Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3793/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3793/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 2152/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 3793
Ședința publică din data de 30 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: A. M. G.
JUDECĂTOR: O. S.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului principal declarat de recurenta - reclamantă D. Ș. S. și a recursului provocat, declarat de recurenta-pârâtă U. S. Haret împotriva sentinței civile nr. 8196/09.12.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ Și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul - chemat în garanție M. Educației și Cercetării Științifice (fost M.E.N.), având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului și a reunsului provocat.
Recurenta-reclamantă prin avocat pune concluzii de admitere a recursului și a reunsului provocat, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8196/09.12.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București Secția de C. Administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție MEN, ca neîntemeiată, a respins acțiunea formulată de către reclamanta D. Ș. S. în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta D. Ș. S., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr._, la data de 19.02.2013.
În motivare, a arătat că este îndreptățită la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma dat fiind faptul că este absolventă de studii universitare ai Universității S. Haret București și a promovat examenele de licență in sesiunea iulie 2009. Urmare a acestui fapt, pârâta a emis adeverința corespunzătoare, a cărei valabilitate de cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, a expirat, iar pârâta nu a eliberat diploma de licență. A mai menționat că forma de învățământ urmată a fost acreditate, că și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau, astfel încât pârâta U. S. Haret are obligația să-i elibereze diplomele de licență iar pârâtul M. Educației Naționale are obligația de a-i recunoaște titlul de licențiat. În măsura în care ar fi existat anumite neclarități în desfășurarea programelor de studii de licență parcurse în perioada 2006-2009 la U. S. Haret, pârâtul MEN avea responsabilitatea de lua măsuri anterior începerii școlarizării, lucru ce nu s-a întâmplat. A mai arătat că este nedrept să nu poată beneficia de efectele teoriei validității aparenței în drept.
Întrucât nu a ținut cont de toate aceste aspecte, soluția primei instanțe este nelegală.
În drept, a fost invocate prevederile art. 485, 488 alin. 6 și 8 C.pr.civ. și Legea nr. 554/2004.
La data de 24.03.2015 pârâta U. „S. HARET", a formulat întâmpinare și recurs provocat, solicitând admiterea si modificarea in parte a soluției pronunțate de instanța de fond, in sensul de a admite atât acțiunea, cat si cererea de chemare in garanție a MEN.
A precizat că nu poate fi admis recursul fără a fi admisă și cererea de chemare în garanție.
A arătat că U. S. Haret a fost înființata prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ (art. 1), iar facultatea urmată de reclamanți, a fost acreditata incă din anul 2002 prin insasi Legea de înființare a Universității S. Haret, nr. 443/2002.
U. S. Haret, avea dreptul ca in anul 2006 sa organizeze formele de invatamant seral FR si ID, atâta timp cat nici prin Ordonanța 75/2005 nici prin alt act normativ nu s-a instituit obligația autorizării/acreditării formelor de invatamant.
A mai arătat că se impune admiterea cererii si in considerarea respectării principiului coerentei si unității jurisprudenței, consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Intimatul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată să se constate refuzul nejustificat al pârâtei U. „S. Haret” să le elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă, în condițiile în care au urmat cursurile unei facultăți din cadrul Universității promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009 și li s-a eliberat adeverință în acest sens, cu valabilitate 12 luni, iar potrivit art.20 din OMECT nr.2284/2007, pârâta era obligată să le elibereze diplomele de licență.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanta a absolvit Facultatea de D. și Administrație Publică, programul de studii “D.” din cadrul Universității „S. Haret”, în perioada 2006-2009, promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009 și li s-a eliberat adeverință în acest sens, cu valabilitate 12 luni, unitatea de învățământ având obligația de a le emite diplome de licență, potrivit art.20 din OMECT nr.2284/2007, împrejurare necontestată de către pârâtă.
Pârâta U. S. Haret a susținut însă că este în imposibilitate obiectivă de a emite diplomele de licență, neexistând prin urmare un refuz nejustificat, întrucât M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză avizarea tipăririi formularelor tipizate decât pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze, motiv pentru care a formulat cererea de chemare în garanție, solicitând obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate.
În speță, Curtea nu este sesizată cu analiza împrejurării dacă facultatea absolvită de reclamantă au fost acreditată sau autorizată provizoriu sau dacă aveau dreptul de a organiza examen de licență, întrucât acest aspect excede cauzei de față și reprezintă un al raport juridic, în condițiile în care situația litigioasă a apărut doar în ceea ce privește absolvenții promoției 2009, unde există o necorelare între numărul de formulare solicitate de Universitate și numărul de formulare de diplome aprobate.
Or, această situație ivită pe parcursul derulării și finalizării studiilor nu poate vătăma pe reclamantă care s-a înscris la o instituție de învățământ superior particular care garanta obținerea unei diplome universitare de licență valabilă la finalizarea studiilor, în condițiile legii și a regulamentelor aplicabile.
În ipoteza în care MECT, ajunge la concluzia că studenții au absolvit o facultate care nu putea să le ofere o diplomă universitară valabilă, în virtutea dispozițiilor HG nr.366/2007, are posibilitatea legală de a lua măsuri de corectare și de îndreptare a neregulilor, inclusiv de a stabili și propune măsuri pentru ca absolvenții unor forme de învățământ neautorizate provizoriu/neacreditate, să poată să intre în legalitate și să-și finalizeze studiile.
Or, în condițiile în care, pe parcursul anilor 2006-2009, acești studenți, printre care și reclamanta, au desfășurat studii universitare, fără ca autoritatea de reglementare și control, urmare a monitorizării efectuate, să sesizeze nereguli și să intervină, potrivit atribuțiilor legale, nu se poate imputa reclamantei că U. a solicitat mai multe formulare de diplome de licență decât MECT a aprobat.
Pe de altă parte, nu există un demers din partea MECT de analiza modalitatea obținerii adeverinței și de a dispune cu privire la legalitatea acesteia.
Obligația organizării studiilor și a examenului de licență aparține instituției de învățământ superior, așa cum MECT susține de altfel, iar aceasta și îndeplinit această obligație, organizând examen de licență și eliberând reclamantei adeverință care atestă promovarea acestui examen, adeverință care nu a fost nici revocată și nici anulată de vreo instanță de judecată, astfel încât, pârâta are obligația eliberării diplomei de licență, potrivit art.20 din OMECT nr.2284/2007.
Se susține că în raport de dispozițiile art.38 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2248/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor cu termen de valabilitate de maximum 12 luni. După trecerea termenului de 12 luni, în condițiile legii, respectivele adeverințe devin nule de drept, astfel că MEN nu mai poate cere anularea lor.
Adeverința atestă o situație juridică preexistentă, care nu se poate stinge prin expirarea termenului de valabilitate al adeverinței, astfel încât, subzistă obligația autorităților pârâte de a emite acte de studii, potrivit legii, care să constate finalizarea studiilor de către reclamanți.
Trebuie avut în vedere și numărul mare de absolvenți din promoția 2009, forma de învățământ „ID” și „FR”, de la facultățile aparținând Universității S. Haret, astfel încât reclamantei i s-a născut o speranță legitimă, izvorâtă din situația discriminatorie care s-ar crea între situația juridică a acestora legată de emiterea actelor de studii și a absolvenților care au obținut hotărâri judecătorești favorabile și care, în mod firesc, vor primi diploma de licență și suplimentul la diploma de licență.
Față de aceste considerente, Curtea, vâzând dispozițiile art.496 și 498 din Codul de procedură civilă, urmează să admită recursul formulat de reclamantă și să caseze în parte a sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei U. S. Haret la eliberarea către reclamantă a diplomei de licență și suplimentului de diplomă.
De asemenea, se impune și admiterea recursului provocat formulat de recurenta-pârâtă USH, admiterea cererii d echemare în garanție și obligarea chematului în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă, cu privire la reclamantă.
Curtea va obliga pârâta la 150 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru la fond și în recurs și chematul în garanție să plătească pârâtei suma de 300 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs reprezentând taxă judiciară de timbru, potrivit dovezilor de la dosarul cauzei.
În fine, Curtea va menține dispozițiile instanței cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale active, soluții temeinice și legale pronunțate de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul principal declarat de recurenta - reclamantă D. Ș. S., cu domiciliul în București, ., sectorul 4 și recursul provocat, declarat de recurenta-pârâtă U. S. Haret, cu sediul în sector 3, București, I. G., nr. 13, împotriva sentinței civile nr. 8196/09.12.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ Și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul - chemat în garanție M. Educației și Cercetării Științifice (fost M.E.N.), cu sediul în sector 1, București, General Berthelot, nr. 28-30.
Casează, în parte, sentința recurată și în rejudecare:
Admite acțiunea formulată de reclamanta D. Ș. S. împotriva pârâtei USH.
Obligă pârâta la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diploma de licență pentru reclamantă.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Obligă chematul în garanție să avizeze favorabil tipărirea formularelor cu regim special necesare completării și eliberării diplomei de licență și a suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
Obligă pârâta la 150 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru la fond și în recurs.
Obligă chematul în garanție să plătească pârâtei suma de 300 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs reprezentând taxă judiciară de timbru.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
H. P. A. M. G. O. S.
GREFIER
P. B. B.
Red: HP
Tehnored: HP /PBB
5 ex. /
Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: L. G.
Comunicat 3 ex. ………………….
Grefier
| ← Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 1118/2015. Curtea... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 889/2015. Curtea de... → |
|---|
