Pretentii. Hotărâre din 05-06-2015, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 626/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la data de 22.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. M. G.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. N. N. FARMA S.R.L. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE – C.N.A.S., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, prin avocat M. G., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și pârâta CNAS, reprezentată de consilier juridic O.-M. M., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților declară că nu au cereri de formulat ori probe de administrat.
La interpelarea instanței, reprezentantul pârâtei arată că înțelege să susțină în continuare excepția inadmisibilității cererii.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța unește cu fondul excepția inadmisibilității și acordă cuvântul atât pe excepția invocată de pârâtă cât și pe fondul acțiunii.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, având în vedere că reclamanta nu a respectat procedura prevăzută de legea contenciosului administrativ, respectiv nu a formulat plângere prealabilă înainte de introducerea cererii la instanța de judecată. Față de aceste considerente și pentru cele arătate în întâmpinarea formulată, solicită admiterea excepției.
Avocat M. G. solicită instanței să reconsidere această excepție ca și apărare de fond, deoarece antamează fondul cauzei. Solicită respingerea excepției pentru motivele expuse în răspunsul la întâmpinare.
Menționează că a formulat acțiunea de anulare a notificărilor după respectarea procedurii prealabile prevăzute de Legea contenciosului administrativ. Deși legea contenciosului oferă două căi, de anulare a unor acte și de obținere a unor despăgubiri, la momentul respectiv prejudiciul cauzat prin actul nelegal al pârâtei nu puteau fi cuantificate. Cuantumul prejudiciului a putut fi stabilit după ce instanța s-a pronunțat irevocabil, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din ianuarie 2014, decizie depusă la dosar.
Precizează că a transmis pârâtei nenumărate adrese pentru executarea acelei hotărâri, pentru a relua o procedură prealabilă pe legea contenciosului administrativ, acest lucru fiind un efect secundar al anulării notificărilor și arată că procedura prealabilă a fost îndeplinită la momentul la care s-a solicitat anularea actului administrativ.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În urma notificărilor emise de pârâtă, s-a stabilit în sarcina sa plata unor obligații. Aceste obligații au fost îndeplinite și, ca efect al anulării notificărilor de către instanțele de judecată, reclamanta are dreptul la restituirea sumelor plătite, obligațiile stabilite în sarcina sa fiind nedatorate. Ca despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de actele nelegale emise de pârâtă se solicită acordarea dobânzii la suma plătită nedatorat și, datorită vidului din legislația internă, solicită calcularea acestora având în vedere normele aplicabile în administrarea creanțelor fiscale.
Precizează că reclamanta va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii, având în vedere că, prin sentința civilă nr. 1818/04.06.2013, instanța de fond a dispus anularea notificărilor transmise prin e-mail și adreselor prin care s-a răspuns la contestație, pentru anumite motive, și anume: includerea TVA-ului în valoarea vânzărilor trimestriale și modalitatea de calcul a valorii consumului individual și nu a dispus restituirea contribuțiilor trimestriale achitate de reclamantă. Menționează că reclamanta are obligația de a plăti, pentru trimestrul respectiv, o contribuție trimestrială, astfel că suma ce urmează a-i fi restituită nu este în cuantumul pe care l-a solicitat. Această restituire nu poate fi făcută de pârâtă iar o eventuală compensare a sumelor se face de către ANAF și nu de C. Națională de Asigurări de Sănătate, însă în litigiul anterior instanța de judecată a apreciat că ANAF nu are calitate procesuală pasivă și nu a dispus restituirea sumelor. Consideră că dispozițiile legale invocate de reclamantă nu sunt aplicabile în speță, având în vedere că sentința pronunțată a rămas definitivă la data de 29.01.2014, iar prevederile legale invocate de reclamantă au intrat în vigoare ulterior, în septembrie 2014, acestea neputând fi aplicate retroactiv. Dispozițiile art. 27 alin. 2 din OUG nr. 8/2014, prevăd clar că dispozițiile art. 3 pct. 15 din OUG nr. 77/2011 se aplică pentru actele administrative fiscale anulate după data intrării în vigoare a OUG nr. 8/2014.
Față de aceste motive și față de motivele expuse pe larg în întâmpinarea formulată, solicită respingerea cererii reclamantei.
În replică, apărătorul reclamantei arată că a calculat și a plătit contribuția pe baza notificărilor CNAS. În momentul de față nu au fost emise noi notificări pe baza cărora reclamanta să-și poată stabili contribuția datorată astfel că nu are cunoștință de sumele pe care trebuie să le plătească în continuare, după cum nu are cunoștință dacă se va face compensarea sau redistribuirea sumelor, exclusiv din vina pârâtei care dă dovadă de pasivitate și nu pune în aplicare decizia ÎCCJ.
În replică, reprezentantul pârâtei arată că reclamanta, la momentul formulării primei acțiuni, nu a înțeles să solicite instanței restituirea sumelor în cazul în care acțiunea sa va fi admisă și notificările anulate. În această situație, instanța ar fi trebuit să stabilească modalitatea de recuperare a sumelor, restituire sau compensare. Acest lucru trebuia făcut de către Agenția Națională de Administrare Fiscală și nu de C. Națională de Asigurări de Sănătate.
CURTEA,
declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, dar pentru ca părțile să depună concluzii scrise, în temeiul art.394 și art.396 din Codul de procedură civilă,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 05.06.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2015.
Președinte Grefier
A. M. G. M. H.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1593
Ședința publică de la data de 05.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. M. G.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. N. N. FARMA S.R.L. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE – C.N.A.S., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 22.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea a amânat pronunțarea la data de 05.06.2015.
CURTEA,
deliberând, constată:
- C. procesual. Susținerile părților
Reclamanta S.C. N. N. FARMA S.R.L a chemat în judecată pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), solicitând, în temeiul art. 1, art. 8 (1) coroborat cu art. 19 (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 192 si următoarele din Codul de procedura civila, obligarea pârâtei la plata sumei de 6.059.639 lei, actualizată până la data rambursării efective a sumelor reprezentând contribuția clawback achitată în baza notificărilor nelegale transmise de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta arată că, pentru anul 2010, pârâta i-a transmis o . notificări pe baza cărora, deși evident nelegale, a calculat și a achitat contribuția prevăzută de OUG nr.77/2011, după cum urmează:
- prin ordinul de plata din data de 24.05.2012 a achitat suma de 8.966.012 lei cu titlu de contribuție aferenta trimestrului I al anului 2012;
- prin ordinul de plata din data de 23.08.2012 a achitat suma de 8.850.261 cu titlu de contribuție aferenta trimestrului II al anului 2012.
In paralel, a înțeles să își apere drepturile contestând in instanța Notificările si solicitând anularea lor, acțiunea fiind admisă prin sentința civilă nr. 1818/4 iunie 2013 pronunțata de Curtea de Apel București, menținută prin decizia nr. 386/29 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, irevocabilă.
Potrivit art. 8 (1) coroborat cu art. 19 (1) din Legea 554/2004 „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral... poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita... repararea pagubei cauzate".
În acest context, reclamanta arată că, potrivit dispozițiilor OUG nr. 77/2011, deși notificările de plata sunt emise de CNAS, administratorul contribuțiilor este ANAF care va aplica dispozițiile Codului de Procedura Fiscala în ceea ce privește colectarea sumelor si aplicarea sancțiunilor pentru neplata. Se creează astfel o confuzie legislativa si administrativa întrucât, deși emitentul actului nelegal este CNAS (entitatea culpabila care ar trebui ținuta responsabila in cazul stabilirii nelegale a contribuției claw-back), administratorul sumelor colectate este ANAF care nu are o conduita culpabila în raport cu plătitorul taxei de clawback.
Pe cale de consecința, în scopul producerii de efecte juridice, interpretarea rezonabila este aceea ca despăgubirile la care N. N. Farma are dreptul ca o consecința a anularii Notificărilor, data fiind plata efectuata in temeiul acestora, trebuie calculate având in vedere normele aplicabile in administrarea creanțelor fiscale in discuție si anume Codul de Procedura Fiscala.
Astfel, potrivit art. 124 (11) din Codul de Procedura Fiscala „în cazul creanțelor contribuabilului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligații fiscale de plată și care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul este îndreptățit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanței fiscale individualizate în actul administrativ anulat și până în ziua restituirii sau compensării creanței contribuabilului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal".
De altfel, în același sens s-a pronunțat in mai multe spete si Înalta Curte de Casație si Justiție care a admis dreptul contribuabililor la dobânzi in raporturile de drept fiscal pana la rambursarea efectiva a sumelor de către autoritățile in culpa.
Aceasta practica este bazata pe jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, in special speța Steaua R., conform căreia „contribuabilii trebuie să beneficieze de dobânzi pentru nerambursarea de către organul fiscal în termenul legal a sumelor datorate", având in vedere ca „pierderile financiare astfel generate, în detrimentul persoanei impozabile, prin indisponibilizarea sumelor de bani în cauză să fie compensate prin plata unor dobânzi de întârziere". Astfel, Curtea Europeana de Justiție a stabilit cu titlu de principiu general obligatoriu ca prejudiciul pentru nelegala reținere de către autoritățile statului a unor sume de bani este prezumat, iar repararea lui se face prin calcularea si imputarea de către contribuabil de dobânzi.
Cu referire la cuantumul dobânzii, Codul de Procedura Fiscala stabilește ca dobânda la care este îndreptățit contribuabilul este cea stabilita de art. 120 din Codul de Procedura Fiscala. Astfel, pana la data de 28 februarie 2014 nivelul aplicabil al dobânzii a fost de 0,04% pe zi de întârziere, in timp ce in perioada 1 martie 2014 si pana la zi, nivelul dobânzii de întârziere este de 0,03% pe zi de întârziere.
Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 124 (11) citat:
(i)pentru suma de 8.966.012 lei pârâta datorează despăgubiri în sumă de 3.211.625 lei calculate astfel:
(a)un procent de 0,04% aplicat pentru un număr de 645 zile;
(b)un procent de 0,03% aplicat pentru un număr de 334 zile;
(ii)pentru suma de 8.850.261, 03 lei pârâta datorează despăgubiri în sumă de 2.848.014 lei calculate astfel:
(a)un procent de 0,04% aplicat pentru un număr de 554 zile;
(b)un procent de 0,03% aplicat pentru un număr de 334 zile.
Conform celor de mai sus, pana la data prezentei acțiuni, urmare a anularii Notificărilor rezulta ca despăgubirile datorate de către CNAS sunt in cuantum de 6.059.639 RON, la acestea urmând a se adăuga sumele rezultate prin aplicarea procentului de 0,03% pe zi de întârziere raportat la totalul de 17.816.273 lei (achitat în temeiul Notificărilor) pana la data rambursării efective a acestei sume.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 300 lei, conform art.16 lit.b din OUG 80/2013.
Pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, pe fondul cererii arătând că pretențiile reclamantei sunt nefondate.
În susținerea excepției inadmisibilității, pârâta arată că reclamanta a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere privind plata unor despăgubiri ca urmare a anulării notificărilor transmise de CNAS privind plata contribuției trimestriale datorată de reclamantă pentru trimestrele I și II 2012 în temeiul unor hotărâri judecătorești.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, litigiul de față se supune regulilor generale aplicabile în contenciosul administrativ, reguli consacrate prin Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, atât doctrina cât și jurisprudența în materie au stabilit, fără dubiu, caracterul obligatoriu al procedurii administrative instituite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care se parcurge anterior sesizării instanței.
Conform acestor prevederi, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorității publice-emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. În același sens sunt și dispozițiile prevederilor art. 193 alin. (1) NCPC conform cărora „Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
Or, reclamanta nu a depus la sediul CNAS nicio cerere prealabilă prin care să solicite acordarea de despăgubiri în sumă de 6.059.639 lei ca urmare a anulării Notificărilor privind plata contribuției clawback aferente trimestrului I și II 2010, astfel cum prevăd dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult decât atât, dispozițiile art. III pct. 15 din OUG nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, prin care s-a introdus prevederea potrivit căreia "(1^1) în cazul creanțelor contribuabilului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligații fiscale de plată și care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul este îndreptățit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanței fiscale individualizate în actul administrativ anulat și până în ziua restituirii sau compensării creanței contribuabilului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal. Această prevedere nu se aplică în situația în care contribuabilul a solicitat acordarea de despăgubiri, în condițiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și în situația prevăzută la art. 83 alin. (4^1).", au intrat în vigoare începând cu data de 28 februarie 2014, respectiv după data soluționării definitive a dosarului nr._ prin Decizia ÎCCJ nr. 386/29.01.2014, fiind inaplicabile în speță.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită a se avea în vedere faptul că, în dosarul nr._, prin Sentința civilă nr. 1818 pronunțată la data de 08.06.2013, instanța de fond, Curtea de Apel București, Secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală invocată de aceasta prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a anulat comunicările CNAS primite prin e-mail în datele de 05.05.2012, 23.05.2012, adresa nr. DG/1971/31.07.2012 până în data de 02.08.2012 și adresa CNAS nr. CB 256/10.09.2012 prin care s-a răspuns la contestația pârâtei.
Sentința civilă mai sus menționată a rămas definitivă ca urmare a respingerii de către ÎCCJ a recursului declarat de CNAS împotriva acestei hotărâri judecătorești, prin Decizia nr. 386/29.01.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Arată pârâta că prin hotărârea judecătorească nu s-a dispus restituirea sumelor achitate de reclamantă, prin ordinul de plată la data de 24.05.2012 si la data de 23.08.2012, cu titlu de contribuție clawback pentru trimestrele I si II 2010, rezultând cu ușurință faptul că, în cauza dedusă soluționării de către instanța de fond în dosarul nr._, aspectele dezlegate vizează numai legalitatea notificărilor contestate nu și calitatea reclamantei de plătitor al contribuției clawback.
Prin urmare, instanța de judecată a anulat notificările emise de CNAS având în vedere faptul că modalitatea de calcul a contribuției clawback ptr. Trim. I si II 2010 este viciată, pornind de la greșita stabilire a volumului vânzărilor și includerea TVA, fără a dispune însă în sarcina CNAS obligația de restituire a sumelor achitate de reclamantă, tocmai în considerarea calității reclamantei de plătitor al contribuției trimestriale, astfel că anularea notificărilor contestate nu poate fi asimilată cu exonerarea reclamantei de la plata contribuției trimestriale, această obligație subzistând în sarcina sa în conformitate cu prevederile legale.
În argumentarea acestei susțineri se află jurisprudența constantă a Curții Constituționale care a calificat drept taxă parafiscală contribuția trimestrială pe care deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor și reprezentanții legali ai acestora sunt obligați să o plătească, potrivit art. 1 din OUG nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, pentru medicamentele suportate din Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, denumită și taxă clawback. În acest sens, Curtea a constatat că instituirea unei astfel de taxe are ca scop suplimentarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, reglementarea acesteia găsindu-și fundament în dispozițiile art. 139 din Constituție referitoare la stabilirea impozitelor, a taxelor și a altor venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat. Totodată, Curtea a observat că taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau al organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. În acest sens s-a statuat, de exemplu, prin Decizia nr. 263 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 10 iulie 2013 sau Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014.
Totodată, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, faptul că există două categorii de deținători ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, și anume unii care sunt obligați la plata contribuției în discuție și alții cărora nu le incumbă această obligație legală. Diferența rezidă în faptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piață de prima categorie se realizează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Or, din această perspectivă, contribuția trimestrială la care sunt obligați acești deținători de autorizații de punere pe piață apare ca fiind instituită în considerarea faptului că beneficiază de un real avantaj, și anume au certitudinea vânzării și încasării contravalorii medicamentelor, având, așadar, o exclusivitate în a se "îndestula" din cele două fonduri.
Prin urmare, este de necontestat calitatea reclamantei de subiect plătitor al contribuției trimestriale, astfel că și în situația anulării notificărilor aferente trim. I și II 2012 în temeiul unor hotărâri judecătorești, reclamanta datorează contribuție trimestrială în conformitate cu aspectele dispuse de instanța de judecată prin Sentința civilă nr. 1818/08.06.2013.
În ceea ce privește aprecierile reclamantei privind obligația CNAS de a achita sumele solicitate cu titlu de despăgubiri în raport de aplicarea dispozițiilor art. 124 din OG nr. 92/2003, pârâta reiterează susținerile privind inaplicabilitatea în cauză a textului de lege, dată fiind limitarea instituită prin prevederile art. III pct.15 din OUG nr. 8/2014, deja redat și prin cele ale art. XXVII alin. (2) din OUG nr. 8/ 2014, potrivit cărora „Dispozițiile art. III oct 15 se aplică pentru actele administrative fiscale emise si anulate după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
În acest context, solicită a se avea în vedere faptul că Notificările emise de CNAS privind plata contribuției trimestriale aferente trimestrelor I și II 2012 au fost anulate de instanța de judecată prin Sentința civilă nr. 1818 pronunțată la data de 08.06.2013 de Curtea de Apel București rămasă definitivă prin Decizia nr. 386 pronunțată de ICCJ la data de 29.01.2014.
Or, OUG nr. 8/2014 pentru modificarea si completarea unor acte normative si alte măsuri fiscal-bugetare a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, ulterior anulării notificărilor mai sus menționate de către instanțele de judecată, dispozițiile sale fiind aplicabile numai în cazul acelor acte administrative fiscale emise și anulate după această dată.
Totodată, se solicită a se avea în vedere faptul că notificările emise de CNAS privind plata contribuției trimestriale datorată de reclamantă nu au natura juridică a unor acte administrativ fiscale în înțelesul OG nr. 92/2003, ci au caracterul unei corespondențe purtate cu reclamanta, prin care s-au adus la cunoștința acesteia elementele care stau la baza stabilirii, calculului și declarării contribuției trimestriale, așa cum prevăd dispozițiile OUG nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 41 din OG nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, în înțelesul dispozițiilor acestui act normativ, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale, impunându-se a fi reținute două aspecte și anume:
- notificările au fost emise de CNAS, care potrivit art. 266 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, este instituție publică autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, având ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare si coordonate a sistemului asigurări sociale de sănătate din România și are în subordine casele de asigurări de sănătate județene și C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, C. Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești;
- notificările au fost emise de CNAS în aplicarea legislației specifice în materia asigurărilor sociale de sănătate care reglementează obligația subiecților plătitori ai contribuției trimestriale de a plăti această contribuție în conformitate cu OUG nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare reclamanta este într-o mare eroare invocând incidența art. 124 din OG nr. 92/2003 cu modificările și completările ulterioare, CNAS neavând calitatea de organ fiscal, iar notificările privind obligația reclamantei de a achita contribuției trimestriale aferente trimestrelor I și II 2010 nu au fost emise de CNAS în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale,
În drept: art. 205 NCPC, Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, OUG nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, OG nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și toate actele normative cu privire la care am făcut referire în prezenta acțiune.
Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
- Soluția instanței
Examinând cu prioritate, conform art.248 din Codul de procedură, excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, instanța constată că este nefondată în condițiile în care cererea reclamantei este întemeiată pe prevederile art.19 din Legea nr.554/2004, despăgubirile fiind solicitate ulterior anulării notificărilor transmise de CNAS în vederea achitării contribuției clawback datorată pentru primele două trimestre ale anului 2010.
Interpretarea logică și sistematică a prevederilor art.8, art.18 și art.19 din Legea nr.554/2004 duce la concluzia că în cadrul procesului de contencios administrativ, privit în sens larg, acțiunea separată pentru despăgubiri este o etapă ulterioară acțiunii principale îndreptate împotriva actului vătămător, acțiune care a fost precedată de o procedură prealabilă, astfel că cererea de acordare a despăgubirilor, în temeiul art.19 din legea nr.554/2004, nu este condiționată de îndeplinirea unei noi proceduri prealabile administrative.
Pe fondul cererii, instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt fondate numai în parte, respectiv pentru perioada cuprinsă între data plății și aceea a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care au fost anulate cele două notificări, respectiv 29 ianuarie 2014, aceasta fiind perioada în care se poate vorbi despre existența unui prejudiciu cert, cauzat prin imposibilitatea de a dispune de sumele de bani pe care le-a achitat în baza actelor administrative nelegale.
Nelegalitatea notificărilor a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă, fapta ilicită este reprezentată de emiterea actelor administrative ilegale iar prejudiciul a fostcauzat reclamantei prin indisponibilizarea sumei de 8.966.012 lei în perioada 24 mai 2012 – 29 ianuarie 2014 și a sumei de 8.850.261,03 lei în perioada 23 august 2012 – 29 ianuarie 2014, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu fiind indiscutabilă.
Este irelevant faptul că la alin.2 al art.XXVII din OUG 8/2014 se prevede că dispozițiile art.III pct.15 ale actului normativ, prin care, la art.124 din OUG nr.92/2003, a fost introdus alin.11, care dispune că „în cazul creanțelor contribuabilului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligații fiscale de plată și care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul este îndreptățit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanței fiscale individualizate în actul administrativ anulat și până în ziua restituirii sau compensării creanței contribuabilului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal.(…)”se aplică numai în cazul actelor administrative fiscale emise și anulate după data intrării în vigoare a OUG 8/2014.
Astfel cum rezultă dintr‑o jurisprudență constantă a C.J.U.E. în situația existenței unei norme de drept incompatibile cu dreptul Uniunii direct aplicabil, instanța națională este obligată să înlăture aplicarea respectivei norme naționale, având în vedere că această obligație nu limitează puterea instanțelor naționale competente de a aplica, dintre diversele procedee din ordinea juridică internă, pe cele care sunt adecvate pentru protecția drepturilor individuale conferite de dreptul Uniunii.
Aplicarea principiilor efectivității și echivalenței atrage incidența în cauză a prevederilor legale ce reglementează condițiile răspunderii civile delictuale, în discuție fiind răspunderea administrativ patrimonială, ce dă persoanei vătămate prin emiterea unui act administrativ fiscal dovedit nelegal dreptul la repararea integrală a prejudiciului cauzat din culpa autorității publice, conform art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004. Principiul reparației integrale în materia răspunderii civile exista anterior momentului la care legiuitorul a constatat că este necesară punerea de acord a legislației cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) referitoare la acordarea de dobânzi contribuabililor în cazul creanțelor rezultate din anularea unui act administrativ fiscal, fiind reglementat atât la art. 1084 din Codul civil din 1864, cât și la art. 1.531 din Codul civil din 2009 și presupune acoperirea pierderii efectiv suferite de creditor (damnum emergens) dar și a beneficiului de care acesta a fost lipsit (lucrum cessans) ceea ce, în cazul obligațiilor ce au ca obiect plata unei sume de bani, antrenează incidența art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009.
Prin urmare, pentru perioada cuprinsă între data plății și data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a constatat nelegalitatea celor două notificări, reclamanta este îndreptățită la acordarea daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale fiscale în procentul prevăzut la art.120 alin.7 din Codul de procedură fiscală (forma în vigoare în perioada de referință), de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere
Ulterior datei de 29 ianuarie 2014, nimic nu a împiedicat pe reclamantă să solicite restituirea sumei totale de 17.816.273 lei, iar faptul că datorează taxa de clawback, conform prevederilor OUG nr.77/2011, nu ar fi putut constitui o justificare legală a unui eventual refuz de restituire atâta vreme cât nu s-a stabilit în sarcina sa cuantumul sumei datorate cu acest titlu iar pârâta este aceea care, prin inacțiune (neemiterea unor noi adrese, cuprinzând elementele necesare indicate în mod corect), a împiedicat stabilirea și achitarea contribuției.
O astfel de cerere nu s-a formulat și nu se poate specula asupra modalității în care ar fi fost soluționată, astfel că instanța va obliga pârâta C.N.A.S. să plătească reclamantei suma reprezentând dobânda legală fiscală de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere aferentă sumei de 8.966.012 lei, pentru perioada 24.05._14 și, respectiv, aferentă sumei de 8.850.261 lei pentru perioada 23.08._14.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, fiind neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. N. N. FARMA S.R.L., reprezentantă convențional prin S.C.A. Bohalteanu și Asociații, cu sediul profesional în .. 1-3, etaj 5, M. One Building, sector 1, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE – C.N.A.S, cu sediul în București, Calea Călărașilor nr. 248, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma reprezentând dobânda legală fiscală de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere aferentă sumei de 8.966.012 lei, pentru perioada 24.05._14 și, respectiv, aferentă sumei de 8.850.261 lei pentru perioada 23.08._14.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Curtea de Apel București – Secția de C. administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2015.
Președinte Grefier
A. M. G. M. H.
Red./th.red. AMG
4 ex. – 17.08.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4179/2015.... | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 1333/2015.... → |
|---|
