Conflict de competenţă. Sentința nr. 1929/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1929/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 38203/299/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1929
Ședința din camera de consiliu din data de 30 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
GREFIER - R. O.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria sector 1 București și Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, cu referire la contestația la executare formulată de contestatorul T. V. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București.
Fără citare părți.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea reține spre deliberare regulatorul de competență.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti - Secția a VIII-a Litigii de munca si A. Sociale, in dosar nr._/3/2010, reclamantul T. V. a chemat in judecata pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucuresti, solicitând instanței anularea deciziei de impunere emisa in dosarul SN2746 înregistrat sub nr._/2.10.2010, primita la 2.12.2010.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că solicita anularea deciziei de impunere emisa in dosarul SN2746 înregistrat sub nr._/2.10.2010 având in vedere prin ordinul 221/4.11.2005 apărut in luna noiembrie nu se putea aplica pe anul întreg, ci cel mult pe ultimele doua luni ale anului 2005, iar la art. 8 alin. 2 din acest ordin se menționează ca ,,diferențele ramase de achitat, calculate in raport de decizia de impunere anuala se plătesc in termen de cel mult 60 zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioada care nu se calculează si nu se datorează dobânzi.
Menționează reclamantul ca nu a fost încunoștiințat ca are obligații de plata, aspect pentru care solicita întreruperea executării silite.
P. la primul termen de judecata, reclamantul a completat motivarea cererii sale, arătând ca principala critica adusa deciziei de impunere este faptul ca nu s-au emis anual decizii de impunere privind astfel de obligații, ca nu i s-a mai comunicat aceste decizii, iar contestația privește si sumele adăugate provenite din majorări, penalități de întârziere, despre care nu a fost înștiințat ca le are de achitat asupra contribuțiilor principale, fata de prev. art. 8 alin. 2 din Legea 221/2006. Se mai arata de către reclamant ca este un corect contribuabil si deci solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de majorări si penalități in valoare de 4.272,00 lei, dispuse abuziv, mai ales ca in perioada de timp in discuție a achitat contribuția cuvenita la asigurările sociale de sănătate, reținuta din veniturile de natura salariala si pensii.
Prin incheierea de sedinta de la 01.10.2012 s-a admis exceptia necompetentei functionale a Sectiei a VIII-a Litigii de Munca si Asigurari Sociale, cauza fiind inaintata spre competenta soluționare Secției a IX-a a Tribunalului București C. Administrativ si Fiscal.
Cauza s-a inregistrat pe rolul Sectiei a IX-a a Tribunalului București C. Administrativ si Fiscal la data de 02.11.2012, sub nr. de dosar_/3/2012.
La fila 8 dosar, reclamantul a facut precizari asupra cererii sale, in sensul ca pe perioada 2005-2009 a avut calitatea de asigurat al sistemului de asigurari sociale de sanatate, astfel ca, din anul 1998 este pensionar pentru limita de varsta, din luna august 2007 are calitatea de salariat, angajat cu contract de munca, beneficiar al Legii 42/1002 si Legii 341/2004.
La termenul din 14.05.2013, instanta a dispus adresa catre CASMB pentru a se inainta decizia de impunere privind pe reclamant, documentatia aferenta si dovezile de comunicare ale deciziei. La același termen de judecata, instanta a dispus disjungerea capatului de cerere prin care se contesta somația de plata in dosarul de executare_ si formarea unui nou dosar, in care se va discuta excepția necompetentei materiale a instanței.
Prin sentința civilă nr._/3/2012, Tribunalul București a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei de impunere privind contestația de plată la FNUASS pentru anii 2005 - 2009/14.10.2010, ca nelegală.
Recursul formulat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, prin decizia civilă nr. 4926/12.06.2014, prin care sentința a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de control judiciar a reținut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat anularea deciziei de impunere și a somației de plată.
La solicitarea instanței de fond de a preciza dacă a formulat contestație la organul competent și răspunsul acordat, reclamantul a arătat că a respectat prevederile ultimului alineat din somația de plată „împotriva prezentului înscris se poate introduce contestație la instanța judecătorească competentă în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, potrivit art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003”.
La termenul din 14.05.2013, la solicitarea instanței, reclamantul a precizat că nu a contestat în prealabil decizia de impunere la organul fiscal.
Din cuprinsul probelor administrate în cauză, nu rezultă că reclamantul ar fi formulat în prealabil o astfel de cerere care să nu fi fost soluționată de organul fiscal.
În considerentele sentinței civile recurate, instanța a reținut că, din cuprinsul întâmpinării rezultă că decizia de impunere a fost contestată de către reclamant (odată cu somația de plată nr._/2.12.2010), însă din actele depuse la dosar nu rezultă că s-a emis vreun răspuns acestuia, aspect ce echivalează cu refuzul de soluționare în termen a unei cereri, potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, reclamantul suferind o vătămare a drepturilor sale.
Contrar celor reținute de instanța de fond, în cuprinsul întâmpinării, pârâta a arătat că reclamantul a primit decizia de impunere și somația de plată din 2.12.2010, iar împotriva acestei decizii a formulat contestație la executare prin care solicită instanței anularea deciziei de impunere din 14.10.2010 privind obligațiile de plată la FUNASS pentru anii 2005-2009 și a somației de plată nr._/2.10.2010.
Deși reclamantul a formulat o contestație la executare împotriva titlului executoriu, astfel cum rezultă din cuprinsul precizărilor depuse de acesta (fila 8 dosar fond), instanța a apreciat în mod eronat că acțiunea are ca obiect refuzul nejustificat de soluționare în termenul legal a unei cereri, reținând incidența dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
În cauză, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, intimatului-reclamant i-a fost comunicată somația de plată însoțită de decizia de impunere devenită titlu executoriu, acesta formulând contestație la executare împotriva ambelor acte, în temeiul dispozițiilor art. 172-173 Cod procedură fiscală.
Instanța de contencios administrativ a declinat competența soluționării cauzei în favoarea judecătoriei exclusiv în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea somației, deși reclamantul a înțeles să formuleze contestație la executare și împotriva titlului executoriu.
Pe de altă parte, instanța de fond a calificat capătul de cerere având ca obiect contestația la executare împotriva titlului executoriu ca fiind o acțiune având ca obiect cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri, nesoluționând astfel capătul de cerere cu care a rămas învestită ulterior disjungerii, astfel cum a fost formulat și precizat de către reclamant.
Prin raportare la dispozițiile art. 159 ind.1 și art. 304 pct. 3 C.proc.civ., nu se mai poate pune în discuție pentru prima dată în recurs competența materială de soluționare a capătului de cerere având ca obiect contestația formulată împotriva titlului executoriu.
Prin sentința civilă nr. 707/30.01.2015, Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București în soluționarea capătului de cerere având ca obiect contestație la executare împotriva titlului executoriu reprezentat de decizia de impunere emisa la data de 14.10.2010 privind obligații de plata la FUNASS pentru anii 2005 – 2009 emisă de pârâtă, petit de cerere astfel cum a fost formulat si precizat de reclamant.
A declinat competența în soluționarea acestui petit formulat de reclamantul T. V., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, competența de soluționare a contestației la executare propriu-zise din care face parte și petitul dedus judecății de reclamant aparține, conform legii generale în materie dată de art. 373 alin. 2 și art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă, instanței de executare de drept comun, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripție se va face executarea, în speță instanța de la domiciliul reclamantului, prezumându-se că executarea se face pe această rază teritorială.
Reținând și că prin decizia nr. XIV din 05 februarie 2007 publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 733 din_, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a stabilit ca „judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege și întrucât necompetența tribunalului este de ordine publică, a admis excepția necompetenței materiale.
Prin sentința civilă nr. 9831/22.05.2015, Judecătoria sector 1 București a admis exceptia necompetentei materiale și a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe contestatorul T. V. și pe intimata C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI in favoarea Tribunalului Bucuresti –Sectia C. Administrativ. A constatat ivit conflictul negativ de competenta și, pe cale de consecință, a înaintat cauza Curtii de Apel Bucuresti pentru solutionarea acestuia.
A reținut că din cuprinsul considerentelor deciziei civile nr 4926/12.06.2014 rezulta ca instanta de contencios administrativ initial sesizata(Tribunalul Bucuresti) a declinat competenta de solutionare in favoarea judecatoriei in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect anularea somatiei, fiind inregistrat in acest sens pe rolul Judecatoriei Sectorului1 dosarul nr_/299/2013, avand ca obiect contestatie la executare impotriva somatiei de plata_/2.12.2010 emisa in baza deciziei de impunere mai sus mentionata, de asemenea contestata si a carei solutionare este suspendata potrivit art 244 alin1 pct 1 C. pana la solutionarea dosarului_/3/2012,avand ca obiect contestatie impotriva deciziei de impunere(si in care s-a invocat exceptia necompetentei materiale, declinandu-se competenta in favoarea Judecatorieie Sectorului 1 pe rolul carei a fost inregistrata sub nr_ -prezenta cauza..
Rezulta asadar ca obiectul acestui dosar il constituie contestatie impotriva deciziei de impunere privind obligațiile de plata la FNUASS pentru anii 2005-2009 din 14.10.2010.
Faptul ca reclamantul a afirmat ca nu a contestat în prealabil decizia de impunere la organul fiscal, nu echivaleaza cu schimbarea competentei.
În cuprinsul deciziei de impunere, contestată în prezenta cauză, s-a menționat că împotriva acesteia se poate formula contestație în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la organul emitent (f.4 dosar_/3/2010).
Prin Decizia nr. 3878 a Înaltei Curții de Casație și Justiție Secția de C. Administrativ și Fiscal, s-a stabilit competenta Casei Naționale de A. de Sănătate, cât și a caselor județene de a emite decizii de impunere, care la scadență au valoarea de titlu executoriu în baza cărora se poate declanșa urmărirea silită, în plus față de abilitatea legală deja recunoscută, aceea de a proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere.
Cat privește activitatea de executare silita a creantelor FNUASS, conform art. 36 din Ordinul 617/2007, CNAS pri casele de sanatate procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de intarziere datorate de persoanele fizice, altele decat cele pentru care colectarea se realizeaza de ANAF, executarea facandu-se potrivit CProc fiscala.
Art.205 din O.G. nr.92/2003 stipulează că împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Art.206 alin.2 din O.G. nr.92/2003 prevede că obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepția contestației împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal. Potrivit alin.3, contestația se depune la organul al cărui act administrativ este atacat și nu este supusă taxelor de timbru, fiind soluționată de organul competent desemnat potrivit art.209.
Totodată, art.218 alin.2 din OG nr.92/2003 prevede că „deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii”.
Potrivit art. 110 din OG 92/2003, colectarea creantelor se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz, care este un act administrativ –fiscal (in speta decizia d eimpunere)prin care se stabilesc si se individualizeaza creante fiscale, intocmit de organul competent.
Reclamnatul invoca aspecte care vizeaza analiza tocmai a deciziei de impunere contestand caracterul de creanta fiscala, astfel ca nu sunt incidente dispzotiile art 172-173 OG 92/2003 invocate de Tribunalul Bucuresti, si care constituie temei doar pentru formularea contestatie la executare impotriva somatiei de plata, faptul ca decizia a fost comunicata odata cu somatie neducand la prorogarea de competenta, analiza trebuind sa se faca separat de instantele competente(faptul ca reclamnatul nu a contestat initial aceasta decizie la organul competent intelegand sa se adreseze direct instantei nefiind de natura sa schimbe competenta, in acest sens fiind si art 205 teza a doua mai sus mentionat).
Curtea constată că aparține Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal competența de soluționare a cauzei, față de următoarele considerente:
Așa cum s-a reținut și prin hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal (decizia civilă nr. 4926/2014), prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat anularea deciziei de impunere și a somației de plată.
Instanța de contencios administrativ a declinat competența soluționării cauzei în favoarea judecătoriei, exclusiv în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea somației, deși reclamantul a înțeles să formuleze contestație la executare și împotriva titlului executoriu.
Prin raportare la dispozițiile art. 159 ind. 1 și art. 304 pct. 3 C.p.c., nu se mai poate pune în discuție pentru prima dată în recurs competența materială de soluționare a capătului de cerere având ca obiect contestația formulată împotriva titlului executoriu, instanța de recurs casând sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Prezenta cauză are ca obiect contestație împotriva deciziei de impunere privind obligațiile de plată ale reclamantului la FNUASS pentru anii 2005-2009, din 14.10.2010, iar competența de soluționare a acesteia aparține Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în acest sens Curtea reținând dispozițiile art. 159 ind. 1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, în vigoare la data sesizării instanței cu prezenta acțiune, conform cărora necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Sub acest aspect s-a reținut în decizia de casare că instanța de fond a calificat capătul de cerere având ca obiect contestația la executare împotriva titlului executoriu ca fiind o acțiune având ca obiect cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri, nesoluționând capătul de cerere cu care a rămas învestită ulterior disjungerii, astfel cum a fost formulat și precizat de reclamant, și că nu se mai poate pune în discuție pentru prima dată în recurs competența materială de soluționare a acestui capăt de cerere.
Se constată că, în raport de textul de lege sus menționat, Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal este competent să soluționeze contestația la executare împotriva deciziei de impunere, cu privire la care nu a invocat, anterior pronunțării sentinței civile nr. 3365/11.06.2013, excepția necompetenței materiale, astfel că și instanța de recurs a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță constatând incidența art. 159 ind. 1 din vechiul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul T. V. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București în favoarea Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. – M. C. R. O.
Red. C.M.C.
Tehnored. R.O./4 ex./ 7.07.2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Palatul de Justiție
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL | Splaiul Independenței nr. 5, sectorul 4 E-mail:_ Web: http://www.cab1864.eu; http://noulportal.just.ro/ Tel: (+4-_; Fax: (+4-_ Operator de date cu caracter personal nr. 2933 |
Dosar nr. _
Către,
Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal
Având în vedere faptul că prin sentința civilă cu nr. 1929/30.06.2015 a fost stabilită competența de soluționare a contestației la executare privind pe contestatorul T. V. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București în favoarea instanței dvs., vă înaintăm cauza spre competentă soluționare.
Dosarul acestei instanțe cu nr._ conține….file și are atașate următoarele dosare: dosarul Judecătoriei Sector 1 București cu nr._, dosarul Tribunalului București – Secția a II-a C. cu nr._/3/2012, dosarul Tribunalului București – Secția a II-a C. cu nr._/3/2012, dosarul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. cu nr._/3/2012, dosarul Tribunalului București – Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și A. Sociale cu nr._/3/2010.
Vă mulțumim pentru colaborare.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. C. R. O.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2474/2015.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4179/2015.... → |
|---|
