Obligaţia de a face. Decizia nr. 3158/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3158/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2346/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3158
Ședința publică de la data de 02.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. A. G.
JUDECĂTOR - O. S.
JUDECĂTOR - H. P.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant V. N. împotriva sentinței civile nr. 848/21.XI.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. DE S. ÎN CONSTRUCȚII SUD MUNTENIA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant V. N., personal, care se legitimează cu CI valabilă și intimatul-pârât, reprezentat de consilier juridic M.-M. D., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru pusă în vedere de instanță.
Recurentul-reclamant învederează instanță că nu a reușit să achite taxa judiciară de timbru pusă în vedere de instanță.
Curtea lasă cauza sfârșitul ședinței de judecată, în vederea achitării de către recurentul-reclamant a taxei judiciare de timbru.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-reclamant V. N., personal și intimatul-pârât, reprezentat de consilier juridic M.-M. D..
Recurentul-reclamant V. N. depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei.
Curtea ia act că recurentul-reclamant a făcut dovada achitării de către recurentul-reclamant a taxei de timbru în cuantumul pus în vedere de instanță.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant V. N. solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul intimatului-pârât solicită respingerea recursului, menținerea soluției instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, având în vedere că instituția pe care o reprezintă a răspuns la fiecare petiție ce i-a fost adresată de reclamant și a avut în vedere toate aspectele sesizate.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman – Secția C. sub nr._ /16.07.2014, reclamantul V. N. în contradictoriu cu pârâtul I. de S. în Construcții I.S.C.-I. Regional în Construcții Sud Muntenia a solicitat să se constate refuzul pentru soluționarea unei cereri și obligarea acestuia să respecte prevederile art. 29 din Legea nr. 50/1991, cu daune cominatorii în valoare de 1.000 lei pe zi de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 848/21.XI.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Teleorman – Secția C. Administrativ și Fiscal a respins cererea formulată de reclamantul V. N. în contradictoriu cu pârâtul I. de S. în Construcții I.S.C., ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamant V. N., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 13.01.2015, sub nr._, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art.488 pct.6 și 8 din Codul de procedură civilă, arătând în esență că:
Judecătorul nu s-a pronunțat asupra a tot ce s-a cerut, întrucât s-a cerut să se constate refuzul nejustificat al ISC de a-și îndeplini atribuțiile legale potrivit Legii nr.50/1991, instanța interpretând greșit prevederile art.8 din Legea nr.554/2004, considerând cererea soluționată prin simplul răspuns al ISC care s-a prevalat de o hotărâre judecătorească irevocabilă care nu s-a pronunțat în nici un fel pe lipsa autorizației de construire, fiind vorba despre refuzul nejustificat al autorității de a efectua o anumită operațiune administrativă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 16.02.2015 intimatul-pârât I. DE S. ÎN CONSTRUCȚII SUD MUNTENIA a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca temeinică și legală.
La data de 04.03.2015, recurentul-reclamant a formulat, în temeiul art.201 alin.2 din Codul de procedură civilă, răspuns la întâmpinare.
Asupra recursului formulat în cauză, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate, reține următoarele:
Prin cererea dedusă judecății de față, modificată la data de 18.09.2014 fila 30, reclamantul a solicitat să se constate că pârâtul I. de S. în Construcții I.S.C.-I. Regional în Construcții Sud Muntenia refuză nejustificat să-i rezolve cererea privitoare la un drept legitim prevăzut de Legea nr. 50/1991, republicată, respectiv, de a lua măsurile administrative necesare cu privire la construcțiile edificate de vecinii săi, M. R. Alfred și M. I. la locuința acestora.
Or, în cauza de față, instanța de fond a reținut corect că nu sunt îndeplinite aceste cerințe legale întrucât așa cum rezultă în mod neechivoc din adresa nr._/11.06.2014- fila 6 dosar tribunal, pârâtul a soluționat cererea reclamantului, comunicându-i faptul că în privința celor două ferestre și a coșului executat de către vecini, există sentință civilă nr. 120/16.10.2013 a Judecătoriei A., irevocabilă prin decizia nr. 379R/20.02.2014 a Curții de Apel București, astfel că împotriva vecinilor în cauză nu mai pot fi luate măsuri, or din acest punct de vedere, nu se poate susține că recurentul a fost vătămat, întrucât autoritatea publică pârâtă nu poate să fie obligată să efectueze operațiuni administrative, care nu pot avea o finalitate juridică.
Prin urmare, nu se poate reține un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, întrucât faptul că ISC nu a procedat la efectuarea altor verificări, a fost determinat de situația juridică a celor două ferestre și a coșului fusese tranșată irevocabil de instanțele judecătorești, iar împrejurarea că recurentul nu este mulțumit de această soluție nu înseamnă că suntem în fața unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art.496 NCPC, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant V. N. împotriva sentinței civile nr. 848/21.XI.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. DE S. ÎN CONSTRUCȚII SUD MUNTENIA, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. M. G. O. S. H. P.
Grefier,
M. H.
Red. Jud. H.P. 4ex/
Jud. fond: M. M. – Tb. Teleorman (SCAF)
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4016/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 2435/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
