Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3977/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3977/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 1667/2/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia nr. 3977
Ședința publică din data de 07.09.2015
Curtea constituită din:
Președinte: P. C.
Judecător: D. D. M.
Judecător: F. G. A.
Grefier: D. G. D.
Pe rol fiind revizuirea formulată de revizuentul B. R. împotriva deciziei nr. 529/29.01.2015 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE, reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde revizuentul, reprezentat prin avocat P. F., cu împuternicire avocațială la fila 10 din dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul revizuentului solicită repunerea cauzei pe rol.
Curtea, având în vedere cererea de redeschidere a judecății depusă la dosar în data de 19.06.2015, în temeiul art. 415 pct. 1 din Codul de procedură civilă, repune cauza pe rol.
Curtea, în temeiul art. 513 alin. 3 din Codul de procedură civilă, acordă apărătorului revizuentului cuvântul asupra admisibilității cererii, în raport de motivele de revizuire invocate și de condițiile legale prevăzute la art. 509 pct. 5 și 8 din Codul de procedură civilă.
Apărătorul revizuentului arată că cererea de revizuire este admisibilă. Astfel, în ceea ce privește motivul prevăzut de art. 509 pct. 5, arată că cele 3 înscrisuri au fost obținute de la societatea de leasing ulterior pronunțării deciziei în recurs, fiind astfel înscrisuri noi. Cu privire la motivul prevăzut de art. 509 pct. 8, arată că instanța de recurs a nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârii instanței de fond, care a apreciat în mod corect că taxa pentru emisii poluante este contrară art. 110 din T.F.U.E, fiind indirect discriminatorie.
Curtea rămâne în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei revizuiri, Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr. 529/29.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/2013, a fost admis recursul formulat de către recurenta-pârâtă Administrația S. 6 a Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, împotriva sentinței nr. 4198/05.06.2014 pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. R., a fost casată în tot sentința și, în rejudecare, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect anularea deciziei de calcul nr._/25.04.2013 și restituirea sumei de 6.363 lei.
Împotriva acestei decizii, la data de 17.03.2015, a formulat revizuire intimatul-reclamant B. R., prin care a solicitat desființarea deciziei nr. 529/29.01.2015, rejudecarea recursului și respingerea acestuia ca nefondat.
În motivare, revizuentul a invocat cazul prevăzut la art. 509 pct. 5 din Codul de procedură civilă, susținând că, după pronunțarea deciziei nr. 529/29.01.2015, a obținut de la societatea de leasing documentele din care reiese plata accizelor vamale la data de 19.01.2009. De asemenea, a invocat și cazul prevăzut la art. 509 pct. 8 din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de recurs a nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârii instanței de fond, care a apreciat în mod corect că taxa pentru emisii poluante este nelegală.
În drept, revizuentul a invocat art. 509 pct. 5 și 8 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, revizuentul a depus la dosar înscrisuri (filele 7-9).
Cererea a fost timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru (fila 15).
Intimata nu a formulat întâmpinare, deși era obligatorie, conform art. 513 alin. 2.
La termenul de judecată din 07.09.2015, Curtea, în temeiul art. 513 alin. 3 din Codul de procedură civilă, a pus în discuție admisibilitatea revizuirii, în raport de motivele invocate și de condițiile legale prevăzute la art. 509 pct. 5 și 8 din Codul de procedură civilă.
Având a se pronunța acestui aspect, Curtea constată că revizuirea este inadmisibilă.
Astfel, având în vedere primul motiv invocat de revizuent, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 509 pct. 5 din codul de procedură civilă „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, în doctrina de specialitate și practica judiciară s-a statuat că, pentru admiterea cererii de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) partea interesată să se bazeze pe un înscris probator nou, respectiv care să nu fi fost folosit în proces până la acel moment; b) înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; c) înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; d) înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; e) înscrisul trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea și nu se poate pretinde instanței să-l administreze din oficiu.
În ceea ce privește primele două condiții, Curtea constată că acestea sunt îndeplinite în cauză, documentele ce atestă plata accizelor vamale fiind înscrisuri ce nu au fost depuse în fața instanțe de fond sau de recurs și care existau la data pronunțării deciziei în recurs.
Referitor la cea de-a treia condiție, revizuentul însă nu a probat condiția esențială ca înscrisurile respective să nu fi putut fi prezentate instanței de recurs dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, învederând în cuprinsul cererii de revizuire doar că a obținut aceste documente de la societatea de leasing „în urma numeroaselor rugăminți”. Curtea constată, așadar, că revizuentul nu a făcut dovada unor împrejurări mai presus de voința sa, care să-l fi împiedicat a procura înscrisurile respective până la judecata recursului, în cauză nefiind așadar îndeplinită una dintre cerințele legale exprese. În condițiile în care revizuentul nu a fost prudent și diligent, este evident că acesta nu poate invoca cu succes ipoteza că înscrisurile nu au putut fi produse în procesul în care s-a pronunțat decizia nr. 529/29.01.2015 dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Curtea constată că este culpa acestuia în procurarea cu întârziere a înscrisurilor respective, în cauză neputându-se invoca existența unei împrejurări independente de voința părții interesate.
Pe de altă parte, având în vedere al doilea motiv invocat de revizuent, Curtea reține că, potrivit art. 509 pct. 8 din Codul de procedură civilă „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”. Referitor la acest motiv, Curtea subliniază că este necesar să existe două hotărâri judecătorești definitive potrivnice. Or, în condițiile în care revizuentul a invocat că instanța de recurs a nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârii instanței de fond (sic!), este evident că nu poate fi susținut cu succes acest motiv de revizuire, în cauză fiind vorba despre controlul de legalitate pe care instanța de recurs îl exercită, potrivit art. 483 și urm. din Codul de procedură civilă, asupra hotărârii instanței de fond ce a fost recurată.
Față de aceste considerente, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate prevăzute de art. 509 pct. 5 și 8 din Codul de procedură civilă, Curtea, în temeiul art. 513 alin. 3, va respinge prezenta cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de către revizuentul B. R., cu domiciliul în București, sectorul 6, ., ., ., împotriva deciziei nr. 529/29.01.2015 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE, reprezentată prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, sectorul 2, ., ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. C. D. D. M. F. G. A.
GREFIER
D. G. D.
Red./thred. DDM/ 4 ex/ 11.09.2015
| ← Constatare aprobare tacită. Decizia nr. 2667/2015. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2146/2015. Curtea de... → |
|---|
