Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ?.u.. Sentința nr. 846/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 846/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 10201/3/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 846
Ședința publică din 24.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe creditor . – SUCURSALA GH. P., cu sediul în Sector 1, București, . S. nr. 49, în contradictoriu cu debitor C. NAȚIONALĂ CFR SA, cu sediul în Sector 1, București, .. 38, . obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns creditorul . – SUCURSALA GH. P., prin reprezentant convențional, avocat C. V. C., în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei (fila 12), și debitorul C. NAȚIONALĂ CFR SA, prin reprezentant convențional, consilier juridic N. M., cu delegație de reprezentare la dosarul cauzei (fila 50).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 20.03.2015 și la data de 23.03.2015, prin compartimentul Registratură, debitorul a depus note de ședință și înscrisuri în câte un singur exemplar, după care,
Curtea pune în discuție excepția de necompetență materială a Curții de Apel București.
Creditorul, prin reprezentant convențional, depune note de ședință și înscrisuri și învederează că, în raport de dispozițiile Deciziei nr. 322/29.01.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, consideră că instanța competentă să judece prezenta cauză dedusă judecății este Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă. Consideră că este un litigiu comercial, iar nu unul contencios administrativ, mai ales că prin Decizia anterior menționată s-a pronunțat asupra competenței într-un litigiu cu aceleași părți și într-o situație similară. Nu s-a desfășurat pe procedura OG nr. 34/2006 în sensul că procedura a început anterior, s-a început în anul 2005 și nu se vorbește de OG nr. 34, dar în subsidiar consideră că ar fi aplicabilă norma de procedură din OG nr. 34 chiar dacă este într-un act normativ adoptat ulterior, deși adoptat anterior încheierii contractului însuși pentru că se referă la toate contractele de achiziție. Dar în principal consideră că față de dispozițiile Deciziei nr. 322/29.01.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și față de dispozițiile art. 431 alin. 2 Cod de procedură civilă s-a stabilit ce instanță este competentă să judece o astfel de cauză.
Debitorul, prin reprezentant convențional, consideră că în mod corect Tribunalul București a declinat cauza la Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal și în mod corect a reținut că acest contract are caracter de contract administrativ. Învederează că funcționează ca și autoritate centrală, fondurile au fost de la Uniunea Europeană, iar lucrările au fost pentru infrastructura publică. Astfel, sunt îndeplinite toate cele 3 condiții ale contractului administrativ. Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 11 din Legea contenciosului administrativ această instanță este competentă să soluționeze cauza dedusă judecății. Indiferent de cuantumul lor, pentru toate sumele având ca obiect fonduri europene competentă este Curtea de Apel București.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă la data de 25.03.2014, sub nr._, creditoarea ..A Italia – Sucursala Gh. P. în contradictoriu cu debitoarea C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR" S.A., a solicitat obligarea debitoarei pe calea ordonanței de plată la plata sumei de 18.938.524,96 euro, cu titlul de costuri contractuale stabilita prin Decizia CAD (DAB) si înscrisa in factura fiscala nr.122/18.10.2012 plus suma de 981.171 euro reprezentând penalități de întârziere aferente, calculate până la data de 31.12.2013.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat în temeiul contractului nr.I. 2000/RO/16/P/PT/001/05/02 încheiat la 26.10.2006 creditoarea a executat lucrările la care s-a obligat, obiectivul fiind recepționat și dat în exploatare.
În aplicarea clauzei 20.4 din contract comitetul pentru soluționarea disputelor a adoptat decizia prin care a stabilit suma datorata de debitoare cu titlu de preț al lucrărilor executate, decizia CAD nefiind contestata.
Debitoarea a confirmat realitatea creanței si exigibilitatea acesteia obligându-se la plata prin procesul verbal de conciliere din 04.03.2014 intitulat minuta.
După primirea somației emisă in baza art.1014 N.c.p.c. debitoarea a făcut la 04.02.2014 o plata integrala a facturii nr.124/2012.
Apreciază creditoarea că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, fiind îndeplinite cerințele art.1013 alin.1 NCPC.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1013 și următoarele Noul Cod de procedură civilă, Legea nr. 72/2013.
Debitoarea a formulat întâmpinare (fila 149 și urmatoarele) la data de 14.04.2014, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, raportat la caracterul administrativ al contractului pe care se întemeiază pretențiile creditoarei, și care beneficiază de finanțare externă nerambursabilă, iar pe fond a solicitat respingerea cererii în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1985 din data de 17 aprilie 2014, Tribunalul București SECȚIA A-VI-A CIVILĂ a admis excepția de necompetentă materială. A declinat competentă de soluționare a cauzei privind pe creditoarea . - SUCURSALA GH. P. și pe debitoarea C. N. CFR SA, în favoarea Curții de Apel București-secția a VIII-a.
Cererea a fost înregistrată pe rolul C.-SCAF la data de 16 iunie 2014.
In sedinta publica din data de 23.09.2014 ,Curtea a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale a instantei.
Avand a se pronunta cu prioritate asupra acestei exceptii ,conform art.248 C.proc.civ .,Curtea retine urmatoarele:
Astfel cum s-a aratat anterior ,prin cererea dedusa judecatii ,creditoarea A. S.p.A Italia a solicitat obligarea debitoarei pe calea ordonanței de plată la plata sumei de 18.938.524,96 euro, reprezentand contravaloarea serviciilor prestate conform contractului nr.I. 2000/RO/16/P/PT/001/05/02 încheiat la 26.10.2006.
Contrar celor afirmate de catre contestatoare prin cererea depusa la doar la data de 25.02.2015 (fila 19),contractul in discutie nu a fost incheiat in procedura speciala reglementata de OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, niciuna din partile litigante neproducand vreo dovada in acest sens ,desi o atare obligatie a fost statuata in sarcina acestora.
În egala masura, teza tribunalului potrivit cu care contractul incheiat de cele doua parti ar fi unul administrativ nu poate fi primita.
Potrivit art.2 alin.1 lit.c din Legea 554/2004 ,sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;
Tot astfel ,conform art.2 alin.1 lit.b din acelasi act normativ, autoritatea publică este definita ca: orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Rezulta din interpretarea coroborata a dispozitiilor legale anterior citate ca pentru calificarea unui contract drept unul administrativ este necesar ,pe de o parte ,ca acesta sa aiba obiectul reglementat la art.2 alin.1 lit.c ,iar pe de alta parte ,acesta sa fie incheiat de o autoritate publica tipica sau asimilata ,care sa actioneze in regim de putere publica. Or ,in speta de fata nu s-a facut dovada indeplinirii acestei din urma conditii.
Contractul nr.I. 2000/RO/16/P/PT/001/05/02 / 26.10.2006 incheiat cu creditoarea A. S.p.A Italia este ,in opinia Curtii, unul comercial .Se retine in acest sens ca debitoarea CN CFR SA este o societate pe actiuni si persoana juridica romana ,conform art.1din HG nr.581/1998,iar niciunul din inscrisurile administrate in cauza nu justifica ideea ca CN CFR SA ar fi actionat in regim de putere publica ,iar nu in calitatea sa de comerciant .
Prin urmare ,retinand natura comerciala a raportului juridic dedus judecatii ,Curtea constata ca este competent a solutiona cauza pendinte tribunalul ,sectia civila ,conform art.95 C.proc.civ.
In sensul celor aratate anterior a decis Inalta Curtea de Casatie si Justitie –Sectia de contencios administrativ . competenta pronuntat . pe care partile l-au avut in cauza inregistrata sub nr._ (decizia civila nr.322/29.01.2015, aflata la fila 21 din dosar).
În condițiile în care necompetența Curții este de ordine publică, conform art.129(2) pct.2 C.pr.civ., Curtea va admite excepția invocata și, potrivit art.132 C.pr.civ., va declina competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti – Secția civilă, urmând să constate ,conform art.133 pct.2 C.pr.civ. ,conflictul negativ de competență și să înainteze cauza pentru soluționarea acestuia Înaltei Curți de Casație și Justiție –Secția C. Administrativ și Fiscal, în baza art.134 C.pr.civ
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE:
Admite excepția de necompetență materială.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe creditor . – SUCURSALA GH. P., cu sediul în Sector 1, București, . S. nr. 49, în contradictoriu cu debitor C. NAȚIONALĂ CFR SA, cu sediul în Sector 1, București, .. 38, . Tribunalului București, Secția civilă.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență .
Suspendă judecata cauzei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. Patraș I. C. B.
Red. B.L.P. / 2 ex./30.03.2015
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3896/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
