Anulare act administrativ. Sentința nr. 1667/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1667/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 2620/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1667
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11 IUNIE 2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – A. J.
GREFIER - G. P.
M. Public – parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat prin procuror Băjenar A..
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul N. N. în contradictoriu cu pârâtul M. A. Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția pentru Imigrări A Municipiului București - Serviciul Cetățeni Comunitari, având ca obiect „anulare act administrativ - dec. nr._/16.01.2014”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data 03.06.2015 fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 11.06.2015 când a pronunțat prezenta sentință,
CERERILE
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti-sectia a II-a sub nr._, in data de 29.01.2014, declinata prin sentinta civila nr.1680/10.03.2015 in favoarea Curtii de Apel Bucuresti-sectia a VIII-a unde a fost inregistrata sub acelasi numar de dosar, in data de 16.04.2015, reclamantul N. N. a chemat în judecată pârâta Inspectoratul General pentru Imigrari-Directia pentru Imigrari a Municipiului Bucuresti-Serviciul Cetateni Comunitari, solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna:
1.Anularea deciziei nr._/16.01.2014 emisa de parata.
2.Obligarea paratei la prelungirea dreptului de sedere temporara in Romania.
In fapt, reclamantul a afirmat ca este cetatean afgan, ca este tatal minorului N. G., cetatean roman, nascut in data de 04.06.2012, caruia ii achita periodic pensia de intretinere, in baza sentintei civile nr._/03.10.2012 pronuntate de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, in dosarul nr._/300/2012.
Acesta a afirmat ca are dreptul la prelungirea dreptului de sedere temporara pentru reintregirea familiei, deoarece indeplineste conditiile prevazute de art.62, alin.3, lit.d din OUG nr.194/2002, teza a doua, in sensul ca este ascendent de gradul I al minorului cetatean roman si are obligatia platii pensiei de intretinere, obligatie pe care si-o indeplineste in mod regulat.
Reclamantul a afirmat ca parata a avut in vedere teza I a textului legal de mai sus, teza care are in vedere situatia in care cetateanul strain are in intretinere minorul, situatie care nu se indeplineste in cauza.
In drept, reclamantul a invocat OUG nr.194/2002.
Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiate, afirmand ca reclamantul era titluarul unui drept de sedere temporara in scopul reintregirii familiei, acordat pe perioada 20.12._13 si ca in data de 04.12.2013 a depus o cerere de prelungire a acestui drept.
Parata a afirmat ca la depunerea cererii, reclamantul a fost insotit de mama minorului, S. Z., precum si de sora acesteia, S. D. si ca acestea din urma ar fi afirmat ca de fapt, tatal copilului nu este reclamantul, ci Raducan I., fostul concubin al mamei copilului, ca aceasta nu a avut nicio relatie cu reclamantul si ca o ruda a fostului concubin le-a facut cunostinta, la cateva luni dupa nastere.
S-a mai aratat ca scopul acestei intermedieri, a fost realizarea unei intelegeri intre reclamant si S. Z., in sensul ca reclamantul sa declare ca minorul G. este copilul sau pentru a obtine viza de sedere in Romania, in schimbul platii catre reclamanta a unei sume de 300 lei lunar si ca banii erau inmanati in oras sau virati prin posta pentru ca solicitantul sa aiba o dovada pentru prelungirea dreptului de sedere.
S-a mai sustinut ca la momentul depunerii cererii, reclamantul nu cunostea data de nastere a copilului si adresa la care locuieste, nici numele mamei acestuia, varsta sau adresa ei si nici nu a putut preciza cand s-a intalnit ultima data cu minorul.
Parata a aratat ca aceste imprejurari de fapt releva ca reclamantul nu are o relatie de familie cu minorul N. G. si ca scopul reintegirii familiei, asa cum este aceasta definita de art.2, lit.e1 din OUG nr.194/2002, nu poate fi atins, reclamantul eludand spiritul legii urmarind exclusiv prelungirea dreptului sau de sedere in Romania.
S-a mai aratat ca simpla relatie de rudenie de gradul I, pe linie ascendenta, cu un cetatean roman (dovedita prin certificatul de nastere . nr._), nu este suficienta pentru prelungirea dreptului de sedere pentru reintregirea familiei, atat timp cat nu a rezultat niciun moment intentia pastrarii unitatii familiale cu minorul.
Reclamantul a depus raspuns la intampinare.
In dovedirea actiunii si in aparare, partile au depus la dosar inscrisuri.
De asemenea, a fost administrat interogatoriul reclamantului si a fost audiata martora S. Z..
CURTEA
Reclamantul a fost titularul unui drept de sedere temporara in scopul reintregirii familiei, acordat pe perioada 20.12._13.
In data de 04.12.2013, reclamantul a depus cererea nr._, de prelungire a acestui drept, in acelasi scop al reintregirii familiei (f.58).
In acest sens, reclamantul a anexat certificatul de nastere . nr._ din care rezulta ca este tatal minorului N. G., cetatean roman, nascut in data de 04.06.2012, sentinta civila nr._/03.10.2012 pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, in dosarul nr._/300/2012 prin care reclamantul a fost obligat la plata catre minor a unei pensii lunare de intretinere de 175 lei pana la data majoratului, precum si ordine de plata privind achitarea pensiei de intretinere (aspecte care rezulta din referatul din 15.01.2014 intocmit de parata-f.60).
Prin decizia nr._/16.01.2014, parata a respins cererea reclamantului de prelungire a dreptului de sedere temporara in scopul reintregirii familiei si a dispus returnarea acestuia de pe teritoriul Romaniei (f.55), retinandu-se ca reclamantul nu indeplineste conditiile prevazute de art.62, alin.3, lit.d din OUG nr.194/2002, in sensul ca nu este tatal minorului si nu are o relatie personala cu acesta.
Din curpinsul deciziei de returnare, rezulta ca pentru a retine ca reclamantul nu este tatal minorului N. G., parata a avut in vedere declaratiile date de reclamant si de S. Z., mama minorului la momentul depunerii cererii de prelungire, 04.12.2013.
In ceea ce priveste calitatea reclamantului de parinte al copilului minor N. G., instanta retine ca certificatul de nastere in care reclamantul este mentionat ca parinte al minorului a fost eliberat in baza unui act de stare civila ce atesta aceeasi imprejurare si care, potrivit art.99, alin.2 C.civil, face dovada calitatii de parinte pana la dovada contrara, dovada a carei sarcina revenea paratei.
Desi atat in intampinare, cat si in referatul din 15.01.2014 intocmit de parata cu propunere de respingere a cererii, se mentioneaza ca in urma discutiilor cu reclamantul s-ar fi intocmit un « proces verbal de discutii », curtea retine ca acesta nu a fost depus la dosar, astfel incat instanta nu va retine faptul ca la data depunerii cererii, reclamantul nu cunostea aspecte esentiale legate de minor si mama sa, precum numele sau adresa.
In ceea ce priveste declaratia data in fata reprezentantilor paratului de mama copilului, S. Z. (f.63), din aceasta ar rezulta ca, de fapt, tatal copilului nu este reclamantul, ci Raducan I., fostul concubin al mamei copilului, ca aceasta nu a avut nicio relatie cu reclamantul, ci ca o ruda a fostului concubin le-a facut cunostinta, la cateva luni dupa nastere, ca scopul acestei intermedieri a fost realizarea unei intelegeri intre reclamant si S. Z., in sensul ca reclamantul sa declare ca minorul G. este copilul sau pentru a obtine viza de sedere in Romania, in schimbul platii catre reclamanta a unei sume de 300 lei lunar si ca banii erau inmanati in oras sau virati prin posta pentru ca solicitantul sa aiba o dovada pentru prelungirea dreptului de sedere.
Aceasta declaratie este insa contrazisa in intregime, in elementele ei esentiale, de declaratia data de S. Z., in instanta, aceasta aratand ca reclamantul este tatal minorului, ca l-a cunoscut in complexul comercial Europa, in anul 2012, ca avut o relatie ocazionala cu acesta, in urma caruia s-a nascut minorul N. G., ca ulterior conceptiei nu au mai contiuat relatia, cu exceptia catorva intalniri in cadrul carora S. Z. i-a adus la cunostinta reclamantului ca urmeaza sa aiba un copil, reclamantul a refuzat initial sa il recunoasca, dar ca urmare a amenintarilor reclamantei cu intentarea unui proces, i cele din urma a acceptat.
Martora a mai aratat ca reclamantul i-a propus sa ii plateasca o pensie de intretinere de 50 lei/luna, suma cu care aceasta nu a fost de acord, astfel incat a fost introdusa o actiune in instanta in urma careia s-a stabilit o pensie de 175 lei/lunar, suma pe care reclamantul o achita constant.
S-a mai aratat ca reclamantul a vizitat de cateva ori minorul.
Martora a mai sustinut in instanta ca declaratia data in fata reprezentantilor paratei nu exprima realitatea, si ca a fost dictata de acestia, in urma unui interogatoriu exercitat de mai multe persoane, sub amenintarea ca ii vor lua ceilalti copii minori pe care ii are.
Aceasta a mai aratat ca ceilalti copii ai sai sunt . numitul Raducan I., dar ca a incetat relatiile cu acesta anterior conceperii minorului N. G. si ca numita « G. » despre care ar fi declarat ca este nepoata lui Raducan I. si care i-ar fi intermediat intelegerea cu reclamantul este de fapt o fosta prietena a reclamantului N. N., care ar fi devenit agresiva cu martora, fiind geloasa din cauza relatiei martorei cu reclamantul.
D. fiind caracterul contradictoriu al declaratiilor date de martora in fata reprezentantilor paratei si in fata instantei, curtea, in virtutea principiului administrarii nemijlocite a probelor, principiu fundamental al procesului civil, consacrat de art.16 NCPC, potrivit caruia probele se administrează de către instanța care judecă procesul, cu excepția cazurilor în care legea stabilește altfel, va da eficienta declaratiei date in fata instantei.
De asemenea, in ceea ce il priveste pe reclamant, instanta va da eficienta raspunsurilor sale la interogatoriul administrat de instanta, in special aspectului esential legat de faptul ca pretinde ca este tatal minorului, celelalte aspecte legate de necunoasterea exacta a unor imprejurari precum durata spitalizarii mamei la natere sau bolile de care sufera copilul, nefiind relevante pentru cauza de fata, in conditiile in care mama copilului a aratat ca relatia cu reclamantul a fost una ocazionala, ca acesta nu a cunoscut imediat ca ea a ramas insarcinata si nici nu a dorit initial sa recunoasca copilul.
F. de cele de mai sus, instanta va retine ca reclamantul este tatal minorului N. G..
Astfel, potrivit art.62, alin.3, lit.d din OUG nr.194/2002, prelungirea dreptului de sedere temporara pentru reintregirea familiei se poate acorda pentru rudele de gradul I în linie ascendentă ale cetățeanului român sau ale soțului/soției acestuia, dacă prezintă documente din care să rezulte existența legăturii de rudenie. În situația în care străinul este părinte al unui minor cetățean român, acesta trebuie să facă dovada faptului că minorul se află în întreținerea sa sau că există obligația plății pensiei de întreținere, obligație pe care străinul și-o îndeplinește cu regularitate.
Din cuprinsul textului legal de mai sus, rezulta ca străinul care este părinte al unui minor cetățean român se poate afla in doua ipoteze:
- are minorul se află în întreținerea sa, caz in care isi indeplineste obligatia de intretinere in natura, in sensul ca are relatii personale cu minorul, locuieste cu acesta, se ocupa de cresterea, ingrijirea si educarea sa
- nu are minorul in intretinerea sa, dar are obligația plății pensiei de întreținere, obligație pe care străinul și-o îndeplinește cu regularitate
Se observa deci a doua situatie presupune numai plata cu regularitate a pensiei de intretinere, aceasta situatie presupunand, prin ipoteza, spre deosebire de prima situatie, ca minorul nu se afla in intretinerea cetateanului strain si nu are relatii personale cu acesta si ca cetateanul strain nu se ocupa de cresterea, ingrijirea si educarea lui, ci se poate rezuma doar la plata pensiei de intretinere.
Cu alte cuvinte, legislatia are in vedere inclusiv ipoteza in care parintele cetatean strain nu are niciun fel de relatie personala cu copilul sau cetatean roman, indeplinindu-si insa obligatia de intretinere exclusiv sub forma baneasca, prin plata periodica a unei sume de bani.
Includerea si a acestei ipoteze in textul legii este justificata de imprejurarea ca plata unei pensii de intretinere este tot o forma de executare a obligatiei de intretinere, alternativa executarii in natura, permis de legislatia civila in egala masura.
Parata a sustinut ca reîntregirea familiei presupune păstrărea unității familiei, dupa cum prevede art.2, lit.e1 din OUG nr.194/2002 si ca aceasta unitate ar presupune implicit existenta unor legaturi firesti intre copil si parintele sau, precum locuirea impreuna sau vizitarea periodica si indeplinirea obligatiei de intretinere in natura.
Curtea observa insa ca interpretarea paratei excede textului legal care nu defineste „unitatea familiei”, fiecare familie avand propria sa viziune despre unitate si propriile sale tipuri de relatii intre membrii sai.
In schimb, dupa cum s-a aratat mai sus, legiuitorul a prevazut expres ca are dreptul la prelungirea dreptului de sedere temporara in scopul reintregirii familiei, cetateanul strain, parinte al unui minor cetatean roman, chiar si in ipoteza in care relatiile dintre acestia se rezuma strict la plata unei pensii de intretinere.
Astfel, scopul legiuitorului nu a fost acela de a sanctiona atitudinea subiectiva de dezinteres pe care parintele o are la un moment dat fata de copilul sau, de a cenzura moralitatea acestuia, ci de a crea strict conditiile obiective care sa permita dezvoltarea sau chiar nasterea unor legaturi stranse de familie, neputandu-se cunoaste cum vor evolua in viitor aceste relatii.
Ca atare, atat timp cat se pleaca de la premisa ca cetateanul strain este parintele unui minor cetatean roman, este suficient sa se dovedeasca faptul ca cetateanul strain are obligatia platii unei pensii de intretinere si ca isi indeplineste aceasta obligatie, pentru ca acesta sa beneficieze de dreptul de prelungire a sederii prevazut de art.62 din OUG nr.194/2002.
O astfel de dovada a fost efectuata in cauza, reclamantul depunand la dosar mandatele postale prin care a achitat lunar pensia de intretinere fixata de instanta.
Ca atare, in baza art.18 din Legea nr.554/2004, curtea va admite actiunea, va anula decizia de returnare si va obliga parata la prelungirea dreptului de sedere temporara a reclamantului in scopul reintregirii familiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul N. N. cu domiciliul în sector 2, București, ., ., . cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, Direcția pentru Imigrări a Municipiului București – Serviciul Cetățeni Comunitari cu sediul în București, . C. nr.15A, sector 5, ca neîntemeiată.
Anulează decizia de returnare nr._/16.01.2014 emisa de parata.
Obliga parata la prelungirea dreptului reclamantului de ședere temporara pentru reîntregirea familiei.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
A. J. G. P.
Red. AJ- 4 ex./2015
Comunicat 2 exemplare la data de
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2079/2015. Curtea de Apel... | Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 718/2015. Curtea... → |
|---|
