Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 1118/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1118/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 2363/2/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1118
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
GREFIER – A. M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin procuror C. C..
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI în contradictoriu cu pârâtul A. Y., având ca obiect custodie publică - prelungire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul prin consilier juridic V. D. cu delegație de reprezentare pe care o depune la dosar și pârâtul personal și asistat de traducător Dalati Bassam care depune Autorizația nr. 3622 emisă de către Ministerul Justiției – Direcția Publicitate Mobiliară, Notari Publici, Executori, Traducători și Interpreți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâtul depune note scrise.
La solicitarea instanței, în sensul de a se relata conținutul înscrisului care a fost depus în ședință publică, pârâtul asistat de interpret arată că în cuprinsul acestuia este prezentată situația prezenței pârâtului în România și faptul că nu vrea să fie returnat în țara de origine.
Curtea constată că din înscrisul depus în ședință publică de către pârât se relatează aspecte începând cu momentul intrării în România a pârâtului, în sensul că a cunoscut o persoană, are copii și că nu dorește să plece în Maroc.
Pârâtul asistat de interpret, la interpelarea instanței, arată că nu a comunicat înscrisul depus în ședință publică nici reclamantului și nici reprezentantului Ministerului Public, acesta fiind într-un singur exemplar.
Reprezentantul reclamantului învederează că dacă în acel înscris este relatată doar situația actuală a pârâtului, instituția reclamantă cunoaște acest aspect, consideră că nu se impune a lectura înscrisul respectiv.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că având în vedere cele relatate de interpret, consideră că nu se impune vizionarea efectivă a înscrisului având în vedere că s-au expus oral motivele menționate în respectivul înscris.
Curtea ia act de precizările reclamantului prin consilier juridic și ale reprezentantului Ministerului Public.
În continuare, Curtea constată că nu există excepții sau cereri prealabile de formulat, astfel că acordă cuvântul pe propunere de probe.
Reclamantul I. G. pentru Imigrări solicită prin consilier juridic încuviințarea probei cu înscrisurile depuse deja la dosar.
Pârâtul asistat de interpret arată că nu are probe de administrat și că solicită să i se acorde ultimul cuvânt.
Ministerul Public având de asemenea cuvântul prin reprezentant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse deja la dosar.
În temeiul dispozițiilor art. 258 N.C.pr.civ. Curtea încuviințează proba cu înscrisuri, respectiv cele anexate cererii de chemare în judecată, ca fiind legală, concludentă și utilă soluționării cauzei, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 255 N.C.pr.civ și, de asemenea, că proba este deja administrată.
În continuare, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită prelungirea duratei de luare în custodie publică pentru o perioadă de 5 luni a pârâtului. La data de 27.03.2015, în baza Ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus pentru pârât măsura luării în custodie publică pentru o perioadă de 30 de zile până la data de 25.04.2015 având în vedere că acesta nu putea fi îndepărtat în termenul legal de 24 de ore întrucât nu poseda un document de călătorie. În data de 26.03.2015 a fost depistat de către lucrătorii de poliție ai Secției 12 – DGPMB, fiind preluat de instituția reclamantă în vederea efectuării de verificări și a stabilirii situației sale juridice, respectiv dreptului său de ședere. În urma acestor verificări, s-a constatat faptul că pe data de 24.08.2014 împotriva acestuia a fost emisă o decizie de returnare deoarece nu respecta art. 4 alin. 4 și art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 întrucât acesta avea o ședere ilegală pe teritoriul României de peste 20 de ani. Reclamantul a făcut toate demersurile necesare pe lângă Ambasada Republicii Maroc la București în vedere identificării și eliberării documentului de călătorie pentru cetățeanul marocan necesar returnării.
Până în acest moment, Ambasada Regatului Maroc la București nu a transmis un răspuns referitor la trimiterea documentului de călătorie. Având în vedere că luarea în custodie publică expiră în data de 25.04.2015 și până în acest moment nu există un document de călătorie, iar conduita și situația pârâtului având în vedere emiterea acestei decizii de returnare, consideră că se impune prelungirea luării în custodie publică pentru o perioadă de 5 luni până când Ambasada va elibera documentul și se va putea dispune măsura îndepărtării cetățeanului străin de pe teritoriul României.
Pârâtul personal arată că a lecturat dosarul, că are două fete în România, una născută în 1995, iar cealaltă în octombrie 1998, care au fost recunoscute, dar deoarece nu a avut viză de ședere în România, nu a putut fi trecut ca tată. Din anul 1993 locuiește în România, nu a părăsit țara, nu a fost plecat, nu a avut conflicte cu nimeni, lucrează în continuare, vizitează copii din când în când, mai ales când primește salariul și le dă bani, având în vedere că nu plătește pensie alimentară deoarece nu este căsătorit cu persoana cu care are cele două fete. Arată că nu vrea să plece, a făcut o declarație scrisă la poliția de la Centrul de imigrare că nu are posibilitatea să plătească un bilet de avion și că dorește să rămână aici în România, fetele sunt mari și dorește să fie alături de ele.
Ministerul Public, prin reprezentant, învederează că din actele aflate la dosar rezultă că se impune prelungirea duratei de luare în custodie publică pentru o perioadă de 5 luni având în vedere lipsa documentelor de călătorie necesare punerii în executare a măsurii îndepărtării de pe teritoriul României a pârâtului, documente care nu a fost eliberate de Ambasada țării de origine a cetățeanului străin. Menționează că astfel cum s-a constatat prin decizia de returnare pe care pârâtul nu a pus-o în mod voluntar în executare, acesta a avut o ședere ilegală pe teritoriul României de 20 de ani, iar aspectele pe care le-a învederat demonstrează că acesta nu a depus diligențele necesare în vedere reglementării dreptului de ședere pe teritoriul României, comportament care se impută acestuia și nu autorităților române care au procedat în mod corect. Așadar, solicită admiterea acțiunii și prelungirea duratei măsurii de luare în custodie publică.
Curtea, constatând terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 17.04.2015, reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI a solicitat în contradictoriu cu numitul A. Y. (fiul lui M. și al S., născut la 20 august 1965), fără documente de identitate, aflat în prezent în Centrul de cazare a străinilor luați în custodie publică – Otopeni, să dispună prelungirea duratei de luare în custodie publică, măsură dispusă prin în baza Ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 650/II-5/27.03.2015.
În motivarea cererii reclamantul a arătat în esență că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea solicitării astfel cum a fost formulată, iar în drept a invocat prevederile art. 101 alin. 4 și 5 din OUG nr. 194/2002.
În dovedire, au fost anexate înscrisuri.
În cauză pârâtul nu a formulat întâmpinare dar la termenul de judecată din 22.04.2015 a depus la dosar un înscris relatând situația sa de fapt și a învederat că nu dorește să plece de pe teritoriul României.
În temeiul disp. art. 258 N.C.pr.civ. a fost încuviințată și respectiv administrată proba cu înscrisuri ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei.
Examinând actele dosarului, Curtea constată întemeiată cererea urmând a o admite pentru următoarele considerente:
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 650/II-5/27.03.2015 a fost dispusă față de cetățeanul marocan A. Y. măsura luării în custodie publică pentru o perioadă de 30 de zile (până la data de 25.04.2015 inclusiv) în temeiul art. 101 alin. 2 lit. a și alin. 3 lit. a și art. 89 alin. 2 din O.U.G 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Această măsură a fost justificată de existența Deciziei I.G.I. nr._/24.08.2014 de returnare sub escortă de pe teritoriul României a pârâtului care nu deține pașaport (și niciun alt act prin care să facă dovada identității sale) și nici mijloace financiare necesare achiziționării unui bilet de avion, măsură ce nu a putut fi adusă la îndeplinire în termenul de 24 ore, prevăzut de art. 89 alin. 2 din OUG nr. 194/2002, deoarece străinul nu posedă document de călătorie.
Se mai constată din actele dosarului că reclamantul a întreprins demersurile necesare pe lângă Ambasada Regatului Maroc la București, în vederea identificării și eliberării documentului de călătorie pentru cetățeanul marocan A. Y. necesar returnării acestuia de pe teritoriul României.
Potrivit art. 101 alin. 4 din OUG nr. 194/2002, prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuți la alin. 2 care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către Curtea de Apel în a cărei rază de competență teritorială se află Centrul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări.
Curtea constată îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 101 din OUG nr. 194/2002, luarea în custodie fiind justificată în condițiile în care măsura îndepărtării sub escortă nu a putut fi executată față de lipsa documentului de călătorie, împrejurarea că pârâtul nu beneficiază de nicio formă de protecție, procedura de azil finalizându-se la data de 23.01.2012 prin respingerea acordării statutului de refugiat, având în vedere deopotrivă și riscul existent în privința străinului de a se sustrage, acesta intrând ilegal în România.
Acest risc rezultă și din împrejurarea că la data de 28.03.2012 reclamantul a solicitat pentru pârât acordarea statutului de persoană tolerată, cerere ce i-a fost aprobată la data de 27.04.2012, beneficiind de acest statut până la data de 24.09.2012, dată de la care străinul nu s-a mai prezentat în vederea avizării periodice a documentului pentru persoane tolerate.
Străinul a continuat să rămână prin urmare pe teritoriul statului fără a fi reglementată șederea potrivit legii.
Argumentele formulate de pârât în combaterea acțiunii reclamantului, respectiv faptul că locuiește de mult timp în România, are serviciu și copii pe care îi întreține, astfel că nu dorește să părăsească teritoriul acestui stat, nu vor fi reținute de instanță cu consecința respingerii cerere de prelungire a duratei luării în custodie.
În primul rând, acestea nu sunt relevante în această cauză, în raport de obiectul cererii reclamantului și de condițiile legale de analizat, putând fi examinate într-o cerere adresată de străin statului în vederea acordării unui drept de ședere ori a unei forme de protecție și eventual în combaterea unei decizii nefavorabile.
În consecință, Curtea va admite cererea și va dispune prelungirea duratei luării în custodie publică a străinului A. Y. (fiul lui M. și al S., născut la 20 august 1965 în Casablanca - Maroc), fără documente de identitate, pentru o perioadă de 5 luni începând cu data de 25.04.2015, măsură necesară în vederea îndeplinirii tuturor demersurilor necesare îndepărtării sub escortă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI cu sediul în București, . nr. 15A, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul A. Y. aflat în custodie publică la Centrul de Cazare a Străinilor Luați în Custodie Publică Otopeni cu sediul în .. 257, județul Ilfov.
Dispune prelungirea duratei luării în custodie publică pentru o perioadă de 5 luni, începând cu data de 25.04.2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. M. P. A. M. C.
Red. MMP
2 ex. – 27.04.2015
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2090/2015.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3793/2015.... → |
|---|
