Obligaţia de a face. Sentința nr. 791/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 791/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 12976/3/2013**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.791
Ședința din camera de consiliu din data de 19.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. M. V.
GREFIER: C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București Secția de C. Administrativ și Fiscal și Tribunalul București Secția a III a Civilă, în cauza privind pe reclamanții R. F. și . SA în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Cererea se soluționează fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza spre soluționare.
CU R T E A,
Prin cererea înregistrată pe rolul C. sub nr._ la data de 02.01.2012, reclamanții R. F. și . SA au solicitat obligarea pârâtului S. R. prin C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR la analiza dosarului nr._/CC/ sub aspectul legalității respingerii, prin Dispoziția nr._/29.05.2008, a cererii de restituire, urmând ca dosarul sa fie trimis la evaluator pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În drept, acțiunea a fost motivata pe prev. Legii nr.10/2001, 247/2005 si CEDO.
Prin încheierea din data de 20.02.2013 cauza a fost scoasa de pe rolul C. si trimisa la TB-Sectia a IX a, spre competenta soluționare, avându-se în vedere disp. art. XXIII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 și față de împrejurarea că obiectul acțiunii se încadrează în disp. art. X (litigii privind contestarea deciziei adoptate de CCSD sau refuzul acesteia de a emite decizie).
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului București Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 08.04.2013 sub nr._ .
F. de prevederile Legii nr.165/2013 instanța a dispus citarea in cauza a Comisiei pentru Compensarea Imobilelor, instituție care a preluat toate drepturile si obligatiile CCSD si a pus in vedere reclamanților sa-si precizeze actiunea in raport de prevederile Legii nr.165/2013.
Pârâta CNCI a depus întâmpinare la data de 28.04.2014, prin care a invocat excepția necompetentei funcționale a instanței, excepția prematuritatii actiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Prin sentința civilă nr. 7089/04.11.2015 Tribunalul a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis cauza spre competentă soluționare Secției Civile a Tribunalului București.
În motivare, s-a reținut că, după . Legii nr. 165/2013, cererea de chemare în judecată poate fi analizată numai de instanța civilă, astfel cum rezultă din cuprinsul disp. art. 35 alin. 3.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a III a Civilă la data de 08.12.2014.
Prin sentința civilă nr. 56/15.01.2015 Tribunalul București Secția a III a Civilă a admis excepția necompetenței materiale și a trimis cauza spre competentă soluționare Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București, pe considerentul că, în conformitate cu art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificată prin Legea nr. 2/2012 deciziile emise de CCSD sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de conyencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.
De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Curtea de Apel București Secția a VIII a C. Administrativ Și Fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII a C. Administrativ Și Fiscal, la data de 18.03.2015, sub nr._ .
Analizând actele dosarului cu privire la conflictul negativ de competență, instanța reține următoarele:
Obiectul acțiunii reclamanților îl reprezintă obligarea CCSD (actuală C. Națională pentru Compensarea Imobilelor) la emiterea deciziei în dosarul de despăgubiri nr._/CC.
Potrivit dispozițiilor titlului VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv cuprins în Legea nr. 247/2005, analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor acestei legi, era în competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ale cărei atribuții au fost preluate, în virtutea art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Pentru a se emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, Secretariatul Comisiei Centrale proceda la analizarea dosarelor, în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură [titlul VII, capitolul III, art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005]; în cazul în care aceasta a fost legal respinsă, dosarul era transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare [art. 16 alin. (5) din același act normativ]. După întocmirea raportului de evaluare, C. Centrală proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire [titlul VII, capitolul III, art. 16 alin. (7) din lege].
Potrivit dispozițiilor art. 19 și art. 20 cuprinse în titlul VII, cap. VI din Legea nr. 247/2005, la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul puteau fi atacate, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, atât decizia adoptată de către C. Centrală, cât și refuzul acesteia de a emite decizia. Hotărârea pronunțată de prima instanță putea fi atacată cu recurs.
În condițiile inexistenței unui termen impus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire și în ipoteza lipsei oricărui răspuns cu privire la emiterea unei astfel de decizii, persoanele îndreptățite la restituire au promovat acțiuni în instanță pentru obligarea Comisiei Centrale de a emite decizia menționată, acțiuni nesoluționate la . Legii nr. 165/2013, act normativ care a instituit o nouă procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul legislației reparatorii anterioare.
Soluționarea acestei situații tranzitorii a fost realizată de către instanțele judecătorești prin recurgerea la aplicarea art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit acestui text de lege, pentru soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, se stabilește un termen de 60 de luni, respectiv de 36 de luni, pentru dosarele de fond funciar, de la data intrării în vigoare a legii.
Însă, în legătură cu acest text de lege, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 și a constatat că termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Așadar, pronunțând această decizie, Curtea a admis implicit că instanțele de judecată învestite cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ ce are ca obiect soluționarea cererii privind obligarea autorității administrative competente la emiterea unei decizii de despăgubire, în temeiul Legii nr. 247/2005, vor soluționa pe fond aceste acțiuni, procedând, dacă este cazul, la obligarea Comisiei Naționale la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în temeiul Legii nr. 165/2013.
În concluzie, cauzele aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ, cum este și prezenta (introdusă la 02.11.2012), la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, sunt soluționate în temeiul art. 19 și 20 din titlul VII cuprins în Legea nr. 247/2005, competența în primă instanță revenind tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul, potrivit dispozițiilor art. X din Legea nr. 2/2012.
Numai cererilor înregistrate ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, le sunt aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, conform cărora la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității cu atribuții în procesul de restituire sau de stabilire a măsurilor reparatorii, poate fi atacată fie decizia emisă cu respectarea termenelor prevăzute la art. 33 și 34 din lege, fie lipsa răspunsului entității învestite de lege, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Pentru aceste considerente, Curtea, în soluționarea conflictului negativ de competență, stabilește competența materială și funcțională în favoarea Tribunalului București-secția a II a C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRÂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții R. F. și . SA ambii cu domiciliul ales în București, sector 5, .-138, corp B, parter în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr. 202 în favoarea Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. V.C. I. Ș.
Red./Tehored. RMV/ex. 4/25.03.2015
2 .>
| ← Pretentii. Decizia nr. 3785/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Sentința nr. 1613/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
