Anulare act administrativ. Sentința nr. 799/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 799/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 5996/2/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 799
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.03.2015
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. F. P.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta T. V. L., în contradictoriu cu pârâta Inspecția J., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.03.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A)Obiectul și motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 01.10.2014 sub nr. de dosar_, reclamanta T. L., în contradictoriu cu pârâtul Inspecția J., a formulat contestație împotriva rezoluției nr. 3681/IJ/ 3108/DIJ/2014 din data de 10.09.2014, emise de pârât, prin care s-a dispus clasarea sesizării reclamantei referitoare la săvârșirea unor abateri disciplinare de către judecătorii care au judecat dosarul penal nr._ .
S-a solicitat anularea soluției menționate, obligarea pârâtului la începerea cercetării disciplinare și sancționarea disciplinară a judecătorilor D. C. L. de la Tribunalul Bacău-Secția penală și G. A. C. de la Curtea de Apel Bacău-Secția penală pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 991 alin.1 și 2 din Legea nr.303/2004.
1.2. În motivarea cererii, s-au arătat, în esență, următoarele:
- rezoluția contestată este nelegală, „se bazează pe omisiuni și falsuri, fiind rezultatul unei verificări prealabile extrem de superficiale și extrem de părtinitoare, total subiective, pentru a prejudicia petenta, efectuată cu scopul de a acoperi abaterile disciplinare extrem de grave de care se fac vinovate judecător D. C. L. de la Tribunalul Bacău-Secția penală și judecător G. A. C. de la Curtea de Apel Bacău-Secția penală”;
- „datorită gravei neglijențe și relei-credințe” a acestor judecători, reclamanta se află de 10 luni „în detenție ilegală”, pentru că judecătorii amintiți „au încălcat prevederile legale și au interpretat cu intenție în mod vădit ilegal Noul Cod penal (NCP) și Noul Cod de procedură penală (NCPP)”, refuzând să judece „cererea de aplicare a legii penale de dezincriminare formulată în data de 5 februarie 2014 de condamnata dr. T. L. din Penitenciarul Bacău”;
- apreciază reclamanta că soluția dată în dosarul penal nr._ este vădit nelegală, contravenind art.4 Cod penal și art.289 alin.2, raportat la art.175 alin.2 Cod penal, întrucât medicul nu are calitatea de funcționar public pentru a fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită și că, cu rea-credință și gravă neglijență, fiind încălcate „grav norme de drept material și procesual penal”, judecătorii D. C. L. de la Tribunalul Bacău-Secția penală și G. A. C. de la Curtea de Apel Bacău-Secția penală au pronunțat acea soluție.
1.3. În dovedire, au fost atașate cererii de chemare în judecată unele înscrisuri (filele 7-44).
2. La data de 30.12.2014, prin poștă, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (filele 166-172-dosar), prin care a cerut respingerea apărărilor formulate de pârât.
S-a mai solicitat ca, în urma admiterii contestației formulate și a anulării rezoluției de clasare nr. 3681/IJ/3108/DIJ/2014 din data de 10.09.2014, emise de pârât, să se dispună „trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare împotriva judecător D. C. L. de la Tribunalul Bacău-Secția penală și împotriva judecător G. A. C. de la Curtea de Apel Bacău-Secția penală, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de Legea nr.303/2004 art. 991 alin.1 și 2, magistrați care cu rea-credință și gravă neglijență, au încălcat intenționat și cu bunăștiință și au nesocotit din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material și procesual în dosar penal nr._ încălcând NCP art. 4, art.175 alin.2 și art.289 alin.2 și NCPP art.595 alin.1, iar judecător D. C. L. a încălcat și NCPP art.353 alin.10 și Legea nr.255/2013 art.23 alin.2 și alin.8, deoarece au refuzat aplicarea legii penale de dezincriminare producând astfel o gravă vătămare condamnatei dr. T. L.”, întrucât aceasta, în loc să fie „eliberată de urgență din Penitenciar Bacău”, a fost „deținută până în data de 10 noiembrie 2014”.
B)Apărările pârâtului
3.1. La data de 05.12.2014, cu respectarea termenului defipt de art. 201 alin. 2 C.proc.civ. (Legea nr. 134/2010), pârâtul Inspecția J. a formulat întâmpinare (filele 75-80).
A fost invocată excepția lipsei procedurii prealabile și s-a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
3.2. S-au reliefat, în esență, în justificarea poziției procesuale evidențiate, următoarele:
- prin rezoluția contestată, inspectorul judiciar a reținut că nu există indicii de săvârșire a vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de Legea nr. 303/2004, dispunând clasarea sesizării în temeiul art. 45 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 317/2004;
- rezultatul verificărilor prealabile nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi calificat drept un act administrativ, care să fie supus controlului instanței de contencios administrativ, fiind doar un act prin care se comunică constatarea inexistenței indiciilor privind săvârșirea unei abateri disciplinare;
- reclamanta a înregistrat acțiunea de față la Curtea de Apel București fără a parcurge procedura administrativă prealabilă prevăzută obligatoriu de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dispoziție aplicabilă ori de câte ori prin legea specială nu sunt stabilite expres alte condiții derogatorii de sesizare a instanței de contencios administrativ;
- în soluționarea sesizării reclamantei, au fost respectate întocmai toate etapele procedurale și toate rigorile impuse de legislația în vigoare;
- nu există în niciun text de lege obligația de a se indica în clar numele inspectorului judiciar care a întocmit rezoluția atacată;
- în cauză au fost depuse toate diligențele necesare în vederea stabilirii cu exactitate a situației de fapt.
3.3. În dovedire, au fost depuse unele înscrisuri, inclusiv documentația care a stat la baza emiterii rezoluției contestate (filele 81-161).
C)Procedura în fața Curții de Apel
4. Prin încheierea din data de 17.02.2015 (fila 180), Curtea:
- în temeiul art.161 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.78 C.proc.civ., a pus în discuția părților dacă apreciază necesară introducerea în cauză a judecătorilor ce au judecat dosarul penal nr._ cu privire la care se susține că ar fi săvârșit abatere disciplinară;
- a luat act că pârâtul nu solicită introducerea în cauză a judecătorilor ce au judecat dosarul penal nr._ ;
- a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a preciza dacă, față de art.161 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.78 C.proc.civ., apreciază necesară introducerea în cauză a judecătorilor ce au judecat dosarul penal nr._ și anume D. C. L. de la Tribunalul Bacău-Secția penală și G. A. C. de la Curtea de Apel Bacău-Secția penală, punându-i în vedere să transmită instanței precizări în acest sens în termen de 5 zile de la primirea citației.
5. La data de 5.03.2015, a fost înregistrat actul de procedură denumit „răspuns vis-a-vis de citația emisă în data de 20 februarie 2015 în dosar civil nr. 6_ ” (fila 184), transmis prin poștă (la data de 2.03.2015) de către reclamanta T. L..
În cuprinsul acestui act de procedură, se învederează, în esență, că „instanța este într-o gravă eroare deoarece actul administrativ contestat în dosar civil nr. 6_ (...) îl reprezintă rezoluția de clasare nr. 3681/IJ/3108/DIJ/2014 din data de 10.09.2014, emisă de intimata-pârâtă Inspecția J. (...), respectiv de judecător dr. M. A.”, că „instanța, înainte de primul termen de judecată din 17 februarie 2015, putea doar să pună în discuție din oficiu necesitatea introducerii în cauză a altor persoane potrivit Legii nr.554/2004 art.161”, că, la primul termen de judecată din 17 februarie 2015, prin măsura adoptată de instanță, a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO, deoarece, față de art.204 alin.1 C.proc.civ., reclamanta nu poate să completeze acțiunea și să propună „proba cu interogatoriul celor două judecătoare” și că, în aceste condiții, reclamanta înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a art.78 alin.2 teza ultimă din Codul de procedură civilă, „fiind încălcat principiul disponibilității părților și art. 21 din Constituție „Accesul liber la justiție” și art.24 „Dreptul la apărare”, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art.78 alin.2 teza ultimă din Codul de procedură civilă, întrucât „are legătură cu soluționarea dosarului” de față și „prevederea nu a fost constatată neconstituțională până în prezent”.
6. La termenul din data de 17.03.2015, Curtea a pus în discuție -constatând că reclamanta a cerut judecarea cauzei și în lipsă (fila 6)- admisibilitatea, față de art.29 din Legea nr. 47/1992, a excepției de neconstituționalitate a art.78 alin.2 teza ultimă din Codul de procedură civilă, în raport de art. 21 și art.24 din Constituție și, totodată, admisibilitatea cererii de chemare în judecată în raport de prevederile art.78 alin.2 teza a II-a C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale incidente, Curtea reține următoarele :
II)Considerentele reținute de Curte în fundamentarea soluției adoptate în pricină
7. Deliberând, cu prioritate, cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.78 alin.(2) teza ultimă din Codul de procedură civilă, în raport de art. 21 și art.24 din Constituție, constată Curtea că se impune a se admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată în prezenta cauză de reclamanta T. L. și a se dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții de neconstituționalitate invocate de către reclamantă prin actul de procedură depus la data de 05.03.2015, pentru considerentele care succed (pct. 8-14).
8. Prin cererea formulată la data de 05.03.2015 în prezentul dosar, reclamanta T. L. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.78 alin.(2) teza ultimă din Codul de procedură civilă, în raport de art. 21 și art.24 din Constituție.
În motivarea cererii, s-au arătat cele învederate anterior (pct.5 paragraful 2).
9. La termenul din data de 17.03.2015, conform celor evidențiate în încheierea de la acel termen, pârâtul, prin consilier juridic, a cerut respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate invocate în cauză.
10. La același termen, instanța a pus în discuția părților admisibilitatea, față de art.29 din Legea nr. 47/1992, a excepției de neconstituționalitate a art.78 alin.(2) teza ultimă din Codul de procedură civilă, în raport de art. 21 și art.24 din Constituție.
11. Analizând această chestiune a admisibilității, prin raportare la prevederile art.29 din Legea nr.47/1992, republicată, reține Curtea că, în speță, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992.
12. Astfel, se observă că, potrivit art. 29 alin. (1)-(3) și (5) din Legea nr. 47/1992, „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”.
Rezultă, așadar, din analiza acestor prevederi legale relevante, că, pentru a fi admisibilă și a determina sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea sa, excepția de neconstituționalitate trebuie:
(1) să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial;
(2) să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe în vigoarea unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei;
(3) să fie ridicată de către una din părți, de procuror sau din oficiu de instanță;
(4) să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
13. Or, analizând excepția invocată de către reclamanta T. L., prin prisma acestor condiții de admisibilitate, reține Curtea că aceste condiții sunt, în speță, întrunite cumulativ.
13.1. Într-adevăr, este de remarcat că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de catre una dintre părți- reclamanta T. L.-, în fața instanței de judecată (Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal) și privește neconstituționalitatea unor prevederi legale [art.78 alin.(2) teza a II-a] din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010)], care nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
13.2. În ceea ce privește pertinența excepției de neconstituționalitate invocate, observă Curtea că, constituționalitatea sau neconstituționalitatea prevederilor art. 78 alin. (2) teza a II-a din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) are legătură cu soluționarea litigiului dedus judecății în prezentul dosar.
Într-adevăr, așa cum am învederat anterior (pct.4, 6), Curtea de Apel, prin încheierea din data de 17.02.2015 (fila 180), a pus în discuția părților, în temeiul art.161 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.78 C.proc.civ., dacă apreciază necesară introducerea în cauză a judecătorilor ce au judecat dosarul penal nr._ cu privire la care se susține că ar fi săvârșit abatere disciplinară, iar, prin încheierea din data de 17.03.2015 (fila 186), a pus în discuție admisibilitatea cererii de chemare în judecată în raport de prevederile art.78 alin.2 teza a II-a C.proc.civ., ținând seama că niciuna dintre părți nu a cerut introducerea în cauză a judecătorilor ce au judecat dosarul penal nr._ .
14. Procedând cu respectarea art. 29 alin. 4 teza I din Legea nr.47/1992, conform cu care „Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți”, Curtea apreciază că nu este întemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.78 alin.(2) teza ultimă din Codul de procedură civilă, în raport de dispozițiile art. 21 și art.24 din Constituție.
Astfel, notează Curtea că, în jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional a reținut în mod constant că liberul acces la justiție presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994) și că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, astfel cum rezultă din art. 126 alin. (2) din Constituție.
Așa fiind, nu se poate reține că prevederile criticate, conform cărora „Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond”, afectează liberul acces la justiție, atâta timp cât, prin acestea, legiuitorul reglementează condițiile în care are loc „introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane” și, respectiv, consecințele refuzului părților de a cere introducerea în cauză a terțului.
Pe de altă parte, prevederile citate mai sus nu încalcă nici dispozițiile art. 24 din Constituție, întrucât dreptul constituțional garantat de aceste dispoziții este apărat prin chiar împrejurarea că, „până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe”, în aplicarea art.78 alin.(3) C.proc.civ., părții reclamante i s-a dat posibilitatea să ceară introducerea în cauză a terților, respectiv a judecătorilor ce au judecat dosarul penal nr._ (iar nu modificarea cererii de chemare în judecată, așa cum, greșit, susține reclamanta în actul de procedură depus la data de 05.03.2015).
15. Deliberând, în continuare, cu privire la admisibilitatea cererii de chemare în judecată în raport de prevederile art.78 alin.(2) teza a II-a C.proc.civ., constată Curtea următoarele:
16. În prezenta cauză, obiectul litigiului dedus judecății, declanșat de către reclamanta T. L., în contradictoriu cu pârâtul Inspecția J., rezidă în solicitarea reclamantei de a se dispune:
(i) anularea rezoluției nr. 3681/IJ/3108/DIJ/2014 din data de 10.09.2014, emise de către pârât, prin care s-a dispus clasarea sesizării reclamantei înregistrate cu nr. 1/_/19.08.2014 (filele 82-85), referitoare la săvârșirea unor abateri disciplinare de către judecătorii care au judecat dosarul penal nr._ ;
(ii) obligarea pârâtului la începerea cercetării disciplinare și sancționarea disciplinară a judecătorilor D. C. L. de la Tribunalul Bacău-Secția penală și G. A. C. de la Curtea de Apel Bacău-Secția penală pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 991 alin.1 și 2 din Legea nr.303/2004.
Este de remarcat că, prin răspunsul la întâmpinare (filele 166-172-dosar), reclamanta a reliefat că, ulterior anulării rezoluției nr. 3681/IJ/ 3108/DIJ/2014 din data de 10.09.2014, solicită să se dispună „trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare împotriva judecător D. C. L. de la Tribunalul Bacău-Secția penală și împotriva judecător G. A. C. de la Curtea de Apel Bacău-Secția penală, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de Legea nr.303/2004 art. 991 alin.1 și 2”.
17. Reține, apoi, Curtea că, conform art. 22 alin. (6) C.proc.civ., „judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.
Totodată, potrivit art. 78 alin. (1) și (2) C.proc.civ., „(1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc. (2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.”
De asemenea, conform art. 161 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, articol intitulat „Introducerea în cauză a altor subiecte de drept”, „Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept”.
18. Aplicând aceste prevederi legale citate anterior cauzei deduse judecății, reține Curtea că, în speță:
- nici nu este vorba despre o procedură necontencioasă, întrucât instanța nu a fost învestită cu una dintre „cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare” la care se referă art.527 C.proc.civ.;
- nici nu există un caz expres prevăzut de lege în materia contenciosului administrativ care să fie incident în cauză, pentru a fi aplicabil alin. (1) al art.78 C.proc.civ., în sensul ca instanța să dispună din oficiu introducerea în cauză a unor terțe persoane [în același sens, respectiv că „art.161 din Legea contenciosului administrativ (...) nu conține o normă expresă privind introducerea din oficiu a terților în proces”, a se vedea G. B., Legea contenciosului administrativ comentată și adnotată cu legislație, jurisprudență și doctrină, ediția a II-a, Editura Universul Juridic, 2014, pg.409].
Rezultă, așadar, că prezenta pricină nu se plasează pe tărâmul alin. (1) al art. 78 C.proc.civ. pentru ca instanța să dispună introducerea din oficiu în cauză a unor persoane (terți).
19. Prin urmare, apreciază Curtea că, în cauză, este necesar a se face aplicarea alin. (2) al art. 78 C.proc.civ., prevedere care nu constituie altceva decât reiterarea, la nivelul normei generale, a reglementării speciale pe care o găsim în materia contenciosului administrativ în art. 161 din Legea nr. 554/2004.
Procedând astfel, așa cum s-a evidențiat anterior (pct.4), instanța, prin încheierea din data de 17.02.2015 (fila 180), a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a terților vizați de actul a cărui anulare se solicită și de solicitarea de continuare a procedurii disciplinare, respectiv a judecătorilor ce au judecat dosarul penal nr._, considerând că o atare măsură procesuală este impusă de raportul juridic dedus judecății.
20. Or, în primul rând, este esențial de subliniat că, în speță, niciuna dintre părți nu a solicitat introducerea în cauză a judecătorilor D. C. L. de la Tribunalul Bacău-Secția penală și G. A. C. de la Curtea de Apel Bacău-Secția penală, acuzați de către reclamantă pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 991 alin.1 și 2 din Legea nr.303/2004, întrucât, cu ocazia judecării dosarului penal nr._, „cu rea-credință și gravă neglijență, au încălcat intenționat și cu bunăștiință și au nesocotit din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material și procesual în dosar penal nr._ încălcând NCP art. 4, art.175 alin.2 și art.289 alin.2 și NCPP art.595 alin.1, iar judecător D. C. L. a încălcat și NCPP art.353 alin.10 și Legea nr.255/2013 art.23 alin.2 și alin.8, deoarece au refuzat aplicarea legii penale de dezincriminare”.
21. Într-adevăr, în acest context, se observă, pe de o parte, că, așa cum s-a consemnat în încheierea din data de 17.02.2015, pârâtul nu a solicitat introducerea în cauză a terților sus-amintiți.
22. Pe de altă parte, se observă că:
- reclamanta a fost legal citată (filele 181-182) cu mențiunea de a preciza dacă, față de art.161 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art. 78 C.proc.civ., apreciază necesară introducerea în cauză a judecătorilor ce au judecat dosarul penal nr._ și anume D. C. L. de la Tribunalul Bacău-Secția penală și G. A. C. de la Curtea de Apel Bacău-Secția penală, punându-i-se în vedere să transmită instanței precizări în acest sens în termen de 5 zile de la primirea citației;
- răspunzând acestei solicitări a instanței dispuse prin încheierea din data de 17.02.2015 (fila 180), reclamanta a comunicat Curții actul de procedură înregistrat la data de 5.03.2015 (fila 184).
23. Or, prin acest răspuns, este evident că reclamanta nu a cerut introducerea în cauză a terților sus-menționați.
Dimpotrivă, în cuprinsul răspunsului dat cererii Curții ce i-a fost adresată, reclamanta s-a mărginit:
- să critice măsura luată de instanță, susținând că ar fi vorba despre o „gravă eroare”, întrucât „actul administrativ contestat în dosar civil nr. 6_ (...) îl reprezintă rezoluția de clasare nr. 3681/IJ/3108/DIJ/2014 din data de 10.09.2014, emisă de intimata-pârâtă Inspecția J. (...), respectiv de judecător dr. M. A.”, că „instanța, înainte de primul termen de judecată din 17 februarie 2015, putea doar să pună în discuție din oficiu necesitatea introducerii în cauză a altor persoane potrivit Legii nr.554/2004 art.161” și că, la primul termen de judecată din 17 februarie 2015, prin măsura adoptată de instanță, ar fi fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO;
- și să invoce excepția de neconstituționalitate a art.78 alin.2 teza ultimă din Codul de procedură civilă, „fiind încălcat principiul disponibilității părților și art. 21 din Constituție „Accesul liber la justiție” și art.24 „Dreptul la apărare”.
24. Apoi, în al doilea rând, reține Curtea că rezoluția nr. 3681/IJ/ 3108/DIJ/2014 din data de 10.09.2014 (filele 155-158), a cărei anulare se cere prin acțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, a fost emisă de pârât în legătură cu pretinse abateri disciplinare (prevăzute de art. 991 alin.1 și 2 din Legea nr.303/2004) săvârșite de judecătorii D. C. L. de la Tribunalul Bacău-Secția penală și G. A. C. de la Curtea de Apel Bacău-Secția penală în soluționarea dosarului penal nr._ .
Din această perspectivă, trebuie apreciat că se impunea discutarea legalității actului administrativ atacat (rezoluția nr. 3681/IJ/ 3108/DIJ/2014 din data de 10.09.2014) cu citarea persoanelor reclamate, respectiv a judecătorilor vizați de rezoluția contestată, pentru respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare.
Altfel spus, consideră Curtea nu poate statua în mod legal asupra conduitei unei autorități administrative materializate în actul administrativ supuse cenzurii pe calea contenciosului administrativ fără ca persoanele vizate de acesta să fie parte în proces.
25. Mai mult, Curtea constată că soluționarea cererii de chemare în judecată, sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate de reclamantă, poate avea un efect direct și potențial vătămător pentru judecătorii D. C. L. de la Tribunalul Bacău-Secția penală și G. A. C. de la Curtea de Apel Bacău-Secția penală, în condițiile în care în urma exercitării controlului jurisdicțional s-ar putea ajunge la concluzia săvârșirii faptelor reclamate.
Or, într-o atare situație, terții respectivi s-ar putea vedea expuși unor posibile consecințe patrimoniale și/sau nepatrimoniale fără să fi avut posibilitatea de a-și expune punctul de vedere și de a combate prin argumente și probe susținerile reclamantei.
Pe de o parte, este necesar să se respecte dreptul la apărare al persoanelor vizate de actul administrativ a cărui anulare se solicită, prin oferirea posibilității de a-și expune punctul de vedere față de prezenta acțiune, fie în sensul achiesării, fie în sensul formulării apărărilor pe care le va consideră ca fiind utile, iar, pe de altă parte, instanța nu poate încălca principiul disponibilității, instanța neavând posibilitatea de a dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane.
26. Pentru aceste considerente, expuse pe larg în precedent (pct. 16-25), Curtea, reținând că sunt aplicabile în cauză prevederile art.78 alin.(2) C.proc.civ., că niciuna dintre părți nu a solicitat introducerea în cauză a terților (judecătorilor) vizați de rezoluția atacată și că trebuie apreciat că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terților, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de T. L., în contradictoriu cu pârâtul Inspecția J., fără a se pronunța pe fond, în temeiul art.78 alin.(2) teza a II-a C.proc.civ.
III) Soluția adoptată în cauză
27. Față de considerentele expuse mai sus, Curtea, în temeiul prevederilor legale evidențiate în cele ce preced:
- va dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.78 alin.(2) teza a II-a din Codul de procedură civilă (Legea nr.134/2010), prin raportare la dispozițiile art. 21 și ale art.24 din Constituție, excepție de neconstituționalitate invocată de reclamanta T. L. prin actul de procedură depus la data de 05.03.2015;
- va respinge cererea de chemare în judecată formulată de T. L., în contradictoriu cu pârâtul Inspecția J., în temeiul art.78 alin.(2) teza a II-a C.proc.civ.
28. Prezenta sentință, în temeiul art.20 alin.1 din Legea nr. 554/2004, poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Calea de atac se depune, sub sancțiunea nulității, prevăzută de art.490 alin.1 C.proc.civ., la Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.78 alin.(2) teza a II-a din Codul de procedură civilă (Legea nr.134/2010), prin raportare la dispozițiile art. 21 și ale art.24 din Constituție, excepție de neconstituționalitate invocată de reclamanta T. L. prin actul de procedură depus la data de 05.03.2015.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T. V. L., CNP_, cu domiciliul în Municipiul D., .. 5, ., ., în contradictoriu cu pârâta Inspecția J., cu sediul în sector 5, București, .. 40, în temeiul art.78 alin.(2) teza a II-a C.proc.civ. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Calea de atac se depune la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, în ziua de 20.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. P. R. B.
Red. /Tehnored. C.F.P./4 ex.
Data redactării: 21.03.2015
lucrat 2 comunicări la data de .
semnătură grefier.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3652/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3687/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
