularea majorărilor și penalitățile datorate, nu face vreo referire la plata sumei de care face vorbire recurenta în pct. 1 din motivele de recurs. A mai arătat că în urma adresei emise recurenta a revenit asupra Deciziei de impunere si a recunoscut plățile efectuate de către intimata-reclamantă anterior datei de 23.01.2009, in suma totala de 109.529,27 lei, astfel ca a redus debitul principal de la 295.451,16 lei la 185.921,89 lei, fără însă să recalculeze cuantumul accesoriilor, deși intimata-reclamantă a solicitat in mod expres acest lucru. A mai arătat că raportul de expertiza contabila a fost depus de expert in data de 05.02.2014 cu șapte zile înainte fata de termenul de judecata și că la termenul din data de 12.02.2014, instanța a acordat un nou termen de judecata pentru data de 12.03.2014 pentru a se lua la cunoștința de expertiza contabila. Totodată, a mai arăta că penalitățile aferente debitului principal sunt în valoare de 52.585,96 lei. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2065/19.03.2014, Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a luat act de renunțarea la judecarea capătului 3 de acțiune (suspendarea executării deciziei de impunere + raportului de inspecție fiscală).
A admis acțiunea formulată de reclamanta . Group SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu.
A anulat în parte decizia de impunere nr. 263/16.08.2012 și raportul de inspecție fiscală nr. 263/16.08.2012 reținând că reclamanta datorează pentru perioada 01.01.2007 – 31.12.2011 conform art. 9 alin. 1 lit. b și d din OUG nr. 196/2005 un debit de 175.241 lei și penalități de 52.585,96 lei și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3508 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost supusă in perioada 3.05._13 unei inspecții fiscale din partea pârâtei Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect verificarea modului de evidențiere, calcul si virare a obligațiilor față de bugetul F. pentru mediu in perioada 01.01.2007 – 31.12.2011.
Ca urmare a acestei verificări a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 263/16.08.2012 si Decizia de impunere nr. 263/16.08.2012 prin care s-au constatat ca reclamanta are de plata la bugetul fondului pentru mediu pe perioada 01.01.2007 – 31.12.2011 suma de 588.850 lei in total repartizate astfel:
1.Contribuția datorată pentru ambalaje este de 295.451,16 lei.
2.Dobânzile (majorări) pentru ambalaje sunt în cuantum de 294.035,96 lei;
3.Penalitățile de întârziere pentru ambalaje sunt de 44.317,67 lei;
4.Contribuția datorată pentru emisii poluanți surse mobile este de 18 lei;
5.Dobânzi ( majorări) pentru emisii poluanți surse mobile este de 24,30 lei;
6.Penalități de întârziere pentru emisii poluanți surse mobile este de 2,70 lei
Aceste sume reprezintă obligațiile de plată datorate pentru perioada ianuarie 2007 - decembrie 2011, în care societatea a desfășurat activitatea de comerț cu bunuri ambalate provenite de pe piața externă, respectiv uși, geamuri pentru uși,obiecte sanitare si accesorii in cutii de carton. In perioada martie 2008-dec.2011 societatea a efectuat si export de produse ambalate, cantitățile de ambalaje aferente fiind diminuate din baza de impunere. Această activitate desfășurată de societatea contestatoare a generat obligații de plată la bugetul F. pentru mediu pentru cantitățile de ambalaje introduse pe piața națională, aferente bunurilor ambalate.
Pentru perioada 2004-2007, societatea datorează la bugetul F. pentru mediu contribuția pentru emisiile de poluanți în atmosferă ce afectează factorii de mediu, deoarece înregistrează cheltuieli cu combustibilul în contabilitatea firmei.
Prin cererea înregistrata sub nr.169/29.08.2012 reclamanta a contestat calculul obligațiilor de plata principale si calcul accesoriilor stabilite prin Raportul de inspecție fiscală nr. 263/16.08.2012 si Decizia de impunere nr. 263/16.08.2012- fila 55 solicitând reducerea debitului stabilit cu sumele de bani achitate in perioada 2007-2011 suplimentar in cuantum de 116.061 lei si recalcularea accesoriilor.
Ca răspuns la solicitarea reclamantei, pârâta a emis adresa nr.223.184/22.10.2012- fila 41 dosar prin care înaintează fisa contribuabilului pe perioada 2004-2012 iar apoi au început executarea silita a reclamantei pentru suma de 479.303 lei ( mai puțin suma contestata de reclamanta ca achitata in perioada 2008-2011).
Obligațiile de plată pentru cantitățile de ambalaje aferente bunurilor ambalate introduse pe piața națională, în conformitate cu prevederile art.8 alin. 1, lit. d din Legea nr. 73/2000 și art. 9 alin. 1 lit. d din O.U.G. nr. 196/2005.
Obligațiile de plată pentru emisiile de poluanți în atmosfera, ce afectează factorii de mediu, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 lit. b. din Legea nr. 73/2000 și art. 9 alin. 1 lit. b. din O.U.G. nr. 196/2005.
De asemenea, tribunalul a reținut că, potrivit principiului disponibilității, reclamanta a contestat actele administrativ fiscale numai în ceea ce privește obligațiile fiscale aferente cantităților de ambalaje, nu și pentru emisiile de poluanți.
Conform art. 8 alin. 3 din Legea nr. 73/2000, suma prevăzută la alin. (1) lit. d) se va plăti numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare și reciclare, prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje, plata făcându-se pe diferența dintre obiectivele anuale prevăzute în această hotărâre și obiectivele realizate efectiv de agenții economici care introduc pe piața națională bunuri ambalate.
De asemenea, sub imperiul O.U.G. nr. 196/2005, potrivit art. 10 alin. 2, taxele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d) și i) se plătesc numai în cazul neîndeplinirii obiectivului de valorificare a deșeurilor de ambalaje, respectiv obiectivul de gestionare a anvelopelor uzate prevăzute în legislația în vigoare, plata făcându-se pe diferența dintre obiectivul anual și obiectivul realizat efectiv de către operatorii economici responsabili.
Prin urmare, obligațiile fiscale nu puteau fi scadente anterior expirării anului de desfășurare a activității, deoarece numai după acest moment se putea constata dacă există sau nu o diferență între obiectivul anual și obiectivul realizat efectiv. Ori, organul fiscal a stabilit in sarcina reclamantei obligația de plata pentru anul 2007 si 2008 iar reclamanta a făcut dovada realizării unor plați in perioada 2006-ian.2009.
Cu privire la majorările de întârziere, instanța reține că acestea au fost stabilite în cadrul inspecției fiscale între data scadentă a obligațiilor și data calculului. Calculul s-a efectuat ținând cont de prevederile din Codul de procedura fiscala. Astfel, potrivit art. 119 alin. 1 din Codul de procedura fiscală «pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere».
Potrivit art. 120 alin. 1 din Codul de procedura fiscală, majorările de întârziere se calculează pentru fiecare fi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Tribunalul a reținut ca la contestația formulata de reclamanta nr.169/29.08.2012 împotriva Deciziei de impunere nr. 263/16.08.2012 si raportului de inspecție fiscală nr. 263/16.08.2012, pârâta nu a comunicat o decizie așa cum prev.art.205 si urm. din C.proc.fiscala, mai mult, instanța retine ca prin întâmpinare, pârâta nu contesta ca ar fi emis vreun act administrativ-fiscal de compensare la cererea de contestare a reclamantului, adică sa realizeze o alta calificare decât contestație la decizie de impunere dar executarea silita a fost pornita pe o suma recunoscuta ca si achitata de către reclamanta prin ordine de plata in perioada 1.11._08 excedentare obligațiilor fiscale aferente fondului pentru mediu. De asemenea in fisa analitica de plătitor, fila 47 se realizează o reducere a debitului principal stabilit prin decizia de impunere si raportul de inspecție fiscala cu suma de 160.451,77 lei, realizându-se o menținere a accesoriilor, o reducere a debitului si suma totala generala de încasat de la reclamanta este menționata ca fiind 479.304 lei.
Din fisa analitica a reclamantei emisa de pârâtă la data de 22.10.2012 - filele 43-52 rezulta ca in evidentele pârâtei apăreau achitate de reclamanta sume suplimentare către bugetul fondului de mediu astfel: OP nr.618/1.11.2006 in suma de 5.000 lei, OP nr.342/10.08.2007 pentru 4.000 lei, OP nr.581/8.11.2007 pentru 10.976 lei, OP nr.669/27.12.2007 pentru 10.328 lei, OP nr.75/25.02.2008 pentru 10.969 lei, OP nr.110/24.03.2008 pentru 3.997 lei,OP nr.162/24.04.2008 pentru 6.997 lei,OP nr.226/26.05.2008 pentru 13.179 lei, OP nr.288/24.06.2008 pentru 19.131 lei, OP nr. 321/25.07.2008 pentru 15.450 lei, OP nr.379/22.08.2008 pentru 13.435 lei, OP nr.447/24.09.2008 pentru 16.004 lei, OP nr.525/24.10.2008 pentru 20.681 lei si OP nr.32/23.01.2009 pentru suma de 10.438 lei.
Or, față de actele de la dosar, instanța constata ca reclamanta a achitat in perioada 2006-2008 obligațiile de plată la bugetul F. pentru mediu pentru cantitățile de ambalaje introduse pe piața națională, aferente bunurilor ambalate, așa cum rezulta din fisa analitica de plătitor de la pârâta pentru reclamanta, acești bani au intrat in conturile pârâtei si aceasta nu a realizat o compensare a datoriilor reclamantei de la data achitărilor OP respective, in valoare de 160.451 lei, contrar art.114-116 C.proc.civ. deși existau creanțe certe, lichide si exigibile așa cum rezulta din raportul de inspecție fiscala.
In mod incorect la data întocmirii Raportului de inspecție fiscală nr. 263/16.08.2012 si a Deciziei de impunere nr. 263/16.08.2012, organele fiscale nu au ținut cont ca exista obligația de plată la bugetul F. pentru mediu pentru cantitățile de ambalaje introduse pe piața națională, aferente bunurilor ambalate a reclamantei pentru 2007 si 2008 așa cum nu a fost contestat de către reclamanta, dar nu s-a ținut cont ca pentru obligații de plată la bugetul F. pentru mediu pentru cantitățile de ambalaje introduse pe piața națională reclamanta a achitat in 2006-2009 aceste obligații si nu au fost scăzute si/sau compensate de drept din evidenta analitica a pârâtei.
Or, daca pârâta a recunoscut plata acestor sume încă de la data creditării contului sau cu c/val ordinelor de plata enumerate mai sus, in valoare de 160.451 lei in mod incorect nu s-au scăzut prin raportul de inspecție fiscala aceste sume plătite si s-au calculat atât un debit mai mare cat si accesorii aferente la un debit incorect stabilit.
Conform raportului de expertiza judiciara efectuat in cauza de către expert contabil T. M., rezulta ca recalculând debitul principal raportat la ordinele de plata realizate de reclamanta pentru anii 2006-2009 aferente obligațiilor de plată la bugetul F. pentru mediu pentru cantitățile de ambalaje introduse pe piața națională pe perioada 01.01.2007 – 31.12.2008 așa cum au fost stabilite in Raportul de inspecție fiscală nr. 263/16.08.2012 rezulta un debit doar de 175.241,16 lei având in vedere ca pe anul 2007 contribuția datorata stabilita de organul fiscal a fost de 35.644,56 lei, plați efectuate de reclamanta de 25.304 lei iar restanta la contribuția fondului de mediu era de 10.340 lei. Pentru anul 2008 expertul a stabilit ca s-a imputat prin RIF reclamantei o contribuție de 295.181,60 lei, s-a achitat 119.843 lei si exista o restanta la fondul de mediu pentru ambalaje de 175.338,60 lei. De asemenea s-a reținut ca in 23.01.2009 a mai fost achitata de reclamanta o contribuție de 10.438 lei . Penalitățile aferente acestui debit principal stabilit de 175.241,16 lei este in valoare de 52.585,96 lei si nu așa cum a stabilit organul constatator de 293.380,63 lei.
La termenul de judecata din 20.11.2013 reclamanta a renunțat in scris, expres, la judecata cererii de suspendare a executării actelor fiscale contestate. Conform art.246 Cod procedura civila „ Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. (2) Renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel. (3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. (4) Când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți.”
Văzând ca sunt îndeplinite condițiile prev. de art.246 C.proc.civ., reclamanta renunțând in scris la capătul 3 de acțiune, instanța a luat act de renunțare.
In baza art.274 C.proc.civ. instanța a constatat ca pârâta este in culpa procesuala, motiv pentru care a obligat-o la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamantă cu acest dosar,reprezentând taxa timbru, onorariu avocat si onorariu expertiza.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.c.
În motivarea cererii de recurs a expus situația de fapt reluând susținerile din întâmpinarea depusă în dosarul de fond, în care a invocat dispozițiile art. 10 alin. 1 din O.G. 92/2003 care reglementează principiul cooperării care constituie reflecția „în oglindă” a principiului ascultării contribuabilului.
Acesta este obligat să ofere informații complete și exacte în vederea determinării situației de fapt fiscale, atât sub aspectul prezentării faptelor cunoscute, cât și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute.
Cea de-a doua critică formulată de recurentă vizează concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, despre care arată că au fost însușite de instanța de fond fără a se ține cont de obiecțiunile formulate de pârâtă, sens în care arată că acestea sunt eronate, deoarece expertul efectuează stingerea obligațiilor de plată constatate de către inspecția fiscală cu plățile efectuate de către societate.
Or, Raportul de inspecție fiscală nr. 263/16.08.2012 stabilește obligații de plată cu titlu de diferențe între obligațiile declarate și obligațiile stabilite de către organul de control.
În anexa 4 la raportul de expertiză contabilă judiciară, expertul concluzionează: „în perioada expertizată contribuția datorată stabilită de organul de inspecție fiscală este de 295.469 lei”.
Această afirmație este eronată, deoarece contribuția datorată stabilită de organul de inspecție fiscală este în valoare de 330.826 lei, iar valoarea de 295. 469 lei reprezintă diferențe de obligații de plată.
În anexa 5 expertul afirmă că la data inspecției, respectiv 16.08.2012, contribuția restantă la Fondul pentru mediu este de 175.241 lei, efectuând scăderea între obligațiile stabilite de organul de control (330.826 lei) și plățile efectuate de societate (155.858 lei); la pagina 9 din raportul de expertiză contabilă judiciară expertul afirmă că societatea mai are debite restante de 175.241 lei penalități în valoare de 22.869 lei, calculând penalități la valoarea neachitată a obligației principale.
Acest calcul este eronat, întrucât expertul face stingerea obligațiilor de plată stabilite prin controlul cu plățile efectuate de societate, iar prin raportul de inspecție fiscală au fost calculate diferențe între obligațiile stabilite de către organul de control și obligațiile declarate de societate – 295.469 lei, la care se calculează accesoriile în valoare de 293.381 lei.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:
Susținerile menționate la pct. 1 în cererea de recurs nu constituie critici cu privire la legalitatea sentinței recurate, ci reprezintă o reluare a aspectelor menționate în întâmpinarea depusă în dosarul de fond, privind obligația de plată stabilită în sarcina intimatei, în cuantum de 588.850 lei, corespondența purtată de părți și incidența dispozițiilor art. 10 alin. 1 din O.G. 92/2003.
Referitor la criticile aduse concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, Curtea reține că expertul a precizat că debitele din contribuția la Fondul pentru mediu, recalculate la 16.08.2012 – data raportului de inspecție fiscală sunt în valoare de 175.241, 16 lei și penalitățile sunt în valoare de 52.585, 96 lei.
Aceste sume au fost stabilite în urma recalculării debitului principal, raportat la ordinele de plată realizate de reclamant pentru anii 2006 - 2009, aferente obligațiilor de plată la bugetul F. pentru mediu, prin cantitățile de ambalaje introduse pe piața națională pe perioada 1.01._08, așa cum au fost stabilite în Raportul de inspecție fiscală nr. 263/16.08.2012.
Sumele achitate de intimata reclamantă la bugetul F. pentru mediu în anii 2006-2009 rezultă din fișa analitică a reclamantei emise de pârâtă la data de 22.10.2012, iar cu privire la aceste sume pârâta nu a realizat o compensare a datoriilor reclamantei existente la data achitării.
Arată recurenta pârâtă că este eronată afirmația expertului că în perioada expertizată, contribuția datorată stabilită de organul de inspecție fiscală este de 295.469 lei, întrucât contribuția datorată stabilită de organul de inspecție fiscală este în valoare de 330.826 lei, iar valoarea de 295.469 lei reprezintă diferențe de obligații de plată.
Sub acest aspect, Curtea reține că în Raportul de inspecție fiscală nr. 263/16.08.2012 se menționează că obligația de plată suplimentară aferentă cantității de ambalaje introdusă pe piața națională, pentru întreaga perioadă verificată este de 295.451, 16 lei, iar în anexa 4 la raportul de expertiză se arată că în perioada expertizată contribuția datorată stabilită de organul de inspecție fiscală este de 295.469, 16 lei.
Analizând anexa 4 la raportul de expertiză contabilă se constată că suma de 330.826 lei se regăsește în tabelul din această anexă, în coloana reprezentând „contribuții stabilite de inspecția fiscală”, în timp ce suma de 295.469, 16 lei se regăsește în același tabel, în coloana reprezentând „contribuții datorate urmare a constatărilor inspecției fiscale”.
Rezultă că expertul contabil a avut în vedere faptul că organul de inspecție fiscală a stabilit contribuția datorată de reclamant la suma de 330.826 lei, menționată în raportul de inspecție fiscală, iar prin suma de 295.469 lei a înțeles, de fapt, obligația de plată stabilită în sarcina reclamantei.
Împrejurarea că expertul contabil nu a folosit în anexa 4 la raport, cu privire la suma de 295.469 lei, aceeași formulare din raportul de inspecție fiscală, nu este de natură să ducă la concluzia că sunt eronate susținerile acestuia din raport, câtă vreme a avut în vedere sumele stabilite prin raportul de inspecție fiscală și sumele achitate de reclamantă, rezultate din fișa analitică a reclamantei emisă de pârâtă la data de 22.10.2012.
Mai susține recurenta pârâtă că este eronat calculul efectuat de expert vizând stingerea obligațiilor de plată stabilite prin control cu plățile efectuate de societate, întrucât prin raportul de inspecție fiscală au fost calculate diferențe între obligațiile stabilite de către organul de control și obligațiile declarate de societate, la care se calculează accesorii.
Curtea constată că expertul a răspuns la obiectivul expertizei stabilit de instanță la termenul de judecată din 20.11.2013, când a încuviințat reclamanta proba cu expertiza contabilă și anume recalcularea debitelor și penalităților în funcție de sumele plătite de reclamantă la data raportului de inspecție fiscală.
Recurenta pârâtă nu a contestat acest obiectiv al expertizei, obiectiv care se justifică prin prisma faptului că în perioada 2006.2009, o parte a acesteia fiind inclusă în perioada supusă inspecției fiscale, reclamanta a achitat obligații de plată la bugetul F. pentru mediu pentru cantitățile de ambalaje introduse pe piața națională, aferente bunurilor ambalate, în valoare de 160.451 lei.
Având în vedere obligațiile de plată achitate de reclamantă, expertul a concluzionat că debitul este în cuantum de 175.241, 16 lei, iar penalitățile în cuantum de 52.585, 96 lei, fiind lipsită de suport probator susținerea recurentei că acest calcul este eronat.
Față de aceste considerente, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.c. invocat de recurentă, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 C.p.c. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU împotriva sentinței civile nr. 2065/19.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata–reclamantă . GROUP SRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. C. M. C. G. A. F.
GREFIER
P. B. B.
Red: CCM
Tehnored: CCM /
2 ex. / R.O./13.03.2015
T B- Secția a II-a de C. judecător: L. P.
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 233/2015.... | Despăgubire. Decizia nr. 485/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
