Anulare act administrativ. Sentința nr. 659/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 659/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 6699/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 659
Ședința publică de la 10.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamantul M. JUSTIȚIEI, cu sediul în Sector 5, București, ., în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în Sector 1, București, Piața V. M. nr. 1-3 și R. T., cu domiciliul în C., .. 402b, ., J. D., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, la data de 06.03.2015, prin compartimentul Registratură, pârâtul C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII a depus note scrise și documentația care a stat la baza actului contestat, la data de 09.03.2015, prin compartimentul Registratură, pârâta R. T. a depus concluzii scrise, după care,
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 06.11.2014 ,reclamantul M. JUSTIȚIEI ,în contradictoriu cu paratii C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII si R. T., a solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 389 din 02.07.2014 a Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în sensul înlăturării din dispozitivul acesteia a pct.1 și 3 privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și cu privire la emiterea unui punct de vedere de specialitate, respectiv recomandarea adresată Ministerului Justiției de a analiza aspectele semnalate și, în situația în care se impune, să modifice prevederile OMJ nr.1327/C/2013 din 11.04.2013 în sensul respectării principiului nediscriminării.
In motivare ,reclamantul a aratat ca prin hotărârea în discuție, C. Național pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) s-a pronunțat asupra sesizării unui petente, care a reclamat împrejurarea că este salarizată cu o indemnizație lunară mai mică față de alți judecători aflați în condiții identice de vechime în muncă, vechime în magistratură și nivel al instanței, corespunzătoare clasei de salarizare 108 gradația 5 prevăzute de Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Anexa VI.
Prin hotărârea amintită, C.N.C.D. a constatat că petenta reclamă existența unei situații discriminatorii ce își are izvorul direct în conținutul unui text de lege; or, se învederează în motivarea hotărârii, prin Decizia nr. 997 din 7 octombrie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, Curtea Constitufonală a constatat că dispozițiile art. 20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării competenta ca, în cadrul activității sale jurisdicționale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pentru aceste motive, C.N.C.D. a constatat că plângerea nu este de competența instituției, raportat la atribuțiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Cu toate acestea, în același cadru procesual, C.N.C.D. a considerat necesară emiterea unui punct de vedere de specialitate cu privire la situația expusă, însă fără forță juridică obligatorie, ci doar cu caracter de îndrumare, recomandând Ministerului Justiției de a analiza aspectele semnalate și, în situația în care se impune, să modifice prevederile OMJ nr.1327/C/2013 din 11.04.2013 în sensul respectării principiului nediscriminării.
Pentru a justifica emiterea acestui punct de vedere, C.N.C.D. s-a raportat la prevederile art. 16 din O.G. nr. 137/2000, conform căruia, autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar și totodată garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte și art. 18 alin "(1) potrivit căruia, C. este responsabil cu aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării".
Potrivit art.19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, C.N.C.D. este însărcinat cu investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare.
Procedura îndeplinirii acestei atribuții este prevăzută la art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000; de asemenea, conform art. 19 alin. (2) din același act normativ C. își poate exercita competențele la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu.
Este unanim admis că pentru a fi valabil un act administrativ trebuie să fie emis de autoritatea competentă, în limitele competenței sale, în forma și cu respectarea procedurii prevăzute de lege și să fie conform cu Constituția, legile și actele normative în vigoare.
Or, emiterea printr-o hotărâre a Colegiului director a unui "punct de vedere de specialitate", lipsit de forță juridică obligatorie, cu privire la o speță dedusă spre soluționare, încalcă reglementarea cuprinsă în art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, text de lege care fixează cadrul procedural în care C.N.C.D. își exercită competența de a constata și sancționa fapte de discriminare, conform interpretării date acestui text de lege și noțiunii de "faptă de discriminare" de Curtea Constituițională, prin Decizia nr. 774 din 18 noiembrie 2008.
Conform art. 20 amintit, hotărârea Colegiului director are în vedere fapte de discriminare, iar nu formularea unor recomandări, producând efecte juridice proprii și constituind de drept titlu executoriu în ceea ce privește sancțiunile dispuse.
Nimic nu împiedică C.N.C.D. să formuleze puncte de vedere fără forță juridică obligatorie, având în vedere și atribuțiile acestui organism prevăzute la art. 18 din O.G. nr. 137/2000, însă considerăm că acestea nu-și găsesc locul în hotărârile prin care se solutionează sesizările cu privire la faptele de discriminare.
C.N.C.D., instituție publică nereglementată de Constituție și având o competență limitată, nu are atribuția de a se pronunța în nici un fel asupra unor discriminări instituite prin texte legale în cuprinsul unor hotărâri emise în procedura de investigare a faptelor de discriminare.
Mai mult, prin punctul de vedere exprimat în cuprinsul hotărârii atacate, CNCD a recomandat Ministerului Justitiei modificarea OMJ nr.1327/C/2013, în conditiile în care asupra legalității ordinului urmează a se pronunța instanța de judecată, așa cum s-a arătat, în urma soluționării dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București.
Deși C.N.C.D. subliniază că o asemenea recomandare nu produce efecte în sensul instituirii unor obligații în sarcina Ministerului Justiției, în fapt instituția reclamată ar trebui să adopte o poziție sau alta, dând sau nu curs recomandării.
Pe de altă parte, prin hotărârea nr.389/2014, C., deși reține că asupra exceptiei necompetentei materiale a Consiliului trebuie să se pronunțe cu prioritate, totuși înainte de a se pronunța pe excepția necompetenței materiale, acesta se pronunță asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției respingând-o, dar fără să motiveze soluția adoptată.
Parata R. T. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata .
La data de 06.03.2015 ,paratul CNCD a depus note scrise ,prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Analizand actele si lucrarile dosarului ,Curtea retine urmatoarele:
La data de 23.06.2014, parata R. T., având funcția de judecător în cadrul Curții de Apel C., a solicitat CNCD constatarea existenței unei discriminări deoarece este salarizată cu o indemnizație lunară mai mică decât alți judecători aflați în condiții identice de vechime în muncă, vechime în magistratură (vechime în funcție) și nivel al instanței, corespunzătoare clasei de salarizare 108 gradația 5 prevăzute de Legea nr. 284/2010.
Petenta anterior mentionata a aratat ca prin acordarea unei indemnizații mai mici, M. Justiției, ordonator principal de credite, a încălcat principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, principiu care este garantat în special în exercitarea unor drepturi, respectiv a drepturilor economice și punctual a dreptului la un salariu egal pentru muncă egală.
Colegiul director a invocat, din oficiu, excepția necompeteță materială a sa în raport cu aspectele invocate de petentă ,iar partea reclamată, respectiv M. Justiției, a invocat exceptia lipsei calității procesuale pasive.
Prin Hotararea nr.389/02.07.2014, CNCD dispune urmatoarele:
1.respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, invocată de partea reclamată;
2.admiterea excepției necompetenței materiale a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocată din oficiu;
3. emiterea unui punct de vedere de specialitate privind situația supusă analizei Colegiului director.
Pentru a pronunta aceasta solutie ,emitentul a retinut urmatoarele:
,,(…)În jurisprudența sa, Colegiul director a statuat că nu analizează modul de stabilire sui generis, prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii de persoane în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a unor aspecte care țin de statutul unei persoane sau categorii de persoane. Din acest punct de vedere, examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor și conformitatea acestora cu principiul egalității statuat în Constitutia României revine Curtii Constitutionale.
Referitor la obiectul petiției dedus soluționării Consiliului Național
pentru Combaterea Discriminării, este indubitabil că potențiala faptă de discriminare invocată de petentă este de facto echivalentă unei probleme de constituționalitate. Susținerile petentei sunt strâns legate de critica legiuitorului sub aspectul soluției legislative alese.
In nici un caz, în speță, răspunderea legiuitorului nu poate apreciată de către Colegiul director deoarece C. Național pentru Combaterea Discriminării îsi exercită atribuțiile strict sub aspectul investigării, constatării și sancționării acelor fapte considerate discriminatorii în viziunea legiuitorului și care atrag răspunderea contravențională. Or, discriminarea în cazul semnalat nu își are izvorul într-un fapt volitiv sau omisiv al unei persoane (fizice sau juridice, publice/private) cât, prezumtiv, în caracterul prevederilor actului normativ invocat. Însă opțiunea legiuitorului și examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor precum și conformitatea acestora cu principiul egalității statuat în Constituția României, revine Curții Constituționale.(…)
Or, având în vedere considerentele expuse mai sus, Colegiul director urmează a admite excepția necompetenței materiale a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în raport cu obiectul petiției.
Apreciind importanța obiectului petiției dedusă soluționării de către C. Național pentru Combaterea Discriminării, Colegiul director consideră necesară emiterea unui PUNCT DE VEDERE de specialitate cu privire la situația expusă, în conformitate cu art. 16 și 18 din O.G. nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată. Potrivit art.16 din O.G. nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, C. Național pentru Combaterea Discriminării este "autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar și totodată garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte". De asemenea, C. Național pentru Combaterea Discriminării este, potrivit art.18 alin.1 din aceeași ordonanță, "responsabil cu aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi in domeniul său de activitate, precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminărit.
In materia specifică a nediscriminării, C. Național pentru Combaterea Discriminării poate să adopte si puncte de vedere, reprezentând
opinii cu caracter de îndrumare, însă fără forță juridică obligatorie, în legătură cu principiul nediscriminării.(…)
Colegiul director constată că petenta solicită constatarea existenței unei discriminări deoarece este salarizată cu o indemnizație lunară mai mică decât alți judecători aflați în condiții identice de vechime în muncă, vechime în magistratură (vechime în funcție) și nivel al instanței, corespunzătoare clasei de salarizare 108 gradația 5 prevăzute de Legea nr. 284/2010.
M. Justiției arată că, începând cu anul 2011, până la aplicarea Legii cadru nr. 284/2010, legile de salarizare anuale au prevăzut în mod expres modalitatea în care are loc avansarea într-o nouă tranșă de vechime/în funcție, personalul beneficiind exclusiv de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase e salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul de 2,5% prevăzut. Totodată, existența unor prevederi exprese cu privire la salarizarea persoanelor cărora li se modifică gradația sau vechimea în funcție în anul 2012 exclude aplicarea dispozițiilor din aceleași legi care fac referire.la funcții similare.
Fapta de discriminare este determinată de existența unui criteriu. Se poate invoca orice criteriu (O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. 1: [ ... 1 "pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică ne contagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu" ( ...) ;Protocolul adițional nr. 12 la Convenția europeană a drepturilor omului, art. 1 alin. 1: (…) "fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație", iar între acest criteriu și faptele imputate reclamatului trebuie să existe un raport de cauzalitate.
Colegiul director consideră că diferențierea a avut ca și criteriu modul de acordare a sporurilor, ceea ce intră în categoria "orice alt criteriu".
O faptă poate fi considerată discriminatorie dacă atinge un drept, oricare dintre cele garantate de tratate internaționale ratificate de România sau cele prevăzute de legislația națională (O.G. nr. 137/2000, art. 1 alin. 2:
"Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: ( .. .)", art. 2 alin. 1: ( ... ) "restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege (…)"; Protocolul nr. 12, art. 1 alin. 1: "Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege (…)".
Dreptul atins este dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Având în vedere aceste aspecte, Colegiul director constată că prevederile Ordinul MJ nr. 1327/C/2013 din 11.04.2013 reprezintă discriminare conform art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000.
Colegiul director recomandă Ministerului Justiției să analizeze aspectele semnalate și, în situația în care se impune, să modifice prevederile Ordinul MJ nr. 1327/C/2013 din 11.04.2013 în sensul respectării principiului nediscriminării.(…) .”
Reclamantul a inteles sa conteste partial hotararea CNCD ,sub aspectul celor dispuse la pct.1 si 3.
Referitor la dispozitia de emitere a unui punct de vedere de specialitate privind situatia supusa analizei Colegiului director ,reclamantul sustine ca aceasta nu poate fi cuprinsa . in procedura reglementata de art.20 din OG 137/2000 .
Acest punct de vedere nu poate fi primit.
In acest sens ,Curtea retine ca nicaieri in cuprinsul legii nu este reglementatat o atare interdictie.
Mai mult, in conformitate cu dispozitiile art.79 din Ordinul presedintelui Consiliului N. pentru Combaterea Disrciminarii nr.144/11.04.2008 privind aprobarea Procedurii interne de solutionare a petitiilor si sesizarilor ,C. poate dispune prin hotararea adoptata ,includerea unei recomandari cu caracter de indrumare ,fara forta juridica obligatorie ,in vederea preintampinarii incalcarii principiului nediscriminarii.
Atributul emiterii recomandarilor cu caracter de indrumare se circumscrie obligatiilor CNCD ,astfel cum acestea au fost stabilite la art.18 alin.1 din OG 137/2000, si care privesc nu doar aplicarea si controlul respectarii prvederilor legii in domeniul sau de activitate ,dar si armonizarea dispozitiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminarii.
In plus ,Curtea constata ca mentionarea recomandarii in discutie in dispozitivul hotararii atacate nu este de natura a vatama vreun drept sau interes legitim al reclamantului, cat timp ,astfel cum insusi reclamantul admite in cererea dedusa judecatii ,aceasta nu are o forta juridica obligatorie ,astfel ca actiunea in contencios administrativ avand ca obiect anularea actului sub aspectul anterior mentionat apare ca neintemeiata.
In egala masura ,Curtea constata ca aspectele invocate de reclamant referitoare la solutionarea de catre Consiliu a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Justitiei,prioritar solutionarii exceptiei necompetentei materiale ,precum si la neprezentarea argumentelor pentru care s-a respins exceptia invocata de acesta, nu justifica anularea hotararii sub aspectul celor decise la punctul 1. O atare solutie se impune in raport de solutia de admitere a exceptiei de necompetenta a CNCD in analizarea petitiei formulate de parata R. T. privind pretinsa discriminare din partea Ministerului Justitiei, in acest context neputandu-se identifica vreo vatamare produsa drepturilor si intereselor sale legitime prin emiterea actului in maniera atacata.
De altfel ,Curtea retine ca pe deplin justificata introducerea in cauza a partii reclamate ,un atare demers fiind obligatoriu conform art.20 alin.4 din OG 137/2000.
Asa fiind ,Curtea va respinge ca neintemeiata cererea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul M. JUSTIȚIEI, cu sediul în Sector 5, București, ., în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în Sector 1, București, Piața V. M. nr. 1-3 și R. T., cu domiciliul în C., .. 402b, ., J. D., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. Patraș I. C. B.
Red. B.L.P. / 2 ex.
. data de
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 834/2015. Curtea de... | Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Sentința nr.... → |
|---|
