Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3286/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3286/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 37818/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3286
Ședința publică din data de 10 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - G. A. F.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol soluționarea recursurilor promovate de recurentul-reclamant P. M. T. și recurentul-pârât M. A. INTERNE împotriva sentinței civile nr. 7165/05.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._ având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant P. M. T., personal, legitimat cu CI . nr._, lipsind recurentul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe noi de administrat în faza procesuală a recursului, Curtea constată recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul cu privire la recursul incident promovat, recurentul-reclamant arată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat recunoașterea gradului de ofițer de poliție în condițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 360/2002, drept recunoscut de instanța de fond. Precizează faptul că recursul incident are în vedere doar data de la care trebuie să se acorde acest drept și prin urmare, consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art. 498 alin. 1 C.pr.civ., motiv pentru care solicită admiterea recursului incident astfel cum a fost formulat.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul-pârât, în referire la primul motiv de recurs arată că M. A. Interne prin Departamentul de informații și protecție internă i-a comunicat în scris la data de 25.11.2013 faptul că nu-i recunoaște dreptul pretins, refuzând astfel să-i acorde gradul profesional de subinspector de poliție apreciind că această trecere se face numai în urma susținerii unui examen, iar împotriva acestui refuz nejustificat a formulat cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește excepția decăderii din dreptul de a introduce acțiune, arată că cererea formulată împotriva refuzului nejustificat de acordare a gradul profesional de ofițer a fost depusă la data de 27.11.2013, iar potrivit art. 11alin. 1 din Legea nr. 554/2004 consideră că termenul de la care avea posibilitatea de a investi instanța de judecată competentă cu soluționarea cererii de chemare în judecată a început să curgă de la data de 25.11.2013, astfel că la momentul depunerii cererii de chemare în judecată se afla în termenul prevăzut de lege. Menționează că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 4647/2011, precum și Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 2450/2014.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.7165 din 05.11.2014 Tribunalul București Secția II C. administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul P. M. T. în contradictoriu cu pârâtul M. A. Interne și în consecință, a obligat pârâtul MAI să recunoască reclamantului gradul profesional de ofițer de poliție în condițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 360/2002, începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și să îl numească pe reclamant pe o funcție corespunzătoare acestui grad.
Împotriva sentinței civile antreior menționată a declarat recurs pârâta M. A. Interne, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea fondului și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, recurenta afirmă că hotărârea primei instanțe este vădit nelegală, fiind pronunțată cu neobservarea termenului de decădere de un an, prevăzut de art.11 alin.5 din Legea nr.554/2004, pentru motivele expuse în cererea de recurs și cu consecința calificării sentinței ca fiind pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și prin încălcarea principiului rolului activ al judecătorului.
În cel de al doilea rând, recurenta afirmă că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 21 din Legea nr.360/2002.
Arată recurenta că din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că intimatul-reclamant își desfășoară activitatea ca agent de poliție, iar în anul 2007 a absolvit Academia de Poliție „A. I. C.", cu diplomă de licență, forma de învățământ „frecvență redusă".
Deși din „motivarea" instanței de fond nu reiese același lucru, este evident că, în conformitate cu principiile care stau la baza interpretării normelor legale, aplicarea și interpretarea unei legi trebuie să se facă având în vedere atât dispozițiile actului normativ, cât și corelarea prevederilor supuse interpretării cu întregul text al legii și coroborarea cu alte norme juridice din același domeniu sau un domeniu apropiat de reglementare și/sau aplicabilitate.
Alineatul 3 al articolului 21 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, invocat în susținerea cererii formulate de către intimatul-reclamant, statuează asupra modului de acordare a gradului de subinspector de poliție și încadrarea ca debutant pentru cei care au absolvit Facultatea de D. din cadrul Academiei de Poliție „A. I. C.".
Deși dispoziția invocată mai sus nu distinge în mod expres dacă facultatea de drept absolvită trebuie să fie la curs de zi sau la cursuri cu frecvență redusă, contrar susținerilor instanței de judecată, preluate ca atare din cererea de chemare în judecată, din interpretarea întregului act normativ rezultă că textul în cauză se referă numai la cei care au absolvit Facultatea de D. din cadrul Academiei de Poliție „A. I. C.", curs de zi.
Astfel, potrivit prevederilor art. 9 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, „...ofițerii de politie pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor".
Totodată, art. 73 alin. 7 din același act normativ, stipulează că „agenții de politie cave au absolvii tudii superioare au dreptul de a participa- la concursul pentru ocuparea posturilor vacante, în condițiile czcntei legi".
Fiind evident că art. 73 alin. 7 din Legea nr. 360/2002 nu face distincție între absolvirea unei instituții civile de învățământ și a uneia militare, devine aplicabil principiul de interpretare a normelor juridice „ubi sx distinguit, nec nos distinguere debemus ".
În consecință, formulării generale a textului de lege îi corespunde o aplicare în aceeași măsură generală, tară ca interpretul să poată introduce distincții pe care legea nu le conține.
Din acest text de lege rezultă că existenta studiilor necesare este o condiție necesară, însă nu și suficientă, pentru ca un agent de politie să fie încadrat în corpul ofițerilor de poliție.
Interpretând „per a contrario" dispozițiile art.73 alin.7 din legea sus-menționată, rezultă că agenții de politie care nu au absolvit studii superioare nu au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițer vacante.
Prin urmare, existența studiilor superioare reprezintă o condiție obligatorie pentru participarea agenților de poliție la concursul respectiv și nicidecum pentru promovarea directă a acestora în corpul ofițerilor de poliție.
în referire la prevederile art. 9 alin. 2 din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, se reține că locuțiunea „pot proveni" presupune latitudinea (posibilitatea) și nicidecum obligația imperativă pentru conducerea Ministerului A. Interne să reglementeze condițiile în care agenții de poliție, cu studii superioare, pot trece în corpul ofițerilor, având în vedere mai mulți factori denatura financiară și necesitățile impuse limitativ de funcțiile existente.
Aceeași rațiune este valabilă pentru toate instituțiile publice, dependente în funcționare de alocațiile bugetare, inclusiv pentru instanțele judecătorești unde nu toți absolvenții facultății de drept, cu diplomă de licență, pot ocupa posturi de judecători, ci doar în limita posturilor existente și a promovării unui concurs, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Institutul Național al Magistraturii.
Latitudinea conducerii M.A.I. de a-și organiza propria activitate, inclusiv în domeniul resurselor umane, s-a concretizat în emiterea de acte normative cu caracter intern.
în context, învederăm instanței de recurs prevederile art. 49 alin. 1 din Ordinul m.a.i. nr. 300/2004 privind unele activități specifice domeniului resurse umane în unitățile M.A.I., cu modificările și completările ulterioare (în vigoare la data dobândirii de către intimatul-reclamant a diplomei de licență -2005), ignorate cu bună știință de instanța de fond, care prevedea că „agenții de poliție/maiștrii militari și subofițerii care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile legii, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele criterii:
a) sunt declarați apt medical și psihic pentru corpul ofițerilor;
b) studiile superioare absolvite corespund cerințelor postului;
c) nu se află sub efectul unei sancțiuni disciplinare;
d) nu sunt puși la dispoziție în situațiile prevăzute de art. 65 din Statutul polițistului și art. 89 din Statutul cadrelor militare".
La alineatul 2 al aceluiași articol se menționa că „soluționarea solicitărilor de trecere a agenților/maiștrilor militari și subofițerilor în categoria ofițerilor se face în limita posturilor rămase vacante, după încheierea activității de promovare a ofițerilor în grade profesionale/militare superioare și asigurarea locurilor pentru promoția de ofițeri ai Academiei de Politie „A.I. C.", pentru care există alocațiile bugetare necesare".
Potrivit art. 134 din Ordinul m.a.i. nr. 300/21.06.2004 „...absolvenții prevăzuți la art. 133, după promovarea examenului de licență din prima sesiune organizată în anul absolvirii, pot participa la concurs pentru ocuparea posturilor vacante ... ".
De asemenea, prin Ordinul m.a.i. nr. 1017/2005 a fost reglementată procedura de trecere în corpul ofițerilor de poliție a subofițerilor și a subofițerilor, absolvenți ai Academiei de Poliție „A. I. C.", curs cu frecvență redusă, care la art. 1 stabilea că inspectorii generali aveau obligația de a dispune măsuri pentru identificarea, la nivelul inspectoratelor generale (similare), a posturilor de ofițer ce urmează a fi finanțate (...), pentru selecționarea, în raport cu prevederile Ordinului m.a.i. nr. 300/2004privind unele activități de resurse umane în M.A.I., cu modificările și completările ulterioare, a a genților de diție/subofițerilor absolveți cu diplomă de licență ai Academiei de Poliție A. I. C. ", curs frecvență redusă, care îndeplineau condițiile legale pentru trecerea în corpul ofițerilor, precum și pentru organizarea (...) în funcție de posturile identificate, de către inspectoratele generale (similare) a concursurilor în vederea ocupării funcțiilor de ofițeri vacante.
Prin urmare, prevederile art. 9 alin. 2 din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie posibilitatea trecerii în corpul ofițerilor a agenților de poliție absolvenți cu studii superioare însă, art. 73 alin. 7 din același act normativ condiționează acest lucru de promovarea unui concurs susținut în acest sens, care se organizează numai în momentul identificării unor posturi vacante de execuție prevăzute cu funcții de ofițer.
Cu privire la prevederile art. 73 alin. 7 din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, se impune a fi menționat în fața instanței de recurs faptul că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 72/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28.02.2008) s-a stabilit, făcând trimitere la jurisprudența sa în materie (Decizia nr. 44/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 345/1996), că acestea sunt constituționale și, implicit, nu determină un tratament discriminatoriu pentru agenții de poliție.
Mai mult, contrar aprecierilor intimatului-reclamant, preluate de instanța de fond, absolvirea studiilor superioare, cu diplomă de licență, nu determină, implicit, trecerea agenților de poliție în corpul ofițerilor.
în motivare, înțelegem să învederăm instanței dispozițiile și art. 21 alin. 4 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „polițiștilor prevăzuți Ui art. 9 alin. 2 li se acordă gradele profesionale în funcție de pregătirea lor și de vechimea în specialitatea-corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la căințele postului..."".
Așa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată intimatul-reclamant își desfășoară activitatea ca agent de poliție, având o vechime în specialitatea corespunzătoare acestui grad și, ca atare, neîndeplinind o funcție corespunzătoare studiilor superioare absolvite, după cum, în mod imperativ s-a dispus de legiuitor, potrivit prevederilor legale anterior menționate.
Astfel, intimatul-reclamant nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 21 alin. 4 din actul normativ mai sus menționat, adică nu are vechime în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite.
Expresia „vechime în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite"""" trebuie interpretată în sensul că atât timp cât agentul de poliție îndeplinește atribuțiile care îi sunt stabilite prin fișa postului, activitatea desfășurată de el constituie vechime în specialitate. însă, din momentul în care este încadrat în corpul ofițerilor de poliție, atribuțiile sale vor fi altele, corespunzătoare unei alte fișe a postului. Pentru exercitarea acestor noi atribuții, fostul agent de poliție nu are vechime în specialitatea corespunzătoare studiilor superioare.
Alineatul 4 al articolului 21 din actul normativ mai sus-menționat reglementează acordarea gradelor profesionale de ofițeri de poliție - în funcție de pregătire și de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerințele postului - pentru agenții de poliție, absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai unor instituții de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților necesare poliției (în cadrul textului în cauză este instituită norma de trimitere la art. 9 alin. (3), care reglementează proveniența ofițerilor de poliție din rândul agenților).
Astfel, se face distincție între ofițerii de poliție care au absolvit Facultatea de D. din cadrul Academiei de Poliție „ A. I. C. ", cursuri de zi și cei care au absolvit aceeași instituție de învățământ la cursuri cu frecvență redusă sau alte instituții de învățământ superior.
Dispozițiile menționate au fost stabilite la nivelul instituției noastre pe considerentul că, până la trecerea într-o categorie profesională superioară, agenții nu au vechime în specializări corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerințele posturilor, întrucât funcțiile deținute anterior erau prevăzute cu studii medii, iar atribuțiile funcționale pentru cele două categorii de personal (agenți, respectiv ofițeri de poliție) sunt diferențiate, așa cum am menționat anterior, de fișele posturilor.
Totodată, trebuie remarcat făptui că, potrivit prevederilor art. 19 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, gradele profesionale se acordă în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul afacerilor interne, în condițiile legii.
De asemenea, se impune precizarea că, având în vedere imposibilitatea trecerii tuturor agenților de poliție, absolvenți de studii superioare în corpul ofițerilor, precum și pentru a-i stimula pe cei care desfașoară activități suplimentare prevăzute în fișa postului, a fost emis Ordinul m.a.i. nr. 318/2004 prin care, la propunerea șefului nemijlocit, șefii de unități de poliție pot acorda agenților de poliție, absolvenți ai ..nor instituții de învățământ superior, cu diplomă de licență, un spor de 25 % din salariul de funcție.
In concluzie, având în vedere că ofițerii de politie nu provin, ci „pot proveni" din rândul agenților de politie absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului A. Interne sau ai altor instituții de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, că agenții de politie dobândesc calitatea de ofițer după promovarea unui examen sau concurs iar intimatul-reclamant nu a promovat vreun concurs organizat în vederea trecerii în corpul ofițerilor, solicitarea acestuia de a-i fi acordat „gradul profesional de ofițer de poliție" este neîntemeiată.
Aspectele prezentate au fost reținute, în esență, și de către înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în motivarea unor decizii civile în cauze similare cu cea care formează obiectul prezentului dosar (d.c. nr. 5636/2005 pronunțată în dosarul nr. 925/2005, privind pe Zdrâncă A., d.c. nr. 1473/2006 pronunțată în dosarul nr. 926/2005, privind pe M. V., d.c. nr. 696/2007 pronunțată în dosarul nr._/1/2006, privind pe M. O. M., d.c. nr. 2756/2008 pronunțată în dosarul nr._, privind pe B. N., d.c. nr. 2968/19.09.2008 pronunțată în dosarul_, privind pe I. D. C. etc.), însă instanța de fond a ales să nu verifice în vreun fel considerentele instanței supreme, „motivându-și" soluția strict prin raportare la prevederile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.
Deși art. 20 alin. 4 din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de poliție „Al. I. C." din cadrul M.A.I. prevede că „la absolvirea Academiei, studenții care promovează examenul de licență primesc primul grad de ofițer odată cu promoția care finalizează studiile la forma de învățământ la zi", la art. 25 se statuează că acest act normativ intră în vigoare începând cu anul universitar 2007-2008, în timp ce intimatul-reclamant a absolvit Academia de Politie „A. I. C.", cu diplomă de licență, forma de învățământ „frecvență redusă", în anul 2007, situație în care susținerea instanței de fond potrivit căreia, prin raportare la această dispoziție legală, „prevederile art. 73 alin. 7 din Legea nr. 360/2002 vizează absolvenții instituțiilor de învățământ superior, altele decât Academia de Poliție", este total eronată determinând pronunțarea unei soluții nelegale, dată cu încălcarea flagrantă a normelor de drept material incidente domeniului de referință.
Pentru aceste considerente pârâta solicită admiterea recursului său.
Reclamantul a formulat recurs incident, solicitând curții reanalizarea acțiunii sale prin raportare la cererea completatoare depusă la dosar la 24 iulie 2014, prin care a solicitat recunoașterea gradului de ofițer începând cu data de 01.11.2013 și recunoașterea definitivării în profesie pentru corpul profesional al ofițerilor de poliție, cereri asupra cărora prima instanță nu s-a pronunțat.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea va respinge ca nefondate recursurile de față.
Referitor la recursul pârâtei M. A. Interne, curtea constată că primul aspect invocat de aceasta, respectiv incidența termenului de decădere, prevăzut de art.11 alin.5 din Legea nr.554/2004, a fost rezolvată legal de către prima instanță.
Astfel, prima instanță a fost învestită cu acțiunea având ca obiect refuzul nejustificat de acordare a gradului de ofițer, astfel cum a fost solicitat de către reclamant a fost manifestat în mod expres la data de 25.11.2013, iar în raport de această dată, tribunalul a apreciat că acțiunea dedusă judecății este introdusă în termen în raport cu dispozițiile art.11 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, prin decizia nr. 4647/2011, că nu data absolvirii este relevantă pentru aprecierea termenelor prevăzute de art.11 din Legea nr.554/2004 ci data refuzului acordării gradului profesional.
În afara celor menționate de tribunal este de subliniat că însușirea punctului de vedere al recurentei pârâte, în sensul că reclamantul intimat putea solicita recunoașterea gradului de ofițer numai în termenul de un an de la dobândirea calității de licențiat conduce la o concluzie absurdă și anume aceea că după acest interval de timp reclamantul ar fi nevoit să obțină o nouă licență pentru a putea invoca prevederile art. 21 alin.3 din Legea nr.360/2002.
Așadar, în acord cu considerentele tribunalului, curtea apreciază că termenele de perscripție și după caz de decădere, prevăzute de art.11 din Legea nr.554/2004 trebuie raportate la momentul la care subiectul de sezină a înțeles să solicite recunoașterea dreptului pretins și nu au efect extinctiv cu privire la dreptul pretins.
Critica referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești este nesuținută de argumente concrete, fiind de observat că prin reglementarea acestui motiv de casare, prevăzut de art.488 pct. 4 C.proc.civ., legiuitorul sancționează imixtiunea puterii judecătorești în sfera puterii legislative sau executive și nu greșita aplicare a legii.
Nefondat este și motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct.8 C.proc.civ.
Constată curtea că în speță este disputat înțelesul art. 21 alin.3 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, care prevede că la absolvirea colegiului de poliție sau a facultății de drept din cadrul Academiei de Poliție "A. I. C." a Ministerului de Interne, polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de un an.
Așa cum a reținut și prima instanță, curtea constată că solicitarea reclamantului intimat de recunoaștere a gradului profesional de ofițer de poliție este întemeiată, concluzie ce rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 9, art. 21 și art. 73 din actul normativ susmenționat dar și cele prevăzute de H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție A.I.C. din cadrul M.A.I.
Astfel, art. 9 din Legea nr. 360/2002 prevede, pe de o parte, că „Polițiștii provin, de regulă, din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ ale M.A.I." [alin. (1)] și, pe de altă parte, că "Ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor" [alin. (2)].
În situația absolvenților instituțiilor de învățământ de profil ale M.A.I., art. 21 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 prevede explicit că acestora „li se acordă grade profesionale și sunt încadrați în structurile de poliție cu perioade de stagiu", după cum urmează:
- la absolvirea școlii de formare a agenților de poliție, polițistului i se acordă gradul profesional de agent de poliție și este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 6 luni [alin. (2)];
- la absolvirea Facultății de D. din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. a M.A.I., polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni [alin. (3)].
Analiza prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) conduce la concluzia că acestea reprezintă o aplicație a regulii instituite prin art. 9 alin. (1), aceea a recrutării polițiștilor, fie ei agenți sau ofițeri, din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ ale M.A.I.
Or, în speță relevante sunt dispozițiile art. 21 alin. (3), din care rezultă că absolvenților Facultății de D. din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. a M.A.I. - fără deosebire în funcție de forma de învățământ, cursuri de zi sau cu frecvență redusă - li se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și sunt încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni.
În aceeași ordine de idei, este de menționat că în conformitate cu prevederile art. 21 alin.4 din Legea nr.360/2002 polițiștilor prevăzuți la art. 9 alin. (2) și (3) li se acordă gradele profesionale în funcție de pregătirea lor și de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerințele postului. Încadrarea acestora se face pe o perioadă de probă de 6 luni sau un an, în raport cu categoria din care fac parte și cu gradul profesional acordat.
Cum, potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, absolvenții Facultății de D. din cadrul Academiei de Poliție A.l.C. a M.A.I. primesc gradul profesional de subinspector de poliție, fiind încadrați ca ofițeri debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni, rezultă că prevederile art. 9 alin. (2) și art. 21 alin. (4) din lege vizează agenții de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I., astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție A.l.C. - mai puțin Facultatea de D. (în prezent reorganizată ca Facultate de Poliție), la ai cărei absolvenți se referă în mod distinct dispozițiile art. 21 alin. (3) - precum și ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.
La această din urmă categorie de polițiști - iar nu la absolvenții Facultății de D. din cadrul Academiei de Poliție A.l.C., a căror situație este reglementată distinct de art. 21 alin. (3) din lege - se referă, așadar, prevederile art. 73 alin. (7) din lege, potrivit cărora „Agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile prezentei legi".
Reglementând forma de învățământ „cursuri cu frecvență redusă", dispozițiile art. 20 din H.G. nr. 294/2007 prevăd că „Pentru motivarea profesională a agenților de poliție/subofițerilor cu rezultate profesionale foarte bune se instituie modalitatea admiterii în Academie la ciclul studiilor universitare de licență prin metoda "la alegere", în conformitate cu criteriile de selecție stabilite de M.A.I. și pe baza metodologiei prevăzute la art. 14 alin. (1) [adică prin concurs - alin. (1)], iar „Candidații admiși se înmatriculează în anul I, cursuri cu frecvență redusă" [alin. (3)].
Cât privește considerentele de oportunitate, curtea subliniază că factorii de natură financiară și necesitățile impuse limitativ de funcțiile existente, invocate de recurent, ar fi trebuit analizate în momentul stabilirii numărului de locuri existente la Academia de Poliție – Facultatea de D., cursuri de zi sau frecventă redusă și nu ulterior, după ce reclamantul a absolvit cursurile facultății anterior menționate și a dobândit dreptul de a beneficia de prevederile art. 21 alin.3 din Legea nr.360/2002.
Este de observat că deși recurenta invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția de contencios administrativ și fiscal, în susținerea punctului său de vedere și critică prima instanță pentru omisiunea de analiză a considerentelor avute în vedere de instanța supremă în deciziile citate, practica nu este unitară sub acest aspect, dovadă fiind faptul că și reclamantul face trimitere la o . decizii în care instanța supremă îmbrățișează punctul său de vedere, astfel că nu poate fi imputată nicidecum primei instanțe omisiunea de a-și însuși considerentele prezentate în deciziile invocate de recurenta pârâtă.
Față de aceste considerente curtea constată nefondat recursul declarat de pârâta M.A.I.
Nefondat este și recursul incident, promovat de reclamant, constatând curtea că acesta invocă omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii completatoare.
Or, potrivit prevederilor art.444 alin.1 C.proc.civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
În conformitate cu dispozițiile art.445 C.proc.civ., îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444.
Față de aceste considerente curtea va respinge ca nefondat recursul incident, constatând că aspectul invocat de reclamantul recurent nu poate forma obiectul controlului judiciar exercitat în calea de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile promovate de recurentul-reclamant P. M. T. cu domiciliul în București, . A., nr. 10, ., ., sector 6 și recurentul-pârât M. A. INTERNE cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1A, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 7165/05.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 iunie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. G. A. FarmathyMirela M. P.
GREFIER
E. S.
Red./thred. GAF - 4 ex.
Tribunalul București – Secția C.
Jud. Fond – M. D.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ?.u..... | Pretentii. Decizia nr. 1409/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
