Anulare act administrativ. Sentința nr. 1261/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1261/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 7678/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1261
Ședința publică din data de 6 mai 2015
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamanta S.C. R. O. INVEST S.R.L., prin împuternicit Firinciogullari Onder Alkan și prin reprezentant convențional avocat dr. P. A., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.-DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la amânări fără discuții, a răspuns reclamanta S.C. R. O. Invest S.R.L., prin reprezentant convențional avocat M. D., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/06.05.2015, depusă în ședință publică (fila 439 dosar), lipsind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- stadiul procesual: primul termen de judecată, în primă instanță;
- procedura de citare este legal îndeplinită cu pârâta și nelegal îndeplinită cu reclamanta față de care nu a fost restituită la dosarul cauzei dovada de îndeplinire a procedurii de citare, însă prezența părții în instanță, la acest termen, prin reprezentantul său convențional, acoperă viciul de procedură.
La interpelarea instanței privind motivul solicitării cauzei pe lista amânărilor fără discuții, reclamanta prin avocat arată că dorește să depună la dosarul cauzei o cerere de completare și de precizare a acțiunii inițiale.
Instanța reține că, până la completarea și precizarea acțiunii, trebuie discutată o excepție a inadmisibilității acțiunii, cauza nefiind în stare de amânare fără discuții și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns reclamanta S.C. R. O. Invest S.R.L., prin reprezentant convențional avocat M. D., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/06.05.2015 (fila 439 dosar), lipsind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității, care excepție a fost invocată din două perspective și totodată pune în vedere părții prezente prin avocat să precizeze dacă acea completare pe care dorește să o facă are legătură cu această excepție.
Reclamanta prin avocat arată că acea completare vizează argumente noi raportat la motivele de nelegalitate invocate și dorește să depună la dosarul cauzei această cerere de completare, prezentul termen fiind unul procedural la care acțiunea poate fi completată.
Instanța pune în vedere reclamantei prin avocat să pună concluzii pe excepția inadmisibilității acțiunii formulate, urmând ca, mai apoi, dacă va fi cazul, să se continue judecata propriu-zisă.
Reclamanta prin avocat solicită, în condițiile în care instanța va comunica cererea de completare, subsumată dispozițiilor art. 204 alin. 2 C.pr.civ., ca până la termenul viitor, întrucât există și intenția de a se renunța la prezenta judecată, pentru care este nevoie de acordul reprezentantului societății, să se clarifice și acest aspect.
Instanța revine și reiterează solicitarea ca partea să pună concluzii pe excepția inadmisibilității, din perspectiva naturii actului pe de o parte, respectiv a faptului că dacă s-ar admite concluzia părții reclamante, că este act administrativ, se pune și problema procedurii prealabile, pe de altă parte.
Reclamanta prin avocat având cuvântul, cu privire la procedura prealabilă, depune la dosarul cauzei un înscris care dovedește faptul că a urmat această procedură. Este vorba despre răspunsul primit de la ANAF, la cererea pe procedura prealabilă. Mai arată că, în opinia sa, este vorba despre o chestiune de practică neunitară, față de prima problemă invocată de partea adversă. Din punctul de vedere al reclamantei, cererea și argumentele expuse în cererea de chemare în judecată, pot fi analizate de instanța de contencios administrativ prin prisma dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Într-adevăr și în accepțiunea Ordinului 1296 din 21.05.2014 a Președintelui A.N.A.F. și a O.U.G. nr. 74/2013, această decizie de instituire a măsurilor asigurătorii este un act administrativ. Din punctul de vedere al apărării, mai degrabă procedura implementată de dispozițiile art. 129 alin. 1 din Codul de procedură fiscală vizează delimitarea de contestația la executare clasică, din Codul de procedură civilă. În codul de procedură civilă este acea normă de excepție care prevede că, în situația în care legea reglementează o cu totul altă procedură, aceea este de urmat. Însă, în speță, este vorba strict de anularea unui act administrativ care odată emis, a produs reclamantei o vătămare. Actul administrativ a fost emis de o autoritate centrală și poate fi analizat prin prisma dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, indiferent de procedura reglementată de Codul de procedură fiscală. Referitor la a doua problemă, dacă s-a urmat sau nu procedura prealabilă, instituită de art. 7, reiese clar că aceasta a fost urmată, conform răspunsului oferit de partea adversă la o cerere în prealabil formulată către această parte. În concluzie, apreciază că Legea nr. 554/2004 nu vizează vreo normă specială care să limiteze reclamantei dreptul de a ataca acest act administrativ, fiindcă el comportă și efecte de natură fiscală, însă trebuie făcută o delimitare între condițiile pe care le reglementează Legea nr. 554/2004 și cealaltă procedură de contestare a măsurii fiscale, în paralel cu o contestație la executare propriu-zisă formulată în procedura normală de drept civil.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilității.
Avocatul reclamantei solicită instanței să primească la dosarul cauzei cererea de completare la care a făcut referire.
Instanța reiterează că primează excepția de inadmisibilitate, asupra căreia rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 29 decembrie 2014, reclamanta S.C. R. O. INVEST S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ emisă la data de 10.06.2014, de către Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală, prin care s-a dispus indisponibilizarea sumelor de bani depuse în conturile bancare de disponibilități și depozite, precum și a mărfurilor/bunurilor deținute de S.C. R. O. INVEST S.R.L., până la concurența sumei de 1.163.815 lei, calculată ca fiind valoarea aproximativă a prejudiciului adus bugetului de stat, constând în obligații fiscale neîndeplinite, în cuantumul estimat prin Procesul verbal nr. 802/30.05.2014, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, la data de 20.05.2014, inspectorii antifraudă din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală s-au deplasat la sediul social al reclamantei, situat la adresa la care se găsește și punctul de lucru al societății-depozit, unde se desfășoară în mod efectiv activitatea societății, în vederea efectuării unui control, care avea ca obiective stabilirea modului în care s-au derulat relațiile comerciale între S.C. R. O. INVEST S.R.L. si S.C. A. PERFECT S.R.L. pe lanțul de tranzacționare, cu această ocazie fiind verificată și respectarea obligațiilor fiscale de către reclamanta, constând în plata datoriilor către bugetul de stat, rezultatul inspecției fiscale fiind consemnat în Procesul verbal de control întocmit la data de 29.05.2014 și înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice sub nr. 802/30.05.2014.
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost contestată la organul administrativ emitent - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - prin Contestația formulată la data de 25.06.2014, reprezentând plângere prealabilă în înțelesul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Astfel, prin Procesul verbal nr. 802/30.05.2014 s-au estimat obligații fiscale de plată la bugetul de stat în cuantum de 1.163.815 lei, iar organele de control, făcând în cauză aplicarea art. 129 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, au emis, la data de 10.06.2014, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, constatând faptul că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea sumelor de bani, astfel încât se impune dispunerea de măsuri asigurătorii.
Pentru ca organele fiscale să aibă garanția achitării de către reclamanta a sumelor pretins a fi datorate, prin Decizia anterior menționată s-a dispus indisponibilizarea în patrimoniul S.C. R. OL1VES 1NVEST S.R.L. de mărfuri și sume de bani până la concurența sumei de 1.100.000 lei, în vederea instituirii măsurilor asigurătorii față de prejudiciul adus bugetului statului prin neconstituirea și nevirarea la buget a impozitelor și taxelor aferente unor mărfuri despre a căror proveniență s-a constatat că nu ar putea fi dovedită pe lanțul de tranzacționare.
Această măsură de indisponibilizare a mărfurilor a fost dispusă, astfel cum s-a precizat anterior, în urma efectuării unui control la sediul social al reclamantei și este urmarea unor constatări a nelegalității achizițiilor efectuate, în baza unui contract de vânzare, în cadrul relației comerciale derulate de S.C. R. O. INVEST S.R.L. cu S.C. A. PERFECT S.R.L.
Prin Decizia nr._/10.06.2014 de instituire a măsurilor asigurătorii, organele fiscale au reținut consemnările cuprinse în proces-verbal de evaluare a prejudiciului întocmit anterior, respectiv faptul că în perioada februarie 2014- aprilie 2014, reclamanta a înregistrat facturi de achiziție marfă în valoare totală de 3.630.940 lei, din care mărfurile a căror proveniență nu a putut fi dovedită cu documente legale pe lanțul de tranzacționare sunt în valoare totală de 3.607.824 lei și provin de la trei dintre furnizorii S.C. A. PERFECT S.R.L., aceasta din urmă fiind societatea de la care a achiziționat mărfurile.
S-a reținut, de asemenea, că societatea care derula relații comerciale cu reclamanta a achiziționat bunurile ce i-au fost livrate de la S.C. MATUMA SERVICE S.R.L., .. și S.C. S. DIAMANT S.R.L., aceasta din urmă cumpărând mărfurile de la ..
Din verificările efectuate de către inspectorii Direcției Generale Antifraudă Fiscală s-a constatat că S.C. MATUMA SERVICE S.R.L. a achiziționat aceste mărfuri, în valoare totală de 2.023.465 lei, ajunse în gestiunea reclamantei prin S.C. A. PERFECT S.R.L., de la S.C. THE FRUCT WHITE S.R.L. și de la S.C. MUSETTI TRANS S.R.L., aceste două societății fiind unicii furnizori ai S.C. MATUMA SERVICE S.R.L. în anul 2014.
În Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii întocmită la data de 10.06.2014 s-a consemnat, de asemenea, faptul că în urma controalelor efectuate la S.C. THE FRUCT WHITE S.R.L., această societate nu funcționează la sediul social declarat, iar administratorul acesteia nu are cunoștință de activitatea societății și nu poate pune la dispoziția organelor de control documentele financiar-contabile.
În urma verificărilor s-a mai constatat că S.C. MUSETTI TRANS S.R.L. nu funcționează la sediul social declarat, iar administratorul este plecat din țară pentru o perioadă de 6 luni - 1 an, precum și faptul că .. nu funcționează la sediul social declarat, iar administratorul societății nu a fost găsit la adresa de domiciliu și nici nu s-a prezentat la control ca urmare a invitației înmânate mamei acestuia.
De asemenea, s-a consemnat că în gestiunea S.C. R. O. INVEST S.R.L. a intrat, prin intermediul S.C. A. PERFECT S.R.L., marfă în valoare totală de 1.584.356 lei, de la S.C. S. DIAMANT S.R.L., achiziționată de către aceasta din urmă de la ..
Ca o concluzie a verificărilor efectuate de către organele fiscale s-a constatat faptul că în gestiunea S.C. R. O. INVEST S.R.L. au intrat bunuri a căror proveniență nu a putut fi dovedită cu documente legale pe lanțul de tranzacționare, mărfuri-măsline, în valoare totală de 3.607.824 lei, singura motivare a acestei concluzii constând în aceea că cele trei societăți furnizoare ale S.C. A. PERFECT S.R.L., respectiv S.C. THE FRUCT WHITE S.R.L., S.C. MUSETTI TRANS S.R.L. și .., nu funcționează la sediile sociale declarate, organul fiscal reținând că acestea au un comportament de tip fantomă.
În concret, măsurile asigurătorii dispuse prin Decizia contestată se bazează pe consemnările făcute de organele fiscale de control în cuprinsul Procesului verbal nr. 682/2/23.05.2014, prin care s-a procedat la calcularea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat pentru mărfurile achiziționate de către S.C. R. O. INYEST S.R.L. de la S.C. A. PERFECT S.R.L., fiind luată măsura păstrării în custodia reclamantei de mărfuri până la concurența sumei de 1.100.000 lei, reținându-se faptul că nu au fost constituite și virate la bugetul statului taxele și impozitele aferente provenienței mărfurilor pe lanțul de tranzacționare, cei trei furnizori ai societății care se află în raporturi contractuale cu reclamanta având un comportament de tip fantomă, constând în faptul că nu funcționează în locațiile declarate ca fiind sedii principale, deși acestea au fost identificate în teren de către organele fiscale.
Astfel, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată în cuantum de 1.163.815 lei, cu titlul de impozit pe profit aferent costului mărfurilor pe lanțul de tranzacționare în sumă de 465.526 lei, la care se adaugă TVA în sumă de 698.289 lei, aferent costului mărfurilor pe lanțul de tranzacționare, sume ce a fost generate ca urmare a unor operațiuni derulate cu societăți care au un comportament de tip fantomă.
In prezent, prin Rectificativa nr. 1 la Referatul Justificativ al măsurilor asigurătorii nr._ / 10.06.2014 a fost micșorat cuantumul valorii bunurilor indisponibilizate, în conținutul acesteia menționându-se faptul că sechestrul asigurător se impune a fi menținut asupra mărfurilor/ bunurilor deținute de societate în limita a 150% din diferența neacoperită, de 313.815 lei, diferența între obligațiile estimate și garanția constituită, respectiv asupra sumei de 470.720 lei, sechestru ce a fost instituit asupra unei cantități determinate de mărfuri lăsate spre păstrare în custodia S.C. R. O. INVEST S.R.L.
In acest sens a fost emis la data de 04.07.2014 Referatul Justificativ de ridicare a măsurilor asigurătorii nr._ prin care s-a menținut suma de 850.000 lei, sub formă de garanție financiară, cât și sechestrul asigurător asupra mărfurilor/ bunurilor în valoare de 470.766 lei. Menționăm faptul că în prezent încă se află indisponibilizată suma de 850.000 lei depusă de reclamanta drept garanție în contul bancar deschis la Trezoreria statului.
Cu privire la aspectele menționate de către organele fiscale în conținutul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, este important de precizat faptul că reclamanta nu a avut raporturi comerciale cu niciuna dintre societățile menționate anterior, contractând în mod direct cu S.C. A. PERFECT S.R.L., nefiind în sarcina reclamantei obligația legală de a verifica proveniența mărfurilor achiziționate de la aceasta din urmă.
Cu privire la aceste aspecte, subliniază faptul că reclamanta nu a posibilitatea legală și reală de a efectua verificările necesare la firmele de pe lanțul de tranzacționare, întrucât nu poate avea acces la informațiile fiscale despre aceste firme, obligația fiind în mod exclusiv a organelor fiscale.
In acest context, precizează că reclamantei, în calitate de cumpărător, îi incumbă exclusiv obligația de a verifica dacă firma de la care achiziționez bunurile, în baza unui contract comercial, este activă și plătitoare de taxă pe valoare adăugată, or după cum reiese din conținutul extrasului de informare cu caracter public, afișat pe site-ul Ministerului de Finanțe și anexat prezentei contestații, S.C. A. PERFECT S.R.L., societatea furnizoare a S.C. R. O. INVEST S.R.L., îndeplinea la momentul efectuării tranzacțiilor, ambele condiții.
Astfel, pentru un plus de siguranță al legalității tranzacției comerciale, din punctul de vedere al cumpărătorului, reclamanta și-a respectat obligația formală de a se asigura de înscrierea codului de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoare adăugată pe factura emisă de către furnizor, iar codul unic de identificare fiscală a permis verificarea S.C. A. PERFECT S.R.L. și constatarea calității acesteia de societate plătitoare de taxă pe valoare adăugată, precum și faptul că la data de 08.04.2014, acesta societate se afla în activitate, înregistrând declarații fiscale la organele competente, ca dovadă a respectării obligațiilor sale fiscale.
La momentul controlului, ultima factură emisă de S.C. A. PERFECT S.R.L. către reclamanta a fost la data de 24.03.2014 ( anexă la prezenta contestație), iar potrivit Procesului verbal încheiat de organele fiscale la 15.05.2014, în urma verificărilor efectuate la sediul acesteia, societatea nu a mai desfășurat niciun fel de activitate începând cu data de 04.04.2014, de la acel moment nemaifiind facturi emise către furnizori.
Or, în condițiile în care societatea furnizoare a S.C. A. PERFECT S.R.L. si-a încetat activitatea ulterior datei la care a emis ultima factură către reclamanta este îndeplinită, de asemenea, condiția privitoare la obligația ca firma vânzătoare să fie activă la momentul emiterii facturilor către cumpărător, pentru atestarea conformității lor cu prevederilor legale, întrucât în caz contrar aceasta nu ar mai fi apărut înregistrată ca plătitoare de taxă pe valoarea adăugată și s-ar fi supus prevederilor art. 153 alin. 9 lit. a din Codul fiscal privitoare la declararea sa ca inactivă.
Potrivit reglementărilor interne și comunitare în materie fiscală, verificarea furnizorilor de la care vânzătorul a procurat marfa intră în obligațiile legale ale organelor fiscale, iar nu ale cumpărătorilor și, din acest motiv, neregulile pretinse a fi constatate cu privire la aceștia nu pot fi în vreun fel imputate S.C. R. O. INVEST S.R.L., care a contractat exclusiv cu S.C. A. PERFECT S.R.L.
In ceea ce privește presupusa nedovedire a provenienței mărfurilor, Dispozițiile vamale de import atașate facturilor emise de către S.C. A. PERFECT S.R.L., anexate la prezenta cerere, care atestă proveniența mărfii pentru societățile furnizoare ale acesteia din urmă, astfel încât este evident faptul că firmele intermediare sunt reale, întrucât dacă ar fi de tip fantomă, nu ar putea introduce marfă pe teritoriul țării, în mod legal, pe la punctele de control vamal.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 3 februarie 2015, pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a solicitat respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă.
În susținerea inadmisibilității acțiunii, pârâta a arătat că, potrivit art. 129 alin. (11) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, impotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Art. 172 din actul normativ menționat mai sus menționează:
" (1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
[...]
(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență."
De altfel, chiar in cuprinsul actului contestat se prevede faptul ca impotriva acesteia de poate formula contestație in conformitate cu prevederile art. 172 si 173 din Codul de procedura fiscala.
F. de cele arătate anterior, rezulta fara putința de tăgada ca impotriva deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._/10.06.2014 emisa de Direcția generala antifrauda fiscala, singura cale prevăzuta de lege pentru atacarea sa este contestația la executare formulata in termenul si condițiile prevăzute de Codul de procedura civila, astfel incat cererea intemeiata pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 este inadmisibila.
În plus, pârâta invocă inadmisibilitatea acțiunii și dintr-o altă perspectiv, arătând că, în condițiile in care reclamanta a calificat decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr._/10.06.2014 emisa de Direcția generala antifrauda fiscala ca fiind un act administrativ si pentru care a inițiat o procedura prealabila administrativa de contestare considera ca instanța de judecata nu se poate pronunța decât asupra deciziei (soluției) emisa in aceasta procedura prealabila.
Asa cum arata reclamanta si cum rezulta din decizia contestata, inspectorii antifrauda au făcut o . verificări la sediul reclamantei si întrucât au estimat obligații fiscale către bugetul statului in suma totala de 1.163.815 lei, pana la definitivarea inspecției fiscale si emiterea deciziei de impunere, au emis decizia de instituire a masurilor asigurătorii având in vedere ca exista riscul ca reclamanta sa-si risipească patrimoniul, îngreunând astfel executarea silita.
Reclamanta a inteles sa formuleze contestație administrativa la organul emitent, demers administrativ care nu s-a finalizat.
Reclamanta arata ca a inaintat contestația administrativa către emitent si din lecturarea cererii de chemare in judecata reiese ca in cauza nu a fost pronunțata vreo decizie de soluționare.
In aceste condiții, referitor la cererea de anulare deciziei de instituire a masurilor asigurătorii, considera ca aceasta nu poate fi analizata de instanța de contencios administrativ decât dupa ce contestația pe cale administrativa va fi soluționata pe fond.
In sensul celor arătate, invederează prevederile art. 205 din Codul de procedura fiscala, potrivit cărora împotriva actelor administrative fiscale prin care sunt stabilite impozite, taxe sau contribuții in sarcina contribuabililor, pot fi formulate contestații pe cale administrativa, iar potrivit prevederilor art. 210 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, organul competent de soluționare a contestației se va pronunța prin decizie sau dispoziție, dupa caz.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 218 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, deciziile emise in soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competenta, acestea fiind actele administrative care pot fi atacate la instanța de contencios administrativ.
Asa cum rezulta din textul de lege menționat mai sus, actul administrativ ce poate fi atacat la instanța de contencios administrativ este decizia de soluționare a contestației pe cale administrativa si nu actul primar intocmit de organul fiscal.
Reclamanta a formulat o contestație administrativa, insa organele fiscale nu au emis o decizie de soluționare a contestației.
Cu toate acestea, reclamanta s-a adresat instanței de judecata, solicitând anularea acesteia, motiv pentru care considera ca excepția invocata este intemeiata in raport de prevederile Codului de procedura fiscala.
Examinând cu precădere excepția inadmisibilității acțiunii în raport de obiectul acțiunii, având în vedere prevederile art. 205 C.pr.fiscală, curtea reține următoarele:
1. Potrivit disp. art. 205 alin. 1 din OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii”.
Potrivit art. 218 alin. (2) din același act normativ, „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii”.
2. O astfel de procedură de contestare administrativă este o aplicație particulară, în materia contenciosului fiscal, o recursului grațios reglementat în art. 7 alin. 1 al legii generale, recte Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În același sens a statuat și instanța de contencios constituțional în nenumărate decizii, începând cu Decizia nr. 409 din 2004, arătând că „Textele din Codul de procedură fiscală reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate, sau organelor superioare acestora, de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege.
Asemenea proceduri, în care soluționarea plângerilor și a contestațiilor introduse de persoanele interesate este atribuită însuși organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activității de jurisdicție - caracterizată prin soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective -, ele fiind specifice funcției administrative.
Actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt, așadar, acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată”.
După cum reiese însă atât din economia textelor din Titlul IX Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale al OG nr. 92/2003, cât și din însăși statuarea Curții Constituționale, recursul grațios în materie fiscală are un regim juridic ușor derogatoriu de la cel statuat în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât, spre deosebire de acesta din urmă, se soldează cu emiterea unui act administrativ, supus cenzurii instanței și abia a cărui emitere deschide calea acțiunii în justiției împotriva actelor de impunere.
Prin urmare, cât timp nu a fost soluționată contestația administrativă prin emiterea unei decizii care să facă obiectul controlului de legalitate, contestarea directă a actelor de impunere apare ca inadmisibilă.
3. Instanța supremă a statuat în numeroase rânduri, că „Este inadmisibilă acțiunea adresată instanței de contencios administrativ prin care se solicită în mod direct anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, întrucât, potrivit prevederilor art. 218 C. proc. fisc., pot forma obiectul acțiunii în contencios administrativ numai deciziile emise în procedura administrativă de soluționare a contestațiilor împotriva acestor acte, conform Titlului IX – „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale” – din Codul de procedură fiscală.
Astfel, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, contribuabilul este obligat să urmeze calea administrativă a contestației împotriva titlului de creanță sau a actului administrativ fiscal, procedură reglementată de Titlul IX din Codul de procedură fiscală” (Decizia nr. 1077 din 26 februarie 2009).
De asemenea, a susținut constant instanța supremă, „Îndeplinirea procedurii administrative reglementate de Titlul IX – Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale – din Codul de procedură fiscală reprezintă una dintre condițiile de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea actului administrativ fiscal. Reglementarea, prin dispozițiile menționate din Codul de procedură fiscală, a procedurii administrative a contestației împotriva actului administrativ fiscal nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, ori a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului” (Decizia nr. 1446 din 17 martie 2009).
În mod constant în jurisprudența sa în această materie, Înalta Curte, în interpretarea și aplicarea acestui text de lege, a statuat că procedura administrativă astfel prevăzută este obligatorie, reprezentând o condiționare legală în vederea promovării unei acțiuni în fața instanței de contencios administrativ.
Prin urmare, în materie fiscală nu sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Față de cele mai sus arătate, curtea apreciază ca întemeiată excepția inadmisibilității, astfel că va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C. R. O. INVEST S.R.L., având codul de înregistrare fiscală_, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul SCA „A. & Asociații” în București, Bld. Regina M. nr. 35, sector 4, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.-DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, CUI_, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2015.
JUDECĂTOR | GREFIER |
N. M. | B. F. E. |
Red./Tehnored./M.N./M.N./4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2213/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2228/2015. Curtea de... → |
|---|
