Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2353/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2353/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 21116/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2353
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.04.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. F. P.
JUDECĂTOR: M. C. I.
JUDECĂTOR: G. L. Z.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate împotriva sentinței civile nr.7552/18.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a (fosta Secție a IX-a) C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, de recurenta-reclamantă F. (R.) T. și de recurenta-pârâtă U. „S. Haret”, în contradictoriu cu intimatul-chemat în garanție M. Educației și Cercetării Științifice.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere lipsa părților la prima strigare a cauzei, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Curtea, după deliberare, față de faptul că atât recurenta-reclamantă F. (R.) T., cât și recurenta-pârâtă U. „S. Haret” au solicitat judecarea în lipsă prin cererea de recurs, existând mențiuni în acest sens la filele 7 și 26, verso din dosar, rămâne în pronunțare pe fondul recursurilor.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
1. Sentința obiect al recursurilor
Prin sentința civilă nr. 7552/18.11.2014, pronunțată de Tribunalul București- Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul cu nr._ , pentru considerentele expuse în cuprinsul acestei hotărâri aflate la dosar:
- a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, invocată de acesta prin întâmpinare;
- s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ având ca obiect „obligare emitere act administrativ” formulată de reclamanta F. (R.) T., în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București, chemat în garanție M. Educației Naționale;
- a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale formulată de pârâta U. S. Haret București;
- s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă și pârâta U. S. Haret București.
2. Recursurile exercitate în cauză împotriva sentinței civile nr. 7552/18.11.2014 și procedura în fața instanței de recurs
2.1.1. Împotriva acestei sentințe reclamanta F. (R.) T. a declarat, în termen legal, respectiv la data de 13.01.2015 (data poștei 09.01.2015), recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C.proc.civ.
S-a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se modifice sentința recurată, în sensul de a se admite acțiunea principală, cu consecința de a se obliga intimata U. S. Haret la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea pentru reclamantă în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
2.1.2. În motivarea recursului, în esență, s-au arătat următoarele:
Sub un prim aspect, s-a susținut că este incident motivul de recurs prevăzut de art.488 pct.6 C.proc.civ., având în vedere că recuenta-reclamantă are dreptul de a solicita eliberarea diplomei de licență, în raport de cadrul normativ precizat pe larg și de buna sa credință.
În al doilea rând, s-a afirmat incidența motivului de recurs prevăzut de art.488 pct.8 C.proc.civ., întrucât:
- adeverința de licență a recurentei-reclamante a fost eliberată de pârâta U. S. Haret, există, este în ființă, atestând licențierea acesteia și constituie act administrativ nerevocat sau neanulat în vreun mod de instanța de judecată;
- pârâții trebuie să respecte principiile de drept, dreptul la instruire și dreptul la educație, recunoscute de art.2 Protocolul 1 la CEDO și de Constituția României;
- în mod greșit s-a reținut de tribunal că MEN nu are în sfera de competențe recunoașterea diplomelor de licență, având în vedere că, în cadrul acestei instituții, este constituită Direcția Generală de Învățământ Superior.
2.2. Pârâta (intimată în recursul principal) U. S. Haret, la data de 17.02.2015, a formulat întâmpinare și cerere de recurs provocat, prin care a solicitat ca, în ipoteza în care se va admite recursul, să se admită și recursul provocat formulat de pârâtă în contradictoriu cu intimatul M. Educației Naționale, cu consecința de a se casa în tot sentința și de a se dispune admiterea cererii sale de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS), cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta U. S. Haret a arătat, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, că nu pot fi admise recursul principal și acțiunea principală, formulate de către recurenta-reclamantă fără a fi admisă și cererea de chemare în garanție formulată în conformitate cu dispozițiile art. 60-63 C.proc.civ. de către U. S. Haret întrucât între cele două cereri există o evidentă interdependență, că a efectuat demersurile legale către M. Educației Naționale în vederea eliberării diplomei de licență, în sensul în care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la . și că s-a invocat imposibilitatea efectivă de a emite reclamantului diploma de licență atâta vreme cât M. Educației Naționale nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009.
2.3. Deși legal citat, intimatul M. Educației și Cercetării Științifice (fost M. Educației Naționale) nu a formulat nici întâmpinare la recursul principal, nici întâmpinare la recursul provocat.
3. Considerentele instanței de recurs care au fundamentat soluția dată în cauză
Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor de recurs formulate și observând dispozițiile art. 488 alin. 1 C.proc.civ., conform cărora casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate la pct. 1-8 ale acestui articol, Curtea, în raport de actele și lucrările dosarului, apreciază recursurile ca fondate, pentru următoarele considerente, a căror expunere respectă exigențele art. 499 C.proc.civ.:
3.1. Astfel, se observă că, în cauză, instanța de control judiciar a fost învestită cu judecarea a două recursuri, respectiv:
- recursul principal, formulat de către reclamanta F. (R.) T., în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. Haret, prin care s-a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se modifice sentința recurată, în sensul de a se admite acțiunea principală, cu consecința de a se obliga intimata U. S. Haret la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea pentru reclamantă în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată;
- recursul provocat, formulat de către pârâta U. S. Haret (intimată în recursul principal), în contradictoriu cu intimatul M. Educației Naționale, prin care, în temeiul art. 491 alin.1 teza I C.proc.civ., conform cu care „Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător”, coroborat cu art. 473 C.proc.civ., potrivit cu care „În caz de coparticipare procesuală, precum și atunci când la prima instanță au intervenit terțe persoane în proces, intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să declare în scris apel împotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat în primă instanță și care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecințe asupra situației sale juridice în proces. Dispozițiile art. 472 alin. (2) se aplică în mod corespunzător”, s-a cerut ca, în ipoteza în care se va admite recursul principal, să se admită și recursul provocat formulat de pârâtă cu consecința de a se casa în tot sentința și de a se dispune admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS), promovate de pârâta U. S. Haret, cu cheltuieli de judecată.
3.2. Or, în privința acestor recursuri, se verifică în cauză incidența motivului de casare prevăzut de art.488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ.
Într-adevăr, doar printr-o aplicare greșită a normelor de drept material relevante a apreciat instanța de fond că cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție sunt neîntemeiate, impunându-se respingerea lor ca atare.
Astfel, se observă că, așa cum a reținut prima instanță, ca urmare a susținerii examenului de licență, reclamantei F. (R.) T. i-a fost eliberată adeverința nr._/21.09.2009, care atestă calitatea acesteia de absolvent al Facultății de Științe Juridice și Administrație Publică din B. din cadrul pârâtei U. S. Haret București (fila 25-dosar fond) și că reclamanta a susținut și a promovat examenul de licență în 2009.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS (actual M. Educației și Cercetării Științifice (fost M. Educației Naționale), în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de M. Educației Naționale.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Naționale, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009.
Intimatul-pârât M. Educației și Cercetării Științifice (fost M. Educației Naționale) a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, pârâta U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurentului-reclamant de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre M. Educației și Cercetării Științifice (fost M. Educației Naționale) și U. S. Haret, reține Curtea că, între aceste două instituții, există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă.
Astfel, intimatul M. Educației și Cercetării Științifice (fost M. Educației Naționale) consideră că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce pârâta U. S. Haret apreciază că nu este necesară o astfel de acreditare, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
În soluționarea acestei divergențe de interpretare a legii, Curtea va avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție-Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației și Cercetării Științifice (fost M. Educației Naționale, fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea ține seama de importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme.
Astfel, trebuie evidențiat că o astfel de soluție, chiar neavând forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune din necesitatea unificării practicii judiciare.
Astfel, prin soluția de principiu de mai sus, instanța supremă a arătat că a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/2012 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Prin aceste decizii de speță, se reținuse că, în mod constant, s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. (actual M. Educației și Cercetării Științifice, fost M. Educației Naționale) are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386/15.11.2011, nr. 5656/24.11.2011, nr. 5722/29.11.2011, nr. 628/ 8.02.2012, nr. 690/9.02.2012, nr. 708/ 10.02.2012, și nr. 709/10.02.2012). De aceea, soluția se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României).
Adeverința nr._/21.09.2009, emisă în favoarea reclamantei F. (R.) T., se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației și Cercetării Științifice (fost M. Educației Naționale, fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la situația de fapt care privește cererea de chemare în garanție, este de necontestat faptul că intimatul M. Educației și Cercetării Științifice (fost M. Educației Naționale, fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licență, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție.
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S. Haret București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației și Cercetării Științifice (fost M. Educației Naționale, fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), în calitate de autoritate administrativă competentă.
4. Soluția instanței de recurs și temeiul legal al acesteia
4.1. Pentru aceste considerente, întrucât trebuie ținut cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea, în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496, raportat la art. 488 pct. 8 C.proc.civ.:
- va admite recursul principal și recursul provocat;
- va casa în parte sentința civilă recurată;
- va admite acțiunea principală, în sensul că va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în favoarea reclamantei;
- va admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației și Cercetării Științifice formulată de pârâta U. S. Haret, în sensul că va obliga chematul în garanție la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamantă;
- va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate, respectiv cele cu privire la respingerea, ca neîntemeiată, a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, invocată de acesta prin întâmpinare, atâta vreme cât, raportat la această soluție, nu s-a formulat recurs de partea interesată.
Apreciază Curtea că nu este necesar să se prevadă că pârâta U. S. Haret trebuie să procedeze la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în favoarea reclamantei în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, așa cum pretinde recurenta-reclamantă, având în vedere prevederile art. 24 alin.1 din Legea nr.554/2004, conform cărora „Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii”, de unde reiese că, chiar legea contenciosului administrativ stabilește că termenul în care se execută de bunăvoie hotărârea prin care se admite cererea prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrativeeste de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
4.2. În fine, trebuie observat că pârâta U. „S. Haret”, prin recursul provocat pe care l-a promovat, a solicitat obligarea intimatului din recursul provocat, respectiv chematul în garanție M. Educației și Cercetării Științifice (fost M. Educației Naționale), la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru achitată și onorariile de avocat plătite în faza judecății în fond și în faza recursului, respectiv suma de 620 lei plătită de intimata-pârâtă potrivit ordinului de plată aflat la fila 25-dosar Curte.
Cu privire la aceste cheltuieli de judecată, Curtea, văzând că, întrucât recursul provocat a fost admis, intimatul este în culpă procesuală, va obliga intimatul, respectiv chematul în garanție M. Educației și Cercetării Științifice (fost M. Educației Naționale), să plătească, către pârâta U. „S. Haret” suma de 606,45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
La stabilirea cuantumului amintit mai sus, apreciază Curtea că, în ceea ce privește onorariile avocațiale, în speță, sunt incidente -în raport de art. 494 C.proc.civ.- prevederile art. 451 alin. 2 C.proc.civ.
Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă că instanța de judecată are dreptul, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Or, în speță, Curtea observă că “activitatea desfășurată de avocat“ în prezenta cauză, în cazul avocatului N. S. C., angajat de intimata-pârâtă U. „S. Haret”, s-a limitat -atât la prima instanță, cât și la instanța de recurs- la întocmirea a câte unei întâmpinări și a unor note scrise, pe un model folosit și în alte dosare, fără ca acest avocat să fi participat la vreunul dintre termenele de judecată acordate în cauză în faza judecății de fond, respectiv în faza recursului, pentru a pune concluzii.
Văzând aceste aspecte, instanța apreciază ca onorariile de avocat solicitate prin prezenta cerere supusă analizei, în cuantum de 620 lei la fond și în cuantum de 620 lei la recurs, sunt nepotrivit de mare, față de “activitatea desfășurată de avocat“, motiv pentru care instanța va admite în parte cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, în sensul învederat anterior.
Trebuie evidențiat, în acest context, că aprecierea că, în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, se impune reducerea părții din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, se bazează pe faptul că nu ar fi echitabil ca partea ce a pierdut procesul să suporte un cuantum excesiv al cheltuielilor cauzat de un onorariu de avocat stabilit pe baze contractuale, consecința firească a unei asemenea constatări fiind aceea a suportării de către partea care a acceptat stabilirea unui anumit cuantum al onorariului de avocat a diferenței neimputate asupra părții căzute în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul principal și recursul provocat formulate împotriva sentinței civile nr.7552/18.11.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a (fosta Secție a IX-a) C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, de recurenta-reclamantă F. (R.) T., cu domiciliul procesual ales la „C. M. V." în București, Calea Rahovei nr. 266-268, Electromagnetica Business Park, clădirea 60, ., sector 5, persoana responsabilă cu primirea actelor de procedură: C. M. V. și, respectiv, de recurenta-pârâtă U. „S. Haret”, cu sediul în sector 3, București, .. 13, în contradictoriu cu intimatul – chemat în garanție M. Educației și Cercetării Științifice, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1.
Casează în parte sentința recurată.
Admite acțiunea.
Obligă pârâta U.S.H. la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în favoarea reclamantei. Admite cererea de chemare în garanție a M. Educației și Cercetării Științifice formulată de pârâta USH.
Obligă chematul în garanție la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă chematul în garanție la plata sumei de 606, 45 cheltuielilor de judecată în fond și în recurs, onorariile avocațiale reduse conform art. 451 alin.2 NCPC.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR C. F. P. M. C. I. G. L. Z.
GREFIER
R. B.
Red./Tehnored. C.F.P./5 ex.
Data red.: 30.04.2015
Sentința civilă nr. 7552/18.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a (fosta Secție a IX-a) C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._
judecător fond: L. C. D.
lucrat 3 comunicări la data de .
semnătură grefier.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1604/2015. Curtea de... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1447/2015.... → |
|---|
