Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 1296/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1296/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 13892/3/2014*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1296
Ședința publică de la data de 03.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. M. G.
JUDECĂTOR – O. S.
JUDECĂTOR – S. L.
GREFIER - H. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă C. DOINIȚA împotriva sentinței civile nr. 283/15.01.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, S.C. I. A. ECO S.R.L. și C. L. AL SECTORULUI 6 BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații-pârâți Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, reprezentată de consilier juridic P. I., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosarul cauzei și C. L. al Sectorului 6 București, reprezentat de consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar, lipsind recurenta-reclamantă și intimata-pârâtă S.C. I. A. Eco S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că atât intimatul-pârât C. L. al Sectorului 6 București, cât și intimata-pârâtă Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 au depus, întâmpinare.
Nefiind alte probleme prealabile, Curtea acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul intimatei-pârâte Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și, pe cale de consecință, menținerea sentinței civile, ca fiind legală și temeinică pentru considerentele invocate în cuprinsul întâmpinării. Învederează că prin Hotărârea Consiliului L. Sector 6 nr. 4/2010 nu au fost incriminate contravenții și nici nu au fost prevăzute sancțiuni de natură contravențională. Consideră că, în mod corect, instanța de fond a apreciat cu privire la incidența dispozițiilor art. 64, 97 și 128 din OUG nr. 195/2002, sens în care a apreciat faptul că legiuitorul a conferit posibilitatea administrațiilor publice locale de a emite regulamente de punere în executare a legii. Prin acest Regulament este stabilită procedura de ridicare și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar și nu se înțelege un Regulament de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002.
Reprezentantul intimatului-pârât C. L. al sectorului 6 București solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 31.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ s-a dispus sesizarea Secției a II-a de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului București cu excepția de nelegalitate a HCLS6 nr. 4/2010 invocată de recurenta - reclamanta C. DOINIȚA
Excepția de nelegalitate a fost invocată de recurenta - reclamanta C. DOINIȚA în cadrul litigiului având ca obiect anulare act administrativ, respectiv anulare dispoziție de ridicare formulat în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALA DE POLIȚIE LOCALA SECTOR 6, . SRL.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secții la data de 23.04.2014 sub nr._/3/2014.
În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanta a arătat că din coroborarea dispozițiilor art. 64 alin. 3 cu art. 135 OUG 195/2002, rezultă că procedura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar se stabilesc prin regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului României. A susținut că printr-un act normativ cu forță juridică superioară hotărârii de Consiliu L. nr. 4/2010 se stabilește că atribuția constând în reglementarea procedurii privind ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar este de competența exclusivă a Guvernului. A concluzionat că niciun organ administrativ situat pe o poziție inferioară Guvernului în ierarhia administrativă, nu poate emite acte cu caracter normativ prin care să reglementeze această procedură, fără să încalce prin aceasta principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative și principiul exclusivității competenței organelor administrative. A mai arătat că atribuția constând în reglementarea procedurii de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar excede sferei atribuțiilor Consiliului L. Sector 6 menționate în art. 81 alin. 2 lit. f Legea 215/2001, de unde rezultă că HCL nr. 4/2010 nu îndeplinește cerințele de legalitate deoarece a fost adoptat de C. L. Sector 6 cu încălcarea competențelor ce îi revin și contrar prevederilor actelor normative cu forță juridică superioară.
La data de 12.05.2014 DIRECȚIA GENERALA DE POLIȚIE LOCALA SECTOR 6, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, arătând în esență că HCLS6 nr. 4/2010 a fost adoptată cu respectarea tuturor cerințelor de legalitate.
În drept au fost invocate dispozițiile Codului de procedură civilă, Legea 554/2004, Legea 155/2010, OUG 195/2002, HG 1391/2006, HCLS6 nr. 4/2010.
La data de 21.05.2014 . SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, arătând în esență că HCLS6 nr. 4/2010 a fost adoptată cu respectarea tuturor cerințelor de legalitate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă, OUG 195/2002, HCLS6 nr. 4/2010, Legea 155/2010.
La data de 05.06.2014 C. L. Sector 6 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității pe motiv că potrivit art. 4 Legea 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea 76/2012, legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ nu poate fi analizată pe calea excepției de nelegalitate ci doar în cadrul unei acțiuni în anulare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, Legea 215/2004, Legea 554/2004, OG 2/2001, Legea 155/2010, OUG 195/2002, HG 147/1992.
La dosar a fost atașată documentația care a stat la baza adoptării HCLS6 nr. 4/2010.
Prin sentința civilă nr. 4226/05.06.2014 tribunalul a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței reclamanta a declarat recurs la data de 08.07.2014 ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 14.07.2014..
Prin decizia nr. 7365/09.10.2014 Curtea de Apel București a admis recurs și a casat sentința nr. 4226/05.06.2014 cu trimitere spre rejudecare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 03.12.2014 sub numărul_ .
Prin sentința civilă nr. 283/15.01.2015 tribunalul a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.
Asupra excepției de nelegalitate a Hotărârii Consiliului L. Sector 6 nr. 4/2010, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a HCLS6 nr. 4/2010 și a anexelor pe motiv că în raport de dispozițiile art. 64 alin. 3 și art. 135 OUG 195/2002, atribuția de reglementare a procedurii de ridicare revine în exclusivitate Guvernului României iar această hotărâre a fost adoptată de C. L. al sectorului 6 cu încălcarea principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative și principiul exclusivității competenței organelor administrative.
Cu privire la susținerile reclamantei în sensul că procedura de ridicare a autoturismelor se poate stabili doar prin regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, ce ar fi trebuit aprobat de Guvern conform art. 134 alin. 2 OUG 195/2002 nu și prin alte regulamente sau hotărâri ale administrației publice locale, tribunalul a reținut că sunt neîntemeiate și vor fi respinse, întrucât, deși art. 64 alin. (3) din OUG nr. 195/2002 prevede că „ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament”, totuși art. 128 alin. (1) lit. d din același act normativ prevede că autoritățile administrației publice locale au ca atribuție și stabilirea de reglementări referitoare la regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule.
În acest sens, este de remarcat că nici art. 64, nici art. 97 alin. 6 din OUG nr. 195/2002 nu face trimitere la „regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002” pentru a deveni incidente dispozițiile art. 134 alin. 2 din aceeași ordonanță, potrivit cărora aprobarea acestui act normativ ar trebui realizată prin hotărâre a Guvernului.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că, prin Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat în prezent prin HG nr. 1391/2006, nu a fost reglementată procedura de aplicare a măsurilor de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate pe carosabil neregulamentar, această omisiune a legiuitorului putând fi îndreptată prin voința autorității deliberative locale, mai ales în condițiile în care art. 80 din Legea nr. 24/2000 prevede că actele normative ale autorităților administrației publice locale se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activități de interes local.
Astfel, potrivit art. 84 din Legea nr. 24/2000, Parlamentul, Guvernul și celelalte autorități ale administrației publice centrale și locale stabilesc, în aplicarea normelor de tehnică legislativă prevăzute în prezenta lege, regulamente proprii cuprinzând măsurile metodologice, organizatorice, termenele și circulația proiectelor de acte normative în cadrul sferei lor de competență. Rezultă că autoritățile publice locale sunt îndreptățite să emită regulamente, iar legalitatea acestora este subsumată unor condiții generale de emitere a actelor administrative cu caracter normativ, cum ar fi respectarea ierarhiei normelor juridice (art. 4 din Legea nr. 24/2000) sau necesitatea respectării unor proceduri pentru emitere (procedura de vot etc.).
Dispozițiile Capitolului IX din OUG nr. 195/2002 cuprind atribuții ale unor ministere și ale altor autorități ale administrației publice, care nu sunt prezentate exhaustiv și nu acordă unei alte autorități competența exclusivă a adoptării unui regulament privind ridicarea vehiculelor. Dimpotrivă, se poate aprecia că, în măsura în care autoritățile administrației publice locale au atribuții în ce privește ridicarea și depozitarea, în spații special amenajate, a autovehiculelor, remorcilor, caroseriilor sau subansamblurilor acestora, devenite improprii din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice, abandonate sau părăsite pe domeniul public, cu atât mai mult pot adopta regulamente în ceea ce privește vehiculele în stare de funcționare, în măsura în care astfel de acțiuni se impun în vederea asigurării fluenței și siguranței traficului (art. 128 lit. c din OUG nr. 195/2008) sau reglementează regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule (art. 128 lit. d din OUG nr. 195/2008).
Prin urmare, „regulamentul” în cazul specific al ridicării vehiculelor staționate neregulamentar poate fi adoptat și prin alte acte normative decât hotărârea de Guvern, iar în cazul de față este vorba despre un act al autorităților publice locale.
Astfel cum s-a indicat și în preambulul Hotărârii nr. 4/2010, în conformitate cu art. 23 alin 1 lit. c din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 955/2004 pentru aprobarea reglementarilor cadru de aplicare a O.G. nr. 71/2002 privind organizarea si funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, autoritățile publice locale vor asigura administrarea drumurilor orășenești, iar potrivit art. 23 alin 2 lit. a, b, c din același act normativ realizarea obligațiilor administrației publice în domeniul administrării si întreținerii drumurilor și străzilor pentru a satisface interesul general de transport va asigura: creșterea capacității de preluare a traficului, îmbunătățirea condițiilor de deplasare pentru vehicule si creșterea gradului de siguranța a participanților la traficul pe drumurile publice. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 23 alin 4 din aceeași Anexă nr. 1 la H.G. nr. 955/2004, autoritățile administrației publice locale împreună cu Politia Rutieră vor reglementa circulația, parcarea, staționarea și oprirea pe străzi a autovehiculelor.
HCL Sector 6 nr. 4/2010 are ca obiect de reglementare procedura de gestionare a administrării infrastructurii publice din sectorul 6 al municipiului București și, coroborând prevederile art. 64 cu cele ale art. 97 și art. 128 din Codul rutier, rezultă că legiuitorul a dat competență administrațiilor locale în executarea măsurii tehnico-administrative a ridicării, transportului și depozitării mașinilor staționate neregulamentar, poliția rutieră neavând capacitatea tehnică pentru realizarea acestei măsuri tehnico-administrative.
Aptitudinea generală a autorităților publice locale de a adopta acte administrative cu caracter normativ în domeniile în care au competență - între care se regăsesc și cele privind întreținerea, administrarea drumurilor și a străzilor, protecția mediului înconjurător - implică și competența de a emite regulamente, în mod descentralizat, cu privire la activitatea de deblocare și fluidizare a traficului rutier, prin „regulament” înțelegându-se, astfel cum s-a arătat mai sus, orice act administrativ ce cuprinde norme de executare a legii, iar nu doar Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește dispozițiile art. 2 OG 2/2001 invocate de reclamantă, tribunalul reține că acestea nu sunt incidente în cauză întrucât prin prezenta Hotărâre a Consiliului L. Sector 6 nu se stabilesc și nu se sancționează contravenții ci doar se reglementează procedura de ridicare, transport, depozitare și eliberare a vehiculelor staționate neregulamentar
Față de toate aceste considerente, tribunalul, reținând că Hotărârea Consiliului L. Sector 6 nr. 4/2010 respectă ierarhia normelor juridice și că a fost emisă de C. L. Sector 6 în limitele competențelor legale, a respins excepția de nelegalitate, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. DOINIȚA, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apreciază Sentința recurată ca nelegală și netemeinică, având în vedere faptul că, din punctul său de vedere instanța a făcut o greșită aplicare a legii.
Astfel, actul administrativ trebuie să îndeplinească în mod cumulativ mai multe cerințe: actul să fie adoptat de către autoritatea competentă material și teritorial și în limitele competenței ce îi revine; conținutul actului administrativ să fie conform cu conținutul legii în baza căruia este emis și cu actele normative cu forță juridică superioară; actul să corespundă scopului urmărit de legea pe care o pune în aplicare; actul să fie adoptat în forma specifică actelor administrative și cu respectarea procedurilor și normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege; să fie actual și oportun.
Prin Hotărârea nr. 4/2010, a fost aprobat Regulamentul privind ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea vehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public. Hotărârea a fost motivată în drept și prin indicarea prevederilor art. 23 alin. 1 lit. c) și alin. 2 lit. a)-c) din Anexa nr. 1 a HG nr. 955/2004, pentru aprobarea reglementărilor- cadru de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, aprobată cu modificări prin Legea nr. 3/2003, art. 64 alin. 1, art. 95 alin.l coroborat cu art. 96 alin. 1 și art. 97 alin 1 lit. d) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 45 alin.l, art. 81 alin. 2 lit. d), f) și j) din legea 215/2001 republicată.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 „C. local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale".
Astfel, C. local este un organ administrativ cu competență generală, care are orice fel de atribuții, în toate domeniile de activitate, cu excepția acelor atribuții care sunt date expres în competența altor organe administrative.
Or, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 64 alin 3 din OUG nr. 195/2002(potrivit cărora „ridicarea autovehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. 1 se realizează potrivit procedurii prealabile stabilite prin regulament") și a dispozițiilor art. 135 din același act normativ ( în conformitate cu care „în termen de 90 de zile de la publicarea în MOF partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgentă Legea 49/2006), la propunerea Ministerului Administrației si Internelor, Guvernul va emite Hotărârea de modificare si completare a HG nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, care se va publica în MOF Partea 7") - rezultă cu claritate faptul că procedura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar se stabilește prin regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului României.
Așadar, printr-un act normativ cu forță juridică superioară hotărârii de Consiliu L. nr. 4/2010, se stabilește că atribuția constând în reglementarea procedurii privind ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar este de competența exclusivă a Guvernului. Prin urmare, nici un organ administrativ situat pe o poziție inferioară Guvernului în ierarhia administrativă, nu poate emite acte cu caracter normativ prin care să reglementeze procedura în discuție, fără să încalce prin aceasta, principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative și principiul exclusivității competenței organelor administrative.
In consecință, prin voința legiuitorului, atribuția constând în reglementarea procedurii de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar excede sferei atribuțiilor Consiliului L. Sector 6 în domeniile de activitate menționate în cuprinsul art. 81 alin 2 lit. f) din Legea nr. 215/2001 potrivit căruia: „Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București(...) administrează în condițiile legii, bunurile proprietate publică sau privată a municipiului, pe raza sectorului, pe baza hotărârii Consiliului General al Municipiului București", respectiv art. 23 din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local - la HG nr. 955/2004 pentru aprobarea reglementărilor-cadru de aplicare a OG 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local (în conformitate cu care „Autoritățile administrației publice vor asigura administrarea drumurilor orășenești și comunale ", respectiv „ realizarea obligațiilor administrației publice locale în domeniul administrării și întreținerii drumurilor și străzilor pentru a satisface interesul general de transport va asigura: creșterea capacității de preluare a traficului; îmbunătățirea condițiilor de deplasare pentru vehicule; creșterea gradului de siguranță a participanților la traficul pe drumurile publice (...).
În concluzie, actul administrativ cu caracter normativ reprezentat de HCLS6 nr. 4/2010 nu îndeplinește cerințele de legalitate deoarece a fost adoptat de către C. L. al Sectorului 6 cu încălcarea competențelor ce îi revin și contrar prevederilor actelor normative cu forță juridică superioară.
Pe de altă parte, consideră că în mod greșit tribunalul a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 2 din OG 2/2001. De altfel chiar tribunalul reține că hotărârea de consiliu local nr. 4/2010 reglementează „procedura de ridicare, transport, depozitare și eliberare a VEHICULELOR staționate neregulamentar". Așadar, hotărârea face referire la vechiule staționate neregulamentar, iar constatarea acestei situații de fapt se face potrivit hotărârii de consiliu local, prin dispoziție de ridicare.
Dispoziția de ridicare, este actul prin care se constată staționarea neregulamentară, dar se dispune și ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculul staționat neregulamentar. Prin urmare, deși prevederile OG nr. 2/2001 reglementează că sancționarea și constatarea contravențiilor se face prin proces-verbal, prin Hotărârea de Consiliu L. nr. 4/2010 se instituie o nouă procedură de constatare și sancționare a contravențiilor (în speță staționarea neregulamentară). Staționarea neregulamentară este de altfel reglementată prin dispozițiile OUG 195/2002.
În drept a invocat prevederile art. 4 Legea 554/2004
C. L. Sector 6 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate și ținând cont de incidența în cauză prevederilor art 3041 din C. curtea reține că recursul este nefundat,urmând a fi respins ca atare.
În prealabil,Curtea remarcă faptul că intimata reclamantă a invocat prin întâmpinare „inadmisibilitatea” motivului de recurs potrivit căruia prevederile cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă îi conferă Consiliului L. al Sectorului 6 competența de a emite HCLS 6 nr. 4/2010.
Deși intimata face vorbire despre „inadmisibilitate”, in realitate nu avem de a face cu o veritabilă excepție, ci cu o apărare de fond, întrucât în lumina dispozitiilor art. 316 corob cu art. 294 C. apărările pârâtei-recurente nu reprezintă „cereri”, deci nici „cereri noi”, prin cerere intelegandu-se prtentia reclamantei, iar nu apărarea paratului, iar prin cerere noua intelegandu-se modificarea obiectului cererii cu care reclamantul a investit instanta intial, ceea ce nu este cazul în speta.
Curtea reține că sentința instanței de fond prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Hotărârii CLS 6 nr. 4/2010 privind blocarea/ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea vehiculelor și remorcilor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din Sectorul 6, precum și pe domeniul public și privat de pe raza teritorială a Sectorului 6 este legală și temeinică,iar motivele de recurs invocate de către recurenta-reclamantă în susținerea cererii de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea sentinței recurate.
Curtea reține că autoritățile publice pot emite acte administrative pentru reglementarea detaliata a modului de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute de lege, chiar daca o autoritate ierarhic superioara a emis un act administrativ de reglementare generala a domeniului respectiv.
Astfel, din coroborarea prevederilor art.3, art.5 alin. l si art.81 alin.4 din Legea nr.215/2001 privind administrația publica locala, rezulta ca autoritățile publice au o abilitare generala de a emite acte administrative in regim de putere publica in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, prin care li se stabilește atribuții in domeniul reglementat.
Altfel spus, autoritățile publice pot emite acte administrative pentru reglementarea modului de îndeplinire a atribuțiilor lor, chiar daca o autoritate superioara ierarhic a emis un act administrativ de reglementare generala a aceluiași domeniu, desigur cu obligația respectării principiului forței juridice superioare a actului emis de autoritatea superioara ierarhic.
Prin urmare, cu atât mai mult autoritățile publice pot emite acte administrative, pentru reglementarea detaliata a modului de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute de lege, chiar daca o autoritate superioara ierarhic nu a emis un act administrativ de reglementare generala a domeniului desi avea o abilitare speciala in acest sens.
În plus, potrivit art. 36 alin.2 lit. c din Legea nr. 215/2001, consiliul local are competenta in emiterea hotărârilor privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orașului sau municipiului si privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni.
Mai mult, prin prevederile art. 64 coroborate cu cele ale art. 97 si art.128 din OUG 195/2002, legiuitorul a dat competenta administrațiilor locale în executarea măsurii tehnico - administrative a ridicării, transportului si depozitarii mașinilor staționate neregulamentar.
Susținerea recurentei-reclamante este în sensul că interpretarea strictă a celor două noțiuni - "regulament" (OUG nr. 195/2002) și "hotărâre" (Legea nr. 215/2001) - nu permite unui consiliu local de sector să emită "hotărâri" în materii care se reglementează, de fapt, prin "regulamente".
Aceasta interpretare este eronată și formalistă, întrucât actul normativ contestat este o hotărâre (act in competența consiliului local conform art. 36 alin.2 lit. c din Legea nr. 215/2001, anterior menționat), iar în ceea ce privește domeniul de aplicare, acesta se circumscrie dispozițiilor art. 64 coroborate cu cele ale art. 97 si art.128 din OUG 195/2002, după cum s-a arătat anterior, fiind firească soluția pârâtei de a reglementa prin act administrativ normativ însăși procedura respectiva a ridicării, transportului si depozitarii mașinilor staționate neregulamentar, iar nu doar de a o efectua „doar în fapt”, după cum sugerează recurenta-reclamantă
În acest sens sunt și prevederile art. 128 alin. (1) lit. g) din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții: f) iau măsuri pentru ridicarea și depozitarea (subl.n), în spații special amenajate, a autovehiculelor, remorcilor, caroseriilor sau subansamblurilor acestora, devenite improprii din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice, abandonate sau părăsite pe domeniul public. Curtea remarca, din analiza ipotezei acestui text legal, faptul că acesta este strain pricinii, intrucat nu se pune problema in speta, a unui autovehicul impropriu tehnic sau abandonat pe domeniul public,
Pentru toate aceste motive, Curtea constata ca excepția de nelegalitate a HCL sector 6 nr. 4/2010 este neîntemeiată, soluția instanței de fond în acest sens fiind legală și temeinică,motiv pentru care curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă C. DOINIȚA împotriva sentinței civile nr. 283/15.01.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, S.C. I. A. ECO S.R.L. și C. L. AL SECTORULUI 6 BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 03.03.2015, în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
A. M. G. O. S. S. L.
Grefier
M. H.
Red.dact.judecător O. S.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1798/2015. Curtea de... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2069/2015.... → |
|---|
