Anulare act administrativ. Sentința nr. 1160/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1160/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 5821/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1160
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.04.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. F. P.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții B. R. Deniza și B. L., în contradictoriu cu pârâta Inspecția J., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 21.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.04.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A)Obiectul și motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22.09.2014 sub nr. de dosar_, reclamanții B. R. Deniza și B. L., în contradictoriu cu pârâtul Inspecția J., au formulat contestație împotriva rezoluției nr. 2169/IJ/1427/DIJ/2014 din data de 15.07.2014, emise de pârât, prin care s-a dispus clasarea sesizării reclamanților referitoare la săvârșirea unor abateri disciplinare de către judecătorii de la Curtea de Apel Ploiești care au judecat în recurs dosarul nr._ .
S-a solicitat desființarea soluției menționate și să se trimită dosarul pentru efectuarea cercetării disciplinare.
1.2. În motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 46 din Legea nr. 317/2004, s-a arătat, în esență, după expunerea pe larg a situației de fapt în dosarul nr._, că rezoluția atacată nu cuprinde motivele pentru care s-a dispus clasarea sesizării, că reclamanții au „acuzat de eroare judiciară comisă de un complet de judecată în civil, cu rea-credință sau din gravă neglijență, prin încălcarea flagrantă a dreptului material și a procedurii civile, în materia ieșirii din indiviziune”, că, astfel, în opinia reclamanților, eroarea de judecată a completului de la Curtea de Apel Ploiești a constat în „pronunțarea unei soluții de rejudecare distinctă a unor cauze litispendente, care au fost deja judecate întrunit” și în „pronunțarea unei soluții de rejudecare a unei cauze care avea deja o soluție irevocabilă”, că, procedând astfel, au fost exercitate atribuțiile cu gravă neglijență și rea-credință, precum și că, prin decizia luată, a fost prelungit sine die procesul de partaj, după ce acesta a fost tergiversat prin acordarea a 45 termene de judecată.
1.3. În dovedire, au fost depuse unele înscrisuri (filele 9-32, 53-74).
2. La data de 7.01.2015, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare (filele 838-842), prin care au cerut respingerea apărărilor formulate de pârât prin întâmpinare.
Cu privire la acest act de procedură, Curtea, prin încheierea din data de 3.03.2015 (filele 860-862), a constatat că a fost depus cu depășirea termenului legal, în consecință reținându-se că reclamanții sunt decăzuți din dreptul procesual respectiv.
3.1. La termenul din 3.03.2015, la solicitarea instanței de a preciza cererea de chemare în judecată sub aspect obiectiv, reclamanta B. R. Deniza, în nume propriu și ca reprezentant al reclamantului B. L., a învederat că:
- „înțelege să conteste rezoluția din data de 06.03.2014, respectiv cea aflată la fila 403 din dosarul cauzei (...), cea cu nr. 278/_ /2014”;
- „nu înțelege să conteste și cealaltă rezoluție aflată la dosarul cauzei, respectiv rezoluția nr. 2169/IJ/1427/DIJ/2014, care se referă la altceva”;
3.2. Prin încheierea din data de 3.03.2015 (filele 860-862), instanța a luat act de susținerile reclamantei cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată și a pus în vedere reclamanților să depună în scris, în termen de 3 zile începând cu data ședinței, precizări prin care să menționeze atât care este rezoluția Inspecției Judiciare atacată în cauză, numărul acesteia, cât și dacă reclamanții înțeleg să introducă în cauză, în condițiile art.78 C.proc.civ. și a art.161 din Legea nr.554/2004, judecătorii la care se referă rezoluția din 6.03.2014, având nr. 278/_ /2014.
3.3. Conformându-se acestei solicitări a instanței, reclamanții au depus, la data de 04.03.2015, precizări ale contestației (filele 863-866), prin care au reliefat că, contestă rezoluția dată în data de 06.03.2014 în dosarul nr. 278/_ /2014 și că nu cer a fi introduși în cauză judecătorii care au judecat în recurs dosarul nr._, pronunțând decizia civilă nr. 748/21.03.2013.
3.4. Ulterior, la data de 17.04.2015, reclamanții, însă, au formulat (prin fax) note de ședință (filele 897-903), prin care au învederat, în esență, că solicită introducerea în cauză ca pârâți a Ministerului Justiției și a celor 3 judecători de la Curtea de Apel Ploiești care au pronunțat, în dosarul nr._, decizia civilă nr. 748/ 21.03.2013.
B)Apărările pârâtului
4.1. La data de 28.11.2014, pârâtul Inspecția J. a formulat întâmpinare (filele 80-86).
Prin acest act de procedură, au fost invocate excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei procedurii prealabile și, în subsidiar, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
4.2. S-au reliefat, în esență, în justificarea poziției procesuale evidențiate, următoarele:
- este necesar ca reclamanții să precizeze obiectul acțiunii formulate, întrucât actul pe care susțin că-l contestă reprezintă o adresă administrativă emisă în baza art.17 alin.3 din Hotărârea nr. 1027/2012 a C.S.M. de aprobare a Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare;
- adresa emisă nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004;
- nu a fost urmată de către reclamanți procedura prealabilă, obligatorie conform art.7 alin. 1 din Legea nr.554/2004;
- pârâtul nu era obligat să comunice reclamanților rezultatul verificărilor efectuate în dosarul nr. 278/_ /2014, întrucât, în acest dosar, titularul acțiunii disciplinare era Ministrul justiției.
4.3. În dovedire, au fost depuse unele înscrisuri (filele 87-829).
5.1. La data de 18.03.2015, pârâtul Inspecția J. a formulat întâmpinare la cererea modificatoare (filele 875-881).
Prin acest act de procedură, au fost invocate excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția lipsei procedurii prealabile, iar, în subsidiar, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
5.2. S-au susținut, în esență, în justificarea poziției procesuale evidențiate, următoarele:
- propunerea privind clasarea sesizării, emisă de pârâtul Inspecția J. în dosarul nr.278/_ /2014, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004 pentru a fi act administrativ;
- pârâtul Inspecția J. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, pentru că, în dosarul nr. 278/_ /2014, titularul acțiunii disciplinare era Ministrul justiției;
- nu a fost urmată de către reclamanți procedura prealabilă, obligatorie conform art.7 alin. 1 din Legea nr.554/2004.
C)Procedura în fața Curții de Apel
6. La termenul din data de 21.04.2015, așa cum reiese din încheierea pronunțată la acea dată, instanța:
- a luat act de precizările reclamanților, depuse la data de 04.03.2015 (filele 863-865) și de precizările pârâtului, depuse la data de 11.03.2015 (filele 870-871);
- a luat act că, la data de 18.03.2015, în termenul legal, pârâtul Inspecția J. a depus întâmpinare la cererea precizatoare depusă de reclamanți (filele 875-881);
- a luat act că, la data de 17.04.2015, reclamanții au depus note de ședință (filele 895-898), prin care modifică, sub aspect subiectiv, cadrul procesual, cerând introducerea în cauză ca pârâți a a Ministerului Justiției și a celor 3 judecători de la Curtea de Apel Ploiești care au pronunțat, în dosarul nr._, decizia civilă nr. 748/ 21.03.2013;
- a invocat, raportat la această ultimă cerere modificatoare, excepția tardivității, punând în discuția părților această excepție;
- a pus în discuția părților atât excepția invocată din oficiu, cât și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, așa cum a fost modificată la data de 4.03.2015;
- constatând invocarea de către reclamanta B. R. Deniza a excepției de neconstituționalitate a art.45 alin.3 din Legea nr. 317/ 2004, a pus în discuție admisibilitatea acestei excepții de neconstituționalitate, raportat la art.29 din Legea nr. 47/1992.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu excepțiile puse în discuție și cu prevederile legale incidente, Curtea reține următoarele :
II)Considerentele reținute de Curte în fundamentarea soluției adoptate în pricină
7. Observă instanța, în primul rând, referitor la cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită în prezenta cauză de către reclamanții B. R. Deniza și B. L. că:
(a) prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22.09.2014 sub nr. de dosar_, reclamanții B. R. Deniza și B. L., în contradictoriu cu pârâtul Inspecția J., au formulat contestație împotriva rezoluției nr. 2169/IJ/1427/DIJ/2014 din data de 15.07.2014, emise de pârât, prin care s-a dispus clasarea sesizării reclamanților referitoare la săvârșirea unor abateri disciplinare de către judecătorii de la Curtea de Apel Ploiești care au judecat în recurs dosarul nr._, solicitând desființarea soluției menționate și să se trimită dosarul pentru efectuarea cercetării disciplinare;
(b) la termenul din 3.03.2015, la solicitarea instanței de a preciza cererea de chemare în judecată sub aspect obiectiv, reclamanta B. R. Deniza, în nume propriu și ca reprezentant al reclamantului B. L., a învederat că „înțelege să conteste rezoluția din data de 06.03.2014, respectiv cea aflată la fila 403 din dosarul cauzei (...), cea cu nr. 278/_ /2014” și că „nu înțelege să conteste și cealaltă rezoluție aflată la dosarul cauzei, respectiv rezoluția nr. 2169/IJ/1427/DIJ/2014, care se referă la altceva”, instanța, prin încheierea din data de 3.03.2015 (filele 860-862), luând act de susținerile reclamantei cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată și punând în vedere reclamanților să depună în scris, în termen de 3 zile începând cu data ședinței, precizări prin care să menționeze atât care este rezoluția Inspecției Judiciare atacată în cauză, numărul acesteia, cât și dacă reclamanții înțeleg să introducă în cauză, în condițiile art.78 C.proc.civ. și a art.161 din Legea nr. 554/2004, judecătorii la care se referă rezoluția din 6.03.2014, având nr. 278/_ /2014;
(c) la data de 04.03.2015, cu respectarea termenului judecătoresc de 3 zile, stabilit prin încheierea din data de 3.03.2015, reclamanții au depus precizări ale contestației (filele 863-866), prin care au reliefat că, contestă rezoluția dată în data de 06.03.2014 în dosarul nr. 278/_ /2014 și că nu cer a fi introduși în cauză judecătorii care au judecat în recurs dosarul nr._, pronunțând decizia civilă nr. 748/21.03.2013;
(d) ulterior, la data de 17.04.2015, reclamanții au formulat note de ședință (filele 897-903), prin care au modificat cererea de chemare în judecată sub aspect subiectiv, în sensul că au solicitat introducerea în cauză, ca pârâți, a Ministerului Justiției și a celor 3 judecători de la Curtea de Apel Ploiești care au pronunțat, în dosarul nr._, decizia civilă nr. 748/21.03.2013.
8. Or, în speță, constată Curtea că modificarea cererii de chemare în judecată realizată de către reclamanți prin notele de ședință depuse la data de 17.04.2015 este tardiv formulată, întrucât a operat decăderea reclamanților din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată.
9. Astfel, în acest context, trebuie remarcat, pe de o parte, că, prin formularea cererii adiționale evidențiate anterior [pct.3.4., pct. 7 lit. (d)], reclamanții au nesocotit termenul de 3 zile începând cu data ședinței, stabilit de instanță prin încheierea din data de 3.03.2015 (filele 860-862) și care a expirat, așadar, la data de 09.03.2015, pentru ca reclamanții să depună în scris precizări prin care să menționeze atât care este rezoluția Inspecției Judiciare atacată în cauză, numărul acesteia, cât și dacă reclamanții înțeleg să introducă în cauză, în condițiile art.78 C.proc.civ. și a art.161 din Legea nr.554/2004, judecătorii la care se referă rezoluția din 6.03.2014, având nr. 278/_ /2014.
Or, conform art. 185 alin.1 C.proc.civ., „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.
Rezultă, așadar, că sancțiunea decăderii poate interveni și în cazul nerespectării termenelor judecătorești, atâta vreme cât legea nu face vreo distincție în acest sens [așa cum se prevedea în art. 103 alin.1 C.proc.civ. din 1865, conform cu care „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei” (sublinierea redactorului)], iar ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie s-o facă).
10. Apoi, trebuie evidențiat, pe de altă parte, că, prin formularea cererii adiționale depuse la data de 17.04.2015, reclamanții au nesocotit flagrant și prevederile art.204 alin.3 C.proc.civ.
Astfel, conform acestor dispoziții legale, „Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) [alin.(1) teza I al art.204 C.proc.civ. prevede că „Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat”] poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților”.
Or, în speță, constată Curtea că:
- termenul din data de 03.03.2015 este primul termen la care reclamanții au fost legal citați, așa cum reiese cu prisosință din procesele-verbale de înmânare aflate la filele 856-857;
- la acel termen din data de 03.03.2015, așa cum s-a evidențiat anterior [pct.3.1., pct.3.2., pct.7 lit. (b), (c)], reclamanții au modificat cererea de chemare în judecată sub aspect obiectiv, în sensul că au învederat că înțeleg „să conteste rezoluția din data de 06.03.2014, respectiv cea aflată la fila 403 din dosarul cauzei (...), cea cu nr. 278/_ /2014”, nefiind obiect al cererii de chemare în judecată „și cealaltă rezoluție aflată la dosarul cauzei, respectiv rezoluția nr. 2169/IJ/1427/DIJ/2014, care se referă la altceva”;
- în același sens cu cel expus în paragraful precedent sunt și susținerile făcute de către reclamanți în actul de procedură depus la data de 04.03.2015 și intitulat „precizări ale contestației” (filele 863-866), prin care au reliefat că, contestă rezoluția dată în data de 06.03.2014 în dosarul nr. 278/_ /2014 și că nu cer a fi introduși în cauză judecătorii care au judecat în recurs dosarul nr._, pronunțând decizia civilă nr. 748/21.03.2013;
- la termenul din data de 21.04.2015, nu a existat acordul expres al pârâtului Inspecția J. cu privire la modificarea sub aspect subiectiv a cererii de chemare în judecată realizată de către reclamanți prin notele de ședință depuse la data de 17.04.2015.
11. Față de cele ce preced (pct.7-10), Curtea va admite excepția tardivității, invocată din oficiu și va respinge, ca tardivă, cererea adițională formulată de reclamanți prin actul de procedură intitulat note de ședință și depus la data de 17.04.2015, prin care a fost modificată, sub aspect subiectiv, cererea de chemare în judecată, în sensul că s-a solicitat introducerea în cauză, ca pârâți, a Ministerului Justiției și a celor 3 judecători de la Curtea de Apel Ploiești care au pronunțat, în dosarul nr._, decizia civilă nr. 748/21.03.2013.
12. În consecință, în raport de soluția expusă în paragraful de mai sus, trebuie reținut că, în prezenta cauză, Curtea este învestită cu o cerere de chemare în judecată, formulată de reclamanții B. R. Deniza și B. L., în contradictoriu cu pârâtul Inspecția J., ce constă în contestație împotriva rezoluției nr. 278/_ /2014 din data de 06.03.2014, emise de pârât, solicitându-se desființarea soluției menționate și să se trimită dosarul pentru efectuarea cercetării disciplinare.
13. Or, se observă că, prin rezoluția din data de 06.03.2014 emisă cu nr. 278/_ /2014 (filele 403-421), pârâtul Inspecția J., în baza art. 45 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 317/2004, a propus clasarea sesizării formulate de către petenta B. R. Deniza și înregistrate cu nr. 278/_ /2014, prin care a solicitat angajarea răspunderii disciplinare față de judecătorii de la Curtea de Apel Ploiești care au pronunțat decizia civilă nr. 748/21.03.2013, întrucât nu au fost constatate indicii privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare.
Această soluție s-a dispus în condițiile în care:
- prin adresa nr._/14.01.2014, ministrul justiției, în calitatea sa de titular al acțiunii disciplinare, a solicitat pârâtului Inspecția J. efectuarea, conform art.45 alin.1 din Legea nr. 317/2004, a verificărilor prealabile cu privire la aspectele semnalate prin sesizarea formulată de către petenta B. R. Deniza și înregistrată cu nr. 278/_ /2014;
- prin adresa din data de 27.03.2014, emisă în dosarul nr. 278/_ /2014 (fila 872), pârâtul Inspecția J. a comunicat către ministrul Justiției rezoluția din data de 06.03.2014, emisă cu nr. 278/_ /2014 (filele 403-421).
14. Trebuie relevat, totodată, că, potrivit art. 45 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 317/2004 -temeiul legal al emiterii rezoluției contestate în cauză-, „Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare: a) inspectorul judiciar transmite, în termen de cel mult 10 zile de la finalizarea acestora, ministrului justiției, președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o propunere de clasare, dacă Inspecția J. a fost sesizată în condițiile alin. (1)”.
De asemenea, conform art. 45 alin.1 din Legea nr. 317/2004 -prevedere legală invocată în adresa nr._/14.01.2014-, „În cazurile în care ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt titulari ai acțiunii disciplinare, aceștia pot sesiza Inspecția J. în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori”.
În fine, potrivit art. 45 alin.(5) din Legea nr. 317/2004, „Primind propunerea de clasare prevăzută la alin. (4) lit. a), ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate: a) să dispună clasarea lucrării și comunicarea rezultatului persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare; b) să solicite motivat completarea verificărilor prealabile, atunci când apreciază că acestea nu sunt complete. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost solicitată de titularul acțiunii disciplinare; c) să dispună începerea cercetării disciplinare prealabile”.
Rezultă, așadar, din coroborarea acestor dispoziții legale relevante în pricină, că, în cazurile în care titular al acțiunii disciplinare este ministrul justiției, acesta, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori, poate sesiza Inspecția J., care, dacă în urma efectuării verificărilor prealabile constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, transmite ministrului justiției o propunere de clasare, cu privire la care ministrul justiției poate să dispună una dintre soluțiile enumerate la lit.a)-c) ale art.45 alin.(5) din Legea nr. 317/2004.
15. În consecință, reține Curtea, față de cele ce preced (pct.13-14), că rezoluția din data de 06.03.2014 (filele 403-421), emisă cu nr. 278/_ /2014 de pârâtul Inspecția J., în baza art. 45 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 317/2004, prin care, întrucât nu au fost constatate indicii privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare, s-a propus clasarea sesizării formulate de către petenta B. R. Deniza și înregistrate cu nr. 278/_ /2014, prin care a solicitat angajarea răspunderii disciplinare față de judecătorii de la Curtea de Apel Ploiești care au pronunțat decizia civilă nr. 748/21.03.2013, nu este un act administrativ.
Într-adevăr, se impune o astfel de concluzie întrucât, conținând doar o propunere de clasare a sesizării amintite și fiind, astfel, doar un act pregătitor al dispoziției emise de ministrul Justiției, ca titular al acțiunii disciplinare, în temeiul art. 45 alin.(5) din Legea nr. 317/2004, rezoluția obiect al cererii în contencios administrativ pendinte nu este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”, în sensul art. 2 alin.1 lit.c) teza I din Legea nr.554/2004.
16. Rezultă, așadar, că o astfel de rezoluție prin care s-a propus clasarea sesizării, nefiind act administrativ, nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.
Trebuie decis astfel, având în vedere că, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public” (sublinierea redactorului), iar, conform art.8 alin.1 teza I din Legea nr.554/2004, „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale”, reieșind din aceste prevederi legale că una dintre condițiile de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ este aceea ca obiectul să rezide într-un act administrativ.
17. Față de cele ce preced (pct.12-16), Curtea va admite excepția inadmisibilității, invocată de pârât prin întâmpinarea depusă la data de 18.03.2015 și va respinge, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată, așa cum a fost modificată la data de 3.03.2015.
18. Nu pot conduce la o altă soluție decât cea expusă în paragraful de mai sus (pct.17) cele statuate de Curtea Constituțională prin decizia nr.397/3.07.2014.
Astfel, prin această decizie, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de G. E. C. în Dosarul nr. 2._ al Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și s-a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.
Or, în speță, așa cum s-a arătat anterior (pct.13), rezoluția contestată, respectiv rezoluția din data de 06.03.2014, cu nr. 278/_ /2014, a fost emisă de pârâtul Inspecția J. în baza art. 45 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 317/2004, iar nu în temeiul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004.
Rezultă, așadar, că cele statuate de Curtea Constituțională prin decizia nr.397/3.07.2014 nu au aplicabilitate în prezenta cauză.
19. Referitor la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. 3 din Legea nr. 317/2004, prin raportare la dispozițiile art. 21, ale art. 134 alin.2, ale art.52 alin.3 și ale art. 1 alin.4 din Constituție, constată următoarele:
19.1. Prin cererea formulată la data de 21.04.2015 în prezentul dosar, reclamanta B. R. Deniza a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. 3 din Legea nr. 317/2004, prin raportare la dispozițiile art. 21, ale art. 134 alin.2, ale art.52 alin.3 și ale art. 1 alin.4 din Constituție.
19.2. În ședința publică din data de 21.04.2015, instanța a pus în discuția părților admisibilitatea, față de art. 29 din Legea nr. 47/1992, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. 3 din Legea nr. 317/2004, prin raportare la dispozițiile art. 21, ale art. 134 alin.2, ale art.52 alin.3 și ale art. 1 alin.4 din Constituție.
19.3. Analizând această chestiune a admisibilității, prin raportare la prevederile art.29 din Legea nr.47/1992, republicată, reține Curtea că, în speță, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr.47/1992.
19.4. Astfel, se observă că, potrivit art. 29 alin. 1-3 și 5 din Legea nr.47/1992, „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”.
Rezultă, așadar, din analiza acestor prevederi legale relevante, că, pentru a fi admisibilă și a determina sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea sa, excepția de neconstituționalitate trebuie:
(1) să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial;
(2) să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe în vigoarea unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei;
(3) să fie ridicată de către una din părți, de procuror sau din oficiu de instanță;
(4) să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
19.5. Or, analizând excepția invocată de către reclamanta B. R. Deniza, prin prisma acestor condiții de admisibilitate, reține Curtea că aceste condiții sunt, în speță, întrunite cumulativ.
19.6. Într-adevăr, este de remarcat că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de catre una dintre părți- reclamanta B. R. Deniza-, în fața instanței de judecată, privește neconstituționalitatea unor prevederi dintr-o lege (nr. 317/2004), care nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
19.7. Apoi, în ceea ce privește pertinența excepției de neconstituționalitate invocate, observă Curtea că, constituționalitatea sau neconstituționalitatea prevederilor art.45 alin. 3 din Legea nr. 317/2004 are legătură cu soluționarea litigiului dedus judecății în prezentul dosar.
Într-adevăr, potrivit art.45 alin.3 din Legea nr. 317/2004, „Aspectele semnalate potrivit alin. (1) și (2) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data solicitării formulate de titularul acțiunii disciplinare potrivit alin. (1) sau de la data sesizării Inspecției Judiciare potrivit alin. (2). Inspectorul-șef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură”.
Or, așa cum s-a evidențiat în precedent, temeiul emiterii rezoluției obiect al cererii de chemare în judecată pendinte - rezoluția din data de 06.03.2014, cu nr.278/_ /2014- rezidă în prevederile art. 45 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 317/2004, conform cărora, „Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare: a) inspectorul judiciar transmite, în termen de cel mult 10 zile de la finalizarea acestora, ministrului justiției, președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o propunere de clasare, dacă Inspecția J. a fost sesizată în condițiile alin. (1)”.
Altfel spus, se observă că emiterea rezoluției contestate în pricină a fost consecința efectuării unor verificări prealabile „efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare”, așa cum prevede textul de lege criticat pentru neconstituționalitate de reclamanta B. R. Deniza.
19.8. Procedând cu respectarea art. 29 alin. 4 teza I din Legea nr.47/1992, conform cu care „Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți”, Curtea apreciază că nu este întemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. 3 din Legea nr. 317/2004, prin raportare la dispozițiile art. 21, ale art. 134 alin.2, ale art.52 alin.3 și ale art. 1 alin.4 din Constituție.
În acest sens, este necesar de avut în vedere că, în jurisprudența sa (spre exemplu, Decizia nr.221 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 17 iunie 2005), Curtea Constituțională a reținut că „liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus nici unei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2). De altfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (cazul Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii - 1985). Astfel, acest drept care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitări sau condiționări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa”.
Or, prin prisma acestor considerațiuni, nu se poate considera că prevederile art. 45 alin. 3 din Legea nr. 317/2004 ar fi contrare principiului liberului acces la justiție.
Tot astfel, apreciază Curtea că aceste dispoziții nu încalcă nici principiul legalității, așa cum afirmă petenta în motivarea excepției de neconstituționalitate invocate, întrucât dispozițiile art. 45 alin. 3 din Legea nr. 317/2004 constituie norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor.
20. În consecință, față de considerentele care preced (pct.19), Curtea va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamanta B. R. Deniza la data de 21.04.2015 și va dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. 3 din Legea nr. 317/2004, prin raportare la dispozițiile art. 21, ale art. 134 alin.2, ale art.52 alin.3 și ale art. 1 alin.4 din Constituție, excepție invocată de către reclamanta din prezenta cauză B. R. Deniza, în contradictoriu cu pârâtul Inspecția J..
III) Soluția adoptată în cauză
21. Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor legale evidențiate în cele ce preced, dar având în vedere și dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004:
- va admite excepția tardivității, invocată din oficiu și va respinge, ca tardivă, cererea adițională formulată de reclamanți prin actul de procedură intitulat note de ședință și depus la data de 17.04.2015, prin care a fost modificată, sub aspect subiectiv, cererea de chemare în judecată, în sensul că s-a solicitat introducerea în cauză, ca pârâți, a Ministerului Justiției și a celor 3 judecători de la Curtea de Apel Ploiești care au pronunțat, în dosarul nr._, decizia civilă nr. 748/21.03.2013;
- va admite excepția inadmisibilității, invocată de pârât prin întâmpinarea depusă la data de 18.03.2015 și va respinge, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată, așa cum a fost modificată la data de 3.03.2015, formulată de către reclamanții B. R. Deniza și B. L., în contradictoriu cu pârâtul Inspecția J.;
- va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamanta B. R. Deniza la data de 21.04.2015 și va dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. 3 din Legea nr. 317/2004, prin raportare la dispozițiile art. 21, ale art. 134 alin.2, ale art. 52 alin.3 și ale art. 1 alin.4 din Constituție, excepție invocată de către reclamanta din prezenta cauză B. R. Deniza, în contradictoriu cu pârâtul Inspecția J..
22. Prezenta sentință, în temeiul art.20 alin.1 din Legea nr. 554/2004, poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Calea de atac se depune, sub sancțiunea nulității, prevăzută de art. 490 alin.1 C.proc.civ., la Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității, invocată din oficiu și respinge, ca tardivă, cererea adițională formulată de reclamanți prin actul de procedură intitulat note de ședință și depus la data de 17.04.2015, prin care a fost modificată, sub aspect subiectiv, cererea de chemare în judecată, în sensul că s-a solicitat introducerea în cauză, ca pârâți, a Ministerului Justiției și a celor 3 judecători de la Curtea de Apel Ploiești care au pronunțat, în dosarul nr._, decizia civilă nr.748/21.03.2013.
Admite excepția inadmisibilității, invocată de pârât prin întâmpinarea depusă la data de 18.03.2015 și respinge, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată, așa cum a fost modificată la data de 3.03.2015, formulată de către reclamanții B. R. Deniza și B. L., ambii cu domiciliul ales în B., ., .. 14, județul B., în contradictoriu cu pârâta Inspecția J., cu sediul în sector 5, București, ..40.
Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamanta B. R. Deniza la data de 21.04.2015 și dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. 3 din Legea nr. 317/2004, prin raportare la dispozițiile art. 21, ale art. 134 alin.2, ale art. 52 alin.3 și ale art. 1 alin.4 din Constituție, excepție invocată de către reclamanta din prezenta cauză B. R. Deniza, în contradictoriu cu pârâtul Inspecția J..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Calea de atac se depune la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi, în ziua de 24.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. P. R. B.
Red. /Tehnored. C.F.P./5 ex.
Data redactării: 24.04.2015
lucrat 3 comunicări la data de .
semnătură grefier.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 578/2015. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1898/2015.... → |
|---|
