Obligaţia de a face. Decizia nr. 2460/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2460/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 3483/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2460
Ședința publică de la 30.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. Ș.
JUDECĂTOR: L. G. Z.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 7788/25.11.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. A. și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, în cauza având ca obiect pretenții – taxa pentru emisiile poluante.
La primul apel nominal făcut în ședință publică, la ordine, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dată fiind lipsa părților la apelul nominal, față de dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, la sfârșitul ședinței de judecată, părțile nu au răspuns.
Curtea, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurenta-pârâtă, declară închise dezbaterile și reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr._, reclamantul G. A. în contradictoriu cu pârâta Administrația S. 2 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, a solicitat instanței să dispună obligarea paratei la restituirea contravalorii taxei de poluare, în cuantum de 4.300 lei, actualizata cu dobânda fiscala aferenta de la data plății până la restituirea efectiva.
În motivarea acțiunii, arată reclamanta că a cumpărat un autoturismul in litigiu, marca Opel, an fabricație 2000, din spațiul european, iar pentru înmatricularea acestuia in România a achitat taxa pentru emisiile poluante în cuantum de 4.300 lei.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, apreciază reclamantul că taxa pentru emisiile poluante este ilegală, aceasta fiind percepută în baza unor texte legale aplicabile în dreptul intern care contravin prevederilor de drept comunitar, respectiv dispozițiilor art. 110 din TCUE.
Potrivit art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, României îi revine obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, în speță art. 110 parag. 1 din Tratatul CE.
În esență, menționează că această taxă de poluare nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar, de la 1.01.2007, fiind perceputa exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, ceea ce demonstrează că se aplica doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxa cu efect echivalent taxelor vamale la import.
În drept, invoca disp. art. 28, 30 din TCE si art. 110 TFUE, art. 26 alin. 2 si art. 148 din Constituția României, art. 117 din Codul de procedura fiscala.
În apărare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, legal citată, a depus întâmpinare in reprezentarea AFP Sector 2, care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive, pârâta a invocat dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea 9/2012 privind instituirea taxei pentru emisiile poluante precum și ale art. 3 din același act normativ potrivit cărora taxa pentru emisiile poluante se constituie venit la bugetul Administrației F. pentru Mediu și se administrează de către această instituție.
Pe fondul cauzei, pârâta apreciază în esență că plata efectuata de reclamanta a fost legal încasată de către organul fiscal prin emiterea deciziei de calcul al taxei pentru emisiile poluante la data plații fiind in vigoare prevederile Legii 9/2012, privind instituirea taxei pentru emisiile poluante, ca urmare a respectării normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Prin sentința civilă nr. 7788/25.11.2014, pronunțată de către Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, a fost admisă acțiunea, a fost obligată pârâta sa restituie reclamantei suma de 4.300,00 lei, reprezentând taxa emisii poluante, precum si dobânda fiscale aferenta sumei, începând cu data plății, 7.09.2012, pana la data restituirii efective, a fost admisă cererea de chemare în garanție, a fost obligată chemata în garanție să vireze la dispoziția paratei suma de 4.300,00 lei, și a fost obligată parata la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecata in cuantum de 565 lei, reprezentând onorariu avocațial si taxe timbru.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Administrația Finanțelor Publice Sector 2, prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, a respins-o, având în vedere ca Decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante a fost emisa de parata, în consecință exista identitate intre persoana chemata in judecata si emitentul actului administrativ contestat, parata fiind parte in raportul juridic de drept administrativ substanțial dedus judecății.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Problema de drept dedusa judecății vizează incompatibilitatea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 si Legii 9/2012 cu cele ale Tratatului CEE, art. 110, cu consecința caracterului nejustificat al refuzului de restituire a taxei de poluare.
Din analiza înscrisurilor administrate în cauză, tribunalul a constatat că refuzul paratei de restituire a taxei pentru emisiile poluante are un caracter nejustificat.
În conformitate cu art. 90 par. 1(actualmente art. 110) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Este adevărat că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, si ulterior prin OUG 50/2008 si Legea 9/2012, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții de Justiție Europene, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române. Recent, in cauza C-402/09. T. vs. statul roman, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care tine seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului si punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor si să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În consecință, Curtea a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Indiferent de denumirea diferita consacrata in cele trei acte normative, taxa speciala la prima înmatriculare, taxa de poluare si ulterior, taxa pentru emisiile poluante, rațiunea impunerii a fost aceeași, dar si efectul produs prin percepere.
Concluzionând, tribunalul a reținut că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare (actualmente redenumita taxa pentru emisiile poluante) în România pentru autoturismele second-hand înmatriculate anterior in Uniunea Europeana contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
În ceea ce privește dispozițiile Legii 9/2012, tribunalul a reținut că și acestea au contravenit dreptului comunitar, insa numai pana la data de 1.01.2013, în măsura în care dispozițiile art. 4 alin. 2, prevedeau ca obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, aceste dispoziții fiind suspendate prin alineatul din Ordonanță de urgență nr. 1/2012 începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013.
Așadar, pe durata efectului de suspendare, obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art.4 lit. a, textul care a eliminat distincția intre autoturismele produse în România cele în afara acesteia, respectiv intre autoturismele noi si cele second-hand, nu si-a produs efectele. Deoarece dispozițiile alin.2 din art.4 din legea nr.9/2012 au fost suspendate pana la data de 01.01.2013, abia după aceasta data fiind in vigoare, rezulta ca la momentul achitării taxelor de către reclamant, taxa pentru emisiile poluante nu era datorata decât pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în tara. Așadar, s-a creat o diferență de tratament fiscal intre autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . legii nr.9/2012, astfel cum s-a creat si prin OUG nr.50/2008.
În speță, reclamantul a probat faptul că autovehiculul achiziționat era second-hand, respectiv că autoturismul a fost inițial înmatriculat în Uniunea Europeana, respectiv in Olanda, fiind un autoturism rulat, în consecință instanța a constatat că acesta este îndreptățit să îi fie restituită taxa pentru emisiile poluante.
Pe cale de consecință, tribunalul a considerat că sunt îndeplinite cerințele art.1 din legea nr.554/2004, republicată, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei, prin restituirea taxei achitate reclamantului.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, pe fondul cauzei, instanța va admite acțiunea, va dispune obligarea paratei ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI la restituirea taxei de poluare, în cuantum de 4.300,00 lei, reprezentând taxa emisii poluante, precum si dobânda fiscale aferenta sumei, începând cu data plății, 7.09.2012, pana la data restituirii efective.
În jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut însă faptul ca fiecare stat membru este liber să stabilească condițiile de restituire a dobânzilor, în special rata si modul de calcul, sub rezerva respectării a doua principii: principiul echivalentei ( sa nu se impună condiții mai grele decât cele impuse pentru solicitări similare întemeiate insa pe încălcări ale dreptului intern); principiul efectivității (să nu facă imposibila exercitarea dreptului Uniunii sau excesiv de dificila și să nu aibă ca efect privarea persoanei de o despăgubire adecvata pentru prejudiciul suferit prin indisponibilizarea impozitului).
În conformitate cu dispozițiile art. 124, art. 70 si art. 120 alin. 1 si 7 si art. 135 C. pr. Fiscala, dreptul la dobânzi se naște cu începere din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la depunerea cererii de restituire a debitului principal, iar dobânzile au un cuantum diferit de cel al dobânzii legale practicate in dreptul privat.
Prin Hotararea Littlewoods Retail, Curtea a reținut că principiul efectivității implica obligația statelor de a plăti dobânzi pentru indisponibilizarea sumei. În ceea ce privește cuantumul însă, în jurisprudența Curții se admite că dobânzile acordate pentru taxele percepute prin încălcarea dreptului comunitar (care sunt in cazul de fata identice cu cele acordate pentru taxele perceputa prin încălcarea dreptului intern) pot fi mai mici decât cele acordate in dreptul comun.
Astfel fiind, statul nu poate fi obligat sa acorde mai mult decât dobânda fiscala, chiar daca in alte domenii se aplica dobânda legala ce poate fi mai mare, având în vedere natura raportului de drept public administrativ născut intre particulare si organele fiscale. Prin urmare, dispozițiile Codului de procedura fiscala sunt aplicabile în ceea ce privește cuantumul dobânzilor datorate, acestea fiind conforme cu prevederile de drept comunitar.
De asemenea, constatând îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, formulata de parata, având în vedere ca suma de bani perceputa cu titlul de taxa pentru emisii poluante a fost virata la dispoziția acestei instituții, va obliga chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să vireze la dispoziția paratei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI suma de 4.300,00 lei.
Totodată, va obliga parata la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecata in cuantum de 565 lei, reprezentând onorariu avocațial si taxe timbru.
Împotriva hotărârii Tribunalului București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE, înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 10.03.2015, solicitând modificarea sentinței recurate, în principal, în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă iar, în subsidiar, pe fond ca neîntemeiată.
Recurenta a arătat că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației sectorului 2 a Finanțelor Publice.
A învederat faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe pentru emisiile poluante achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului.
De asemenea prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1 alin. 2 se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasată, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu: (2)"Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului., organului fiscal revenindu-i numai obligația calculării taxei de poluare (art. 5 alin. 1) și încasării acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 9/2012 arătându-se încă odată destinatarul acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare: "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu".
A învederat faptul că actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petent (respectiv Legea nr. 9/2012, prin normele sale de aplicare H.G. nr. 9/2012) arata si expune pe larg in cadrul art. 3 alin. 5 - 8 modalitatea in care se transfera suma încasată cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu respectiv":
"(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.
(6) în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria S. 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (5).
(7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.
(8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule".
Având în vedere faptul ca taxa pentru emisiile poluante achitata de către intimatul-reclamant nu se face venit la bugetul de stat aflat în administrarea organului fiscal Administrația S. 2 a Finanțelor Publice conform dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei pentru emisiile poluante de către acesta, între instituția pârâtă și intimatul-reclamant G. A. nu exista niciun raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe pentru emisiile poluante, motiv pentru care solicită admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
În ceea ce privește fondul cauzei, a arătat că instanța de fond in mod nelegal a admis acțiunea, având in vedere considerentele următoare:
Astfel, urmare solicitării intimatului-reclamant, în temeiul Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, Administrația S. 2 a Finanțelor Publice a procedat, în baza datelor înscrise în cartea de identitate a autovehiculului, la calcularea si emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru suma de 4300 lei taxa ce a fost calculata in raport de documentele din care rezulta dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului si elementele de calcul a taxei, depuse de către acesta. Așa cum s-a observat, intimatul-reclamant nu contesta modalitatea de calcul a taxei pentru emisiile poluante prevăzut in Legea nr. 9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.
Însă arată că prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plații taxei:
Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse in actul normativ menționat:
Art. 4. - (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din " categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Astfel, regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a intrat in vigoare de la data de 13.01.2012, potrivit prevederilor Legii nr. 9/2012 si care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei, cu destinația de venit la bugetul F. pentru mediu fiind gestionata de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național.
Prin urmare, câtă vreme legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia înmatriculării autovehiculului pentru prima data in România, rezulta ca aceasta taxa este legal datorata.
Arată că prin Legea nr. 9/2012 ce a intrat în vigoare începând cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei pentru autovehicule în conformitate cu dispozițiile art. 4.
Mai mult, arată că prin Legea nr. 9/2012 a fost creat cadrul legal si respectiv obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se înmatriculează pentru oprima data in România, cât și pentru cele pentru care se realizează prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr. 50/2008, respectiv taxa speciala potrivit art. 214 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul ca ceea ce se restituie este numai diferența dintre taxa pe poluare pentru autoturisme si autovehicule plătită in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 si taxa pentru emisiile poluante, in conformitate cu prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, respectiv: ". - (1) în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România."
Astfel, având in vedere ca taxa pentru emisiile poluante a fost achitata de intimatul-reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, considera ca suma nu poate fi restituita.
Referitor la plata dobânzii fiscale, reglementată de art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, vă rugăm să constatați că intimatul-reclamant nu se încadrează în dispozițiile art. 117 Cod procedura fiscală pentru a fi îndreptățit la restituirea sumei de 4300 lei, ci aceasta a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 9/2012.
Potrivit art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003:
"Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor":
Prin urmare, apreciază că solicitarea privind restituirea sumei de 4300 lei, actualizată cu aplicarea dobânzii fiscale, pe calea prezentei acțiuni, este inadmisibilă.
Menționează că practica judiciara, că în dosarul_/3/2009 Curtea de Apel București Secția a VIII-a C. Administrativ si Fiscal a reținut în mod irevocabil, prin decizia civila 1026/22.04.2010, că este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legală.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicită respingerea lui, ca neîntemeiat, având în vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu se încadrează în aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina sa pentru ca sa fie obligați la plata cheltuielilor de judecata.
În cauză intimatul-reclamant nu invocă niciun motiv de nelegalitate a Deciziei de calcul a taxei pentru suma de 4300 lei, ci caracterul ilicit al dispozițiilor Legii nr. 9/2012, aspect ce nu poate fi reținut în culpa instituției.
Potrivit art. 23 alin. (1) lit. e din Legea nr.146/1997 „sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, in următoarele cazuri: când contestația a fost admisă, iar hotărârea a rămasă irevocabilă”.
Prin urmare, instanța de fond, pronunțând admiterea contestației trebuia să dispună restituirea taxei de timbru către contestatoare, iar nu obligarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice la plata acesteia.
În drept, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 304. pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată, în condițiile în care Administrația Finanțelor Publice Sector 2 este autoritatea emitentă a actului juridic prin care se individualizează obligația concretă ce revine proprietarului autovehiculului supus înmatriculării- decizia de calcul al taxei pentru emisiile poluante.
Potrivit art.5 din Legea nr. 9/2012, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
Faptul că taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu nu are relevanță, raportul juridic de drept fiscal fiind născut între reclamant și autoritatea care a stabilit în concret suma datorată și a primit plata acesteia.
Pârâta are competențe în ce privește restituirea sumelor conform art.117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, raportat la Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și acordarea dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Pe fond, Curtea reține că taxa pentru emisiile poluante a fost calculată în baza dispozițiilor Legii nr. 9/2012, prin decizia emisă la 29.08.2012.
Prin OUG nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2013, situație în care instanța de fond a apreciat în mod corect că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, „(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin Ordonanța Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată la 3 februarie 2014 în cauzele conexate C‑97/13 și C‑214/13, C. și C., s-a statuat că „prin adoptarea OUG nr. 1/2012, guvernul român a menținut în vigoare o reglementare națională pe care Curtea o declarase deja incompatibilă cu articolul 110 TFUE în Hotărârea T., citată anterior. Prin urmare, acest guvern nu poate invoca în mod util finalitatea urmărită de legiuitorul național”.
Curtea a reținut că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
În ce privește dobânda legală (fiscală), Curtea constată că repararea prejudiciului produs prin încălcarea dreptului comunitar trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității, având în vedere Hotărârea pronunțată de CJUE în cauza I. C-565/11: „In plus, trebuie amintit ca, atunci cand un stat membru a incasat taxe cu incalcarea normelor dreptului Uniunii, justitiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fara temei, ci si a sumelor platite acestui stat sau retinute de acesta in legatura directa cu taxa respectiva. Aceasta cuprinde si pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilitatii premature a taxei.”
„In aceasta privinta, Curtea a statuat deja ca, in absenta unei reglementari a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecarui stat membru atributia de a prevedea conditiile in care se impune acordarea unor astfel de dobanzi, in special rata si modul de calcul al acestor dobanzi. Aceste conditii trebuie sa respecte principiile echivalentei si efectivitatii, ceea ce inseamna ca nu trebuie sa fie mai putin favorabile decat cele aplicabile unor cereri similare intemeiate pe dispozitii de drept intern si nici concepute astfel incat sa faca in practica imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica a Uniunii.”
„In ceea ce priveste principiul efectivitatii, acesta impune, . restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu incalcarea dreptului Uniunii, ca normele nationale care privesc in special calculul dobanzilor eventual datorate sa nu aiba ca efect privarea persoanei impozabile de o despagubire adecvata pentru pierderea suferita prin plata nedatorata a taxei.”
Criticile recurentului cu privire la cheltuielile de judecată nu se rețin. Refuzul de restituire a taxei calculate si încasate cu încălcarea dispozițiilor de drept comunitar a determinat acest litigiu, recurenta pârâtă fiind în culpă procesuală.
Dispozițiile art. 23 lit. e din Legea nr. 146/1997 nu sunt aplicabile în speță, acestea referindu-se la restituirea taxei de timbru în cazul admiterii unei contestații la executare.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 7788/25.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. A. și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A. Ș. L. G. Z. G. D.
GREFIER,
ANIȘOARA N.
Red. A.Ș./A.N.
2 ex./20.07.2015
Jud. fond T.B.: B. R.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 2245/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1923/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
