Obligaţia de a face. Decizia nr. 3285/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3285/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 2080/122/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3285
Ședința publică din data de 10 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - G. A. F.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta-reclamantă . SA împotriva sentinței civile nr. 576/16.12.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât M. G. PRIN PRIMAR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 576/16.12.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamanta . SA în contradictoriu cu pârâtul M. G. prin Primar.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamanta . SA prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea Municipiului G. prin primar de a dispune aplicarea Hotărârii de Consiliu Local Municipal G. nr. 299/2008 în conformitate cu legislația în vigoare, în sensul ca deconectările/debranșările de la sistemul de alimentare centralizat cu energie termica în municipiul G. sa se facă cu respectarea regulamentului aprobat prin HCL G. nr. 250/29.09.2011; obligarea Municipiului G. prin primar de a dispune masurile prevăzute HCL nr. 229/2008 și HCL nr. 250/29.09.2011 și de art. 303 alin. 3 din Ordinul nr. 91/2007, în sensul de a verifica în condițiile de legalitate procedurile de deconectare/debranșare a apartamentelor situate în imobile de tip condominiu din M. G. aflați în zona unitara de încălzire, care sunt deconectare/debranșate de la reteau de alimentare cu energie centralizata și de a aplica sanctiuniile prevăzute de lege persoanelor vinovate de nerespectare procedurilor legale în materie de debranșări/deconectări în zonele unitare de încălzire din M. G.; obligarea Municipiului G. de a verifica daca a fost îndeplinita procedurile legale de deconectare pentru apartamentele racordate la gaze naturale în număr de 1636 și 5326 de apartamente deconectate de care are cunoștința; obligarea Municipiului G. de a elibera autorizația de construire pentru apartamentele situate în imobile de tip condominiu din M. G., aflați în zona unitara de încălzire, atunci când se intenționează trecerea, înlocuirea sistemului de încălzire centralizat cu un alt sistem individual.
În motivare, reclamanta a arătat că, prin HCL nr. 299/2008, Consiliul Local al Municipiului G. a adoptat strategia de alimentare cu căldura a orașului, iar prin HCL nr. 250/2011 a fost aprobat regulamentul serviciului public de alimentare cu energie termică, în care sunt prevăzute zonele unitare de încălzire, în interiorul cărora se poate promova o singura soluție tehnica de încălzire. Cu toate că au fost adoptate de Consiliul Local Municipal G. aceste doua acte normative locale, se încalcă în mod direct procedurile de deconectare/debranșare de la sistemul de alimentare centralizat cu energie termica din municipiul G. prin simplu fapt că autoritatea publică locală nu ia nicio atitudine de stopare a acestui fenomen.
Prin lipsa de interes dovedită de Municipiului G. de a se implica în calitatea sa de autoritate publica locala în respectarea procedurile de debranșare/deconectare din M. G. și de a aplica masurilor ce se impun conform art. 44 din Legea nr. 325/2006, în sensul atragerii răspunderii disciplinare, civile, contravenționale și penale, după caz, a persoanelor vinovate, se constata din partea acesteia un sprijin indirect a deconectărilor/debranșărilor ilegale din municipiul G., fara respectarea procedurilor legale.
Cu toate că autoritatea publică locală este însărcinată să constate și să aplice sancțiuni prin reprezentanții împuterniciți ai acesteia, conform art. 45 din legea nr. 325/2006, până la data prezenta nu a fost aplicat nicio sancțiune în acest sens.
Instanța de fond în mod greșit a dispus respingerea cererii pe motiv ca hotărârea Consiliului Local a municipiului G. nr. 299/2008 nu poate fi pusa în aplicare deoarece este emisa fara avizul Consiliului Concurentei, ca nu este precizata o soluție tehnica stabila, deși HCL nr. 250/2011 prezintă în mod clar soluția tehnica adoptata și a regulamentului ce trebuie aplicat, iar celelelate capete de cerere nu se circumscriu primului capăt de cerere cu toate ca impunerea obligării acesteia a solicitărilor formulate în celelelate capete de cerere deriva din insasi dispozițiilor legale aplicabile în materie.
Recurenta a apreciat că motivele invocate de instanța de fond nu sunt relevante și sunt date fara a se tine cont de obligațiile internaționale ale României asumate prin semnarea Protocolului Kyoto 2 pentru diminuarea emisiilor de bioxid de carbon și refacerea stratului de ozon, precum și din anexele la acordul de aderare la UE, în care Guvernul României a emis H.G. nr. 1.069/2007 privind aprobarea „Strategiei energetice a României pentru perioada 2007-2020".
Prin ordinul nr. 3054/03.10.2013, privind alocarea unor sume pentru cofinanțarea lucrărilor de investiții în vederea reabilitării sistemelor centralizate de alimentare cu energie termica a localităților, conform Programului „Termoficare 2006-2015 căldura și confort", M. G. a primit 1.000.000 lei pentru aplicarea "Programul Termoficarea 2006-2015 Căldura și Confort", componenta de reabilitare a sistemelor centralizate de alimentare cu energie termica, program aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 462/2006.
Condiția pentru primirea acestor fonduri de la Guvern, reprezintă un ajutor de cofinanțare de pana la 70%, revenindu-i autorității publice locala obligația sa păstreze același număr de consumatori în SACET.
Recurenta a amintit și Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind eficienta energetica, de modificare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE, publicata în 14 noiembrie 2012 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 1315/1 prin care s-a instituit ca obligativitate statelor membre UE reducerea consumului de energie prin creșterea eficientei energetice cu pana la 20% în anul 2020.
În asigurarea serviciului public de alimentare cu energie termica și în stricta aplicabilitate a dispozițiilor art. 9 lit. b din Legea nr. 325/2006, autoritățile administrației publice locale au atribuția de a stabili zonele unitare de încălzire, pe baza studiilor de fezabilitate privind dezvoltarea regionala, aprobate prin Hotărâre a Consiliului Local, fapt ce s-a și realizat în 28.08.2008 când la nivelul Municipiului G., Consiliul Local G. a aprobat prin Hotărârea nr. 299 zonele unitare de încălzire de pe raza Municipiului G. unde se promovează ideea unui singur sistem de încălzire.
Legea nr. 325/2006 la art. 3 lit. g) precizează ca principiu realizarea "un condominiu - un sistem de încălzire", astfel incat treptat fiecare condominiu sa aibă o singura sursa de alimentare cu energie termica, iar art. 5 pct. 37 definește "zona unitara de încălzire-areal geografic aparținând unei unități administrativ-teritoriale, în interiorul căruia se poate promova o singura soluție de încălzire".
Pentru stabilirea zonelor unitare de încălzire se au în vedere și prevederile Hotărârii Guvernului nr 462/2006 pentru aprobarea programului Termoficare 2006-2015 căldura și confort în care la pct. IV din Anexa nr. 1 din acest act normativ se instituie în obligativitatea autoriatilor publice locale sa aprobe definirea sistemului centralizat de producție și distribuție a energiei termice, inclusiv a stabilirii zonelor unitare de încălzire unde se asigura exclusiv serviciul de termoficare, având în vedere aplicarea treptata a principiului "o clădire un singur sistem de asigurare cu energie termica"
Totodată, conform prevederilor Ordinului ministrului administrației internelor nr. 124/2012 pentru aprobarea Regulamentului privind implementarea programului Termoficare 2006-2015 „căldura și confort", componenta de reabilitare a sistemului centralizat de alimentare cu energie termica, instituie pentru autoritățile administrației publice locale care dețin în proprietate sisteme de termoficare sau parți ale acestora, obligativitatea imperativa de stabilire prin hotărâre de consiliu local a zonelor unitare de încălzire, reprezentând arealul geografic (zona unei localități) aparținând unei unități administrativ-teritoriale în interiorul căreia se poate promova o singura soluție de încălzire, respectiv soluția adoptata pentru reabilitarea și eficientizarea sistemului de alimentare centralizata cu energie termica, ținând cont ca M. G. este unul din beneficiarii sumelor alocate anual de la bugetul de stat pentru cofinanțarea proiectelor realizate în cadrul programului "Termoficare 2006-2015 căldura și confort.
În drept, au fost invocate art. 486 și urm. C.pr.civ., Legii nr. 554/2004, HCL nr. 299/2008, HCL nr. 250/2011, Legii nr. 325/2006, Legii nr. 51/2006, Ordinului nr. 91/2007, solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul M. G./Consiliul Local al municipiului G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
În motivare, intimatul a arătat că HCLM nr. 299/2008 a cărei aplicare se cere a fi pusa în practica de către reclamanta este emisa fara avizul Consiliului Concurentei, conform art. 26 lit. 1 din Legea nr. 21/1996 a concurenței, în sens contrar efectul ar fi împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței pe piața locală, influențând în mod direct concurența, putând duce la eliminarea de pe piață și împiedicarea accesului și libertății exercitării activității de către alți furnizori.
Cu adresa nr._/23.05.2013, în temeiul art.29 a fost solicitat Consiliului Concurenței un punct de vedere.
Consiliul Concurenței și-a exprimat punctul de vedere conform căruia administrația publică locală avea obligația de a solicita avizul autorității de concurență pentru proiectele de acte normative care pot avea un impact anticoncurențial, în vederea compatibilizării proiectului respectiv și a efectelor sale cu dispozițiile Legii concurenței. în acest context, autoritățile administrației publice locale au obligația să stabilească măsuri care să nu limiteze furnizarea de echipamente care au capacitatea conversiei diferitelor materiale/produse și forme de energie în energie termică.
Interzicerea locuitorilor să folosească alt mijloc de încălzire în afara sistemului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat reprezintă o încălcare a unor acte normative și o îngrădire a drepturilor cetățenilor municipiului G., în calitate de consumatori/utilizatori de energie, în acest sens fiind și prevederile art.6 din Legea nr. 21/1996 a concurenței conform căruia este interzisă folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziții dominante deținute pe piața românească prin care să impună în mod direct sau indirect prețuri inechitabile de vânzare în comparație cu alți furnizori.
În acest context, autoritatea locală are obligația ca prin măsurile adoptate să nu limiteze furnizarea de servicii sau echipamente care au capacitatea conversiei diferitelor materiale sau produse și forme de energie termică.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu urmărește decât instituirea unei zone de monopol pentru serviciul de furnizarea a energiei termice în sistem centralizat în detrimentul altor furnizori care au capacitatea de a oferi variante alternative și cu siguranță mult mai ieftine.
Mai mult, Hotărârea Consiliului Local nr. 299/28.08.2008 privind aprobarea zonei unitare de încălzire din municipiul G. nu precizează în cuprinsul său care este soluția tehnică stabilită și aprobată de Consiliul Local ca soluție tehnică unică de încălzire, conform art. 5 pct. 36 din Legea nr. 325/2006. În aceste condiții, atât timp cât prin hotărârea aprobată soluția tehnică unitară nu este precizată, orice soluție poate fi acceptată.
Intimatul a apreciat că Legea nr. 325/2006 nu instituie o obligație pentru utilizatori de a fi alimentați cu energie termică, ci conferă acestora dreptul de a opta pentru încălzirea proprietății sale cu energie termică.
Deconectarea apartamentelor de la sistemul de încălzire centralizat s-a realizat atât din inițiativa reclamantei, cât și din inițiativa proprietarilor apartamentelor; în unele cazuri, inițiativa debranșării a fost luată ca urmare a datoriilor înregistrate către reclamantă, iar în alte cazuri deconectarea s-a realizat conform procedurii legale, cu avizul G.E.P.
Procedura stabilită prin Legea nr. 325/2007 potrivit art. 30 pentru debranșare/deconectare a fost respectată în unele cazuri, iar G.E.P. în calitate de operator (furnizor) a emis aviz favorabil; însă, în conformitate cu prevederile art. 248 din Ordinul 91/2007 al ANRSC, în situația în care deconectarea s-a făcut cu intenția înlocuirii sistemului de încălzire centralizat cu un alt sistem de încălzire individual, furnizorul avea obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor legale înainte de a emite avizul de deconectare.
În ceea ce privește numărul de 5326 de apartamente deconectate, pentru care G.E.P. susține că are certitudinea că sunt racordate la rețeaua de gaze naturale, conform unei informări realizate de compartimentul control coordonare asociații de proprietari, rezulta că un număr de 381 apartamente au fost deconectate cu avizul G.E.P., 405 apartamente cu avizul asociației de proprietari, iar cele mai multe în număr de 4540 au fost deconectate de reclamantă fie pentru facturi neachitate, fie pentru că rețeaua termică este nefuncțională (degradată).
Referitor la solicitarea reclamantei privind obligația obținerii autorizației de construire de către proprietarii apartamentelor care solicită deconectarea în scopul înlocuirii cu un alt sistem de încălzire individual, cadrul legal pentru emiterea autorizațiilor de construire îl constituie Legea nr. 50/1991 și Normele metodologice de aplicare aprobate prin Ordinul nr.839/2009 al Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței, iar nu Ordinul nr. 91/2007 al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală ale cărui prevederi legale le-a încălcat însăși reclamanta în cazul celor 381 debranșări care s-au făcut cu avizul său.
În lipsa unei mențiuni exprese în Ordinul nr. 91/2007, intimatul a considerat că beneficiar al autorizației este agentul economic care realizează lucrarea de schimbare a sistemului de încălzire până la limita locuinței, situație în care Primăria eliberează autorizații la solicitarea acestuia.
Intimatul a menționat că trebuie avut în vedere faptul că eliminarea/reducerea subvențiilor pe care Guvernul sau Consiliul Local le acordau pentru plata energiei termice, precum și creșterea necontrolată a costului facturat al gigacaloriei a condus la amplificarea fenomenului de renunțare la sistemul centralizat de încălzire. Piața energiei este o piață liberă care se reglează în funcție de cerere și ofertă și atât timp cât vor exista soluții alternative mai ieftine pentru încălzire decât cea oferită de G.E.P. proprietarii nu vor putea fi împiedicați să opteze pentru un sistem de încălzire sau altul, fără încălcarea flagrantă a legii concurenței.
Facturarea către populație a unor sume mari, uneori nejustificate, pentru încălzirea în sistem centralizat a condus la căutarea unor soluții alternative mai ieftine. În acest context, se poate concluziona că nici strategia G.E.P. nu a oferit consumatorilor casnici alternative în condițiile în care apariția distribuitorului de gaze naturale concomitent cu înființarea și extinderea rețelei de distribuție prefigura direcția către care se vor îndrepta aceștia, dacă costurile facturate de G.E.P. vor rămâne în continuare la cote maxime (raportate cu altele similare înregistrate la nivel național) și nu întotdeauna justificate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și art. 223 C.pr.civ., Legii nr. 325/2006, Legii nr. 21/1996, Legii nr. 50/1991 și Ordinului nr. 839/2009.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Prin prezenta acțiune, recurenta-reclamantă încearcă să obțină o hotărâre judecătorească prin care să se stabilească la modul general obligația intimatului-pârât: de a dispune aplicarea HCL G. nr. 299/2008 în conformitate cu legislația în vigoare, în sensul ca decontările/debranșările de la sistemul de alimentare cu energie termică centralizat în municipiul G. să se facă cu respectarea regulamentului aprobat prin HCL G. nr. 250/29.09.2011; de a verifica în condiții de legalitate procedurile de deconectare/debranșare a apartamentelor situate în imobile de tip condominiu din G. aflate în zona unitară de încălzire, care sunt deconectate/debranșate de la rețeaua de alimentare cu energie centralizată și de a aplica sancțiuni persoanelor vinovate de nerespectarea procedurilor legale; de a verifica dacă au fost îndeplinite procedurile legale de deconectare pentru apartamentele racordate la gaze naturale în număr de 1.636 și 5.326 apartamente; de a elibera autorizație de construire pentru apartamentele situate în imobile de tip condominiu din G., aflați în zona unitară de încălzire, atunci când de intenționează trecerea, înlocuirea sistemului de încălzire centralizat cu un sistem individual.
Curtea constată însă că instanțele de judecată nu pot statua în abstract cu privire la obligațiile enumerate anterior întrucât, pe lângă problema teoretică a interpretării coroborate a prevederilor Legii nr. 325/2006, Legii nr. 51/2006, Legii nr. 50/1991, ale Ordinului nr. 91/2007, ale HCL G. nr. 250/2011 și ale HCL G. nr. 299/2008, stabilirea legalității/nelegalității unei deconectări/debranșări de la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică și eventuala aplicare de sancțiuni presupun și efectuarea unui control efectiv cu privire la o situație concretă, ceea ce în mod evident și necesar impune în primul rând o individualizare a apartamentului/apartamentelor cu privire la care se apreciază că nu au fost respectate dispozițiile legale.
Or, Curtea constată că, în cauza de față, recurenta-reclamantă nu a adresat intimatului-pârât o cerere individualizată, ci una cu caracter general și abstract, și nici nu a indicat în concret în ce tip de acte și fapte materiale se poate materializa implicarea intimatului-pârât.
În plus, rezolvarea unei probleme teoretice, ca cea pusă în discuție de recurenta-reclamantă în prezenta cauză, nu poate fi supusă controlului jurisdicțional în lipsa invocării și dovedirii unui drept concret și efectiv care ar fi apreciat ca fiind lezat, în acest sens fiind prevederile art. 5 alin. 4 C.pr.civ. potrivit cărora „Este interzis ca judecătorul să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunță în cauzele ce îi sunt supuse judecății.”
Pe de altă parte, Curtea constată că recurenta-reclamantă nu a indicat și dovedit modalitatea concretă prin care intimatul-pârât încalcă dispozițiile HCL G. nr. 299/2008 în condițiile în care prin acest act administrativ s-a aprobat zona unitară de încălzire din M. G., fără a fi stabilită însă și soluția unică de asigurare a agentului termic pentru fiecare zonă sau global.
Nu în ultimul rând, Curtea subliniază că raportul dintre prevederile art. 247 din Ordinul nr. 91/2006 pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică și ale Legilor nr. 51/2006 și nr. 325/2006, în aplicarea cărora a fost emis, este reglementat potrivit art. 4 din Legea nr. 24/2000 care stabilește „Ierarhia actelor normative - (1) Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte. (2) Categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României, republicată, și prin celelalte legi. (3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.”
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că recursul declarat de către reclamantă este nefondat, motiv pentru care în temeiul art. 496 C.pr.civ. urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta-reclamantă . SA cu sediul în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr. 576/16.12.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât M. G. PRIN PRIMAR cu sediul în G., .-51, județ G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 iunie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. G. A. FarmathyMirela M. P.
GREFIER
E. S.
Red./thred. MD - 4 ex./06.07.2015
Tribunalul G. – Secția Civilă
Jud. Fond – M. C.
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 681/2015.... → |
|---|
