Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4016/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4016/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 4587/3/2013*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4016
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09 septembrie 2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea cererii de recurs promovate de recurenta–pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI împotriva sentinței civile nr. 761/03.02.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata–reclamantă . S. SRL și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal – pretenții – obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata - reclamantă apărător ales Av. B. D., cu împuternicire avocațială la fila 11 din dosarul_, lipsind recurenta - pârâtă și intimata - pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei-reclamante precizează faptul că nu deține documente suplimentare din care să rezulte că autoturismul pentru a cărui înmatriculare a achitat taxă pe poluare a cărui restituire se solicită a fost anterior înmatriculat într-un stat membru UE.
Curtea interpelează partea prezentă dacă mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau dacă mai solicită administrarea altor probe suplimentare.
Reprezentantul intimatei-reclamante învederează că nu mai sunt alte cereri de formulat, alte excepții de invocat sau probe de administrat.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Concluziile intimatei - reclamante sunt de respingere a cererii de recurs în considerarea faptului că instanța de fond, în mod legal, a încuviințat revizuirea taxei.
Se solicită instanței să aibă în vedere reglementările art. 12 și 15 din OG. 40/2015.
La interpelarea instanței dacă autoturismul era nou sau era second-hand, iar în acest caz unde a fost înmatriculat, la ce dată și din ce act rezultă această împrejurare, intimata – reclamantă arată că nu a reușit să obțină niciun fel de act doveditor de la societatea din B..
În opinia intimatei-reclamante, in virtutea noilor reglementări invocate, nu ar mai fi nevoie a se face dovada statului membru din Uniunea Europeană în care a fost anterior înmatriculat autoturismul. Apărătorul intimatei-reclamante arată că dispozițiile noi invocate sunt pe deplin incidente în speța de față, fără a fi vorba de o schimbare a cauzei.
Apărătorul intimatei-reclamante învederează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 761/03.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ 2014, Tribunalul București - Secția a II-a C. Administrativ Fiscal a respins excepția netimbrării ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F. ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal al reclamantei ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta . S. SRL în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 29.624 lei reprezentând contravaloare taxă poluare cu dobânda fiscală aferentă, a fost respinsă cererea privind plata TVA, ca neîntemeiată, pârâta fiind obligată și la plata cheltuielilor de judecată, 43 lei taxă de timbru și 1,5 lei timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei A.N.A.F. că este neîntemeiata intrucat acest parat este emitentul deciziei contestate si deci subiectul de drept fiscal cu care reclamantul a stabilit raportul de drept fiscal urmare a emiterii deciziei.
In ce priveste excepția netimbrării cererii, instanta a respins-o ca neintemeiata intrucat, conform dovezii aflate la fila 36 din dosar, s-a timbrat actiunea cu taxa de timbru de 43 lei si timbru judiciar de 0,6 lei.
In ce priveste excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal al reclamantei, instanta de fond a respins-o ca neintemeiata intrucat conform deciziei civile nr. 8380/13.11.2014 pronuntata de catre Curtea de Apel Bucuresti Sectia C. Administrativ si Fiscal s-a casat sentinta civila recurata, cu consecinta rejudecarii cauzei de catre aceeasi instanta. În considerarea aspectului ca reclamanta poate formula in nume propriu actiunea civila dedusa judecatii, in raport de jurisprudenta CJCE a statuat cu caracter obligatoriu ca in situatia in care o societate comerciala a platit o taxa prohibita de dreptul unional (fost comunitar) si a transferat acest cost asupra autoritatii nationale ale statului care a perceput acea taxa contrara dreptului unional, societatea comerciala, nemaiputand solicita restituirea, nu este permisa imbogatirea fara just temei. In consecinta, fiind facuta dovada incasarii taxei de catre autoritati, iar cum suma incasata s-a refacturat reclamantei, aceasta are calitate in nume prorpiru sa formulze actiunea.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut în esență că reclamanta a achiziționat un autoturism conform contractului de leasing financiar nr._/19.08.2009 încheiat cu . SA, iar pentru înmatricularea acestuia a fost obligată să achite o taxă pe poluare în cuantum de 29.624 lei. De asemenea, a reținut că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pe poluare în România pentru autoturismele second-hand înmatriculate anterior în Uniunea Europeană contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiata a acțiunii.
În motivare, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a dispus în mod eronat admiterea acțiunii în condițiile în care intimata a solicitat restituirea taxei pe poluare a unui autoturism nou. De asemenea, s-a arătat că pentru înmatricularea unui autoturism nou în România se datorează taxă pe poluare atât pentru autoturismele produse în România, cât și pentru cele produse în alte state, fapt ce a determinat CJUE să nu rețină o încălcare a tratatului sub acest aspect.
Recurenta a concluzionat că taxa achitată de reclamantă nu contravine prevederilor art. 110 din TFUE, nefiind instituită nicio discriminare în ceea ce privește autoturismele noi.
Recurenta a criticat și soluția de obligare a sa la plata dobânzilor legale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Intimata-reclamantă, legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar apărătorul ales al acesteia s-a prezentat în instanță la termenul din data de 09.09.2015 și a învederat că nu este în posesia unor înscrisuri suplimentare din care să rezulte că autoturismul pentru a cărui înmatriculare a achitat taxă pe poluare a cărui restituire se solicită a fost anterior înmatriculat într-un stat membru UE, precum și faptul că în raport de prevederile OG nr. 40/2015 nici nu mai prezintă relevanță acest aspect.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând recursul promovat, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. invocat de recurentă – când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material – este fondat, în mod eronat reținând prima instanță o încălcare a dreptului european, respectiv a dispozițiilor art. 110 din TFUE.
Pentru a fi incidente aceste norme, implicit a prevederilor Tratatului CE prin care a fost consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, dispoziții de la care OUG nr. 50/2008 să deroge în mod nepermis prin instituirea unei reglementări care să aibă drept consecință diminuarea introducerii în țară a unor autoturisme second hand, deja înmatriculate într-un stat membru al Uniunii Europene în favoarea autoturismelor care au mai fost înmatriculate anterior în România, este necesar a se face dovada elementului de extraneitate menționat, respectiv că autoturismul în discuție, pentru care se pretinde restituirea taxei pe poluare, să mai fi fost înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
Analizând actele dosarului de fond, Curtea constată că nu există nicio dovadă în sensul că autoturismul ar fi fost importat dintr-un stat membru în care să fi fost anterior înmatriculat.
Reclamanta nu face dovada statului din care a achiziționat autoturismul în discuție și în care acesta să fi fost efectiv înmatriculat în circulație, spre a fi prin ipoteză vorba de un autoturism second-hand, deși sarcina probei îi revine ca și parte care face o afirmație.
Mai mult, prin cererea de recurs, comunicată intimatei reclamante, se invocă expres împrejurarea că autoturismul în discuție este nou, nefiind dovedită înmatricularea lui anterioară într-un stat membru al Uniunii Europene, însă nu a fost depus niciun înscris în acest sens și nici eventuale precizări referitoare la situația de fapt ori de drept, apreciate ca relevante.
În aceste condiții, reținând că este posibil ca autoturismul achiziționat în 2009 (f. 9-22 dosar fond) pentru care s-a solicitat calcularea taxei pe poluare la data de 24.09.2009 (f. 30 dosar fond) să fie nou, inclusiv în raport de prețul pretins și achitat și de împrejurarea că nu s-a făcut dovada unei înmatriculări anterioare (mai ales în contextul în care recurenta-pârâtă a pretins expres că autoturismul este nou), Curtea nu poate primi de plano neconformitatea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 în raport de prev. art. 110 paragraful 1 din T.F.U.E. (fost art. 90 TCE).
Astfel fiind, taxa pe poluare pentru autovehicule a fost legal calculată în baza OUG nr. 50/2008 și datorată conform unei norme legale naționale, astfel că acțiunea având ca obiect restituirea sumei achitată cu acest titlu nu are temei.
În ceea ce privește dispozițiile OG nr. 40/2015 invocate de intimata-reclamantă direct în recurs, Curtea observă că acestea nu sunt aplicabile în cauză având în vedere că prezentul litigiu a fost inițiat la data de 04.02.2013, în vreme ce OG nr. 40/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 655 din 31 august 2015, a intrat în vigoare la data de 03 septembrie 2015.
Mai mult, Curtea observă că reclamanta a invocat în susținerea cererii de chemare în judecată o încălcare a prevederilor art. 110 TFUE prin instituirea taxei pe poluare reglementate de OUG nr. 50/2008, precum și practica CJUE în cauzele T. și N., așadar existența unei taxe discriminatorii prevăzută pentru înmatricularea în România a autoturismelor second-hand, înmatriculate anterior în Uniunea Europeană, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
Or, potrivit art. 294 alin. 1 C.pr.civ., dispoziții care se aplică și în instanța de recurs, conform art. 316 C.pr.civ., „În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.”
Așadar, Curtea constată că intimata-reclamantă nu poate schimba cauza cererii de chemare în judecată în faza de judecare a recursului, neputând invoca un alt fundament al dreptului solicitat.
În condițiile în care reclamanta a invocat prin cererea de chemare în judecată faptul că dreptul de a obține restituirea taxei pe poluare percepute în virtutea OUG nr. 50/2008 derivă din jurisprudența CJUE anterior redată, aceasta făcând și obiectul cercetării judecătorești efectuată de instanța de fond, aceasta nu poate invoca direct în recurs o altă cauză pentru a obține restituirea taxei pe poluare.
Pentru aceste considerente, apreciind incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., hotărârea fiind pronunțată fără temei legal, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge cererea reclamantei de restituire a taxei pe poluare ca neîntemeiată.
Fiind respinsă acțiunea în ceea ce privește capătul principal de cerere, suma achitată cu titlu de taxă pe poluare, aceeași soluție este dispusă și în ceea ce privește capetele accesorii de cerere, dobânda și cheltuielile de judecată.
Pe de altă parte, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, respectiv cele referitoare la respingerea ca neîntemeiate a excepțiilor netimbrării, lipsei calității procesuale pasive a ANAF și lipsei dovezii calității de reprezentant legal al reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 761/03.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă . S. SRL, cu sediul în București, Calea 13 Septembrie nr. 235, .. 1, ., și intimata - pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 septembrie 2015.
Președinte Judecător Judecător
M. M. P. M. D. A. P.
Grefier
P. C.
Red./Tehnored. M.D./ 3 ex. 25.09.2015
Sentința civilă nr. 761/03.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._
Judecător fond L. G.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1745/2015. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3158/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
