Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2069/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2069/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-07-2015 în dosarul nr. 3773/2/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2069
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.07.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: O. D. P.
GREFIER: D. N.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ, formulate de reclamanții V. I., Z. M., M. D., I. C., C. O., N. S., P. I., L. V. M., P. D., P. I., P. F., A. V. G., L. A., V. V., I. M., în contradictoriu cu pârâtul G. R., având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au răspuns reclamanții prin apărător Dragulin I., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în vedere apărătorului reclamanților să depună dovada calității de reprezentant.
Apărătorul reclamanților arată că a depus împuternicirea avocațială odată cu acțiunea și cu dovada achitării taxei de timbru, dar o va depune din nou până la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se depune dovada calității de reprezentant.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns reclamanții prin apărător Dragulin I., care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind pârâtul.
Curtea pune în discuție excepția netimbrării, invocată de pârât prin întâmpinare.
Reclamanții, prin apărător, arată că s-a achitat timbrajul.
Curtea constată că la dosarul cauzei a fost atașată dovada achitării taxei judiciare de timbru, astfel că respinge excepția netimbrării invocată de pârât ca neîntemeiată.
Reclamanții, prin apărător, arată că au formulat cerere de anulare a actului administrativ contestat și o cerere de sesizare pe cale separată a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a actului și a Hotărârii de Guvern.
Curtea constată că obiectul prezentei cauze este cererea de suspendare a OUG 95/2014.
Curtea pune în discuție excepția lipsei calității de reprezentant.
Reclamanții, prin apărător, arată că s-a depus împuternicirea avocațială la dosarul cauzei.
Curtea respinge excepția lipsei calității de reprezentant invocată de pârât ca neîntemeiată, constatând că la dosarul cauzei a fost depusă împuternicirea avocațială.
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității.
Reclamanții, prin apărător, arată că G., fără să țină cont de temeiul de drept invocat, se ghidează după art. 2 coroborat cu 6, 9 din Legea 554/2004. G. nu răspunde la cele douăzeci și două motive de nelegalitate, nu vrea să se ajungă la Curtea Constituțională. S-a formulat și o cerere la Avocatul Poporului pentru sesizarea Curții Constituționale, dar acesta a refuzat. G. arată că Ordonanțele de Guvern se pot ataca, în condițiile art. 9, doar dacă se coroborează cu art. 126 alin. 6 din Constituție, dacă există o excepție de neconstituționalitate invocată. Pe excepția de neconstituționalitate, Curtea este obligată să se pronunțe pe admisibilitate. Este un nonsens, întrucât Curtea nu este instanță constituțională. Se analizează admisibilitatea ca o cerere, nu ca o excepție. Există paisprezece motive de neconstituționalitate, descrise de reclamanți. Actul este în contradicție evidentă cu jurisprudența și cu practica CJUE. Excepția este inadmisibilă. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, la data de 19.06.2015, reclamanții V. I., Z. M., M. D., I. C., C. O., N. S., P. I., L. V. M., P. D., P. I., P. F., A. V. G., L. A., V. V., I. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul GUVERNULUI R. suspendarea ORDONANȚEI DE URGENTĂ A GUVERNULUI Nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr.341/2004, publicată în Monitorul Oficial al R. nr.969/30.12.2014, partea I, cu modificările și completările operate prin ORDONANȚA GUVERNULUI Nr.1/2015 publicată în Monitorul Oficial al R. nr.44/19.01.2015, partea I.
În motivare, au arătat că acțiunea este fundamentată juridic pe prevederea art.14 alin.1) din Legea nr.554/2004, republicată.
În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, au arătat următoarele:
a.In elaborarea actului normativ a fost încălcate principiile transparentei decizionale prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administrația publica, publicata in Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, cu completările ulterioare;
b.În nota de fundamentare, in preambulul si in conținutul actului normativ, exista foarte multe contradicții, probleme de neconstituționalitate, de discriminare, de nerespectare a normelor de tehnica legislative, de nelegalitate;
c.Actul normativ nu are avizele prevăzute de Legea nr.341/2004;
d.Acest act normativ anulează în totalitate principiile fundamentale în temeiul cărora au fost elaborate și promulgate, de instituțiile fundamentale supreme ( Guvern, Parlament, Președinție), și menținute în vigoare, Legea nr. 42/1990 si Legea nr. 341/2004;
e.Inițiatorul, Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, continuatorul fostului Secretariat de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, invocându-și propria culpă, cea de nu fi respectat, cu ocazia preschimbării certificatelor doveditoare obținute în temeiul Legii nr. 42/1990, norma de drept reprezentata de art. 9 alin ( 1 ) din Legea nr. 341/2004, care prevede ca *certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,* si timp de 10 ani a refuzat să o aplice, preschimbând peste 4700 certificate cu evidenta ei încălcare, în preambulul actului normativ contestat, arată că în forma actuală Legea nr. 341/2004 nu mai corespunde situației social-politice și economice, au fost comise abuzuri grave, ce a dus la multiplicarea numărului de revoluționari, ce grevează grav bugetul de asigurări sociale și face imposibilă plata indemnizațiilor reparatorii doar pentru luptătorii remarcați.
f.Prin anularea art. 9 alin (6) din Legea nr. 341/2004, prin care se finaliza procedura de preschimbare a certificatelor doveditoare prin Decret al Președintelui R., în condițiile în care peste_ de revoluționari nu au titlul de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989, nu mai pot beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 341/2004, respectiv 2000 de răniți, 1400 reținuți, 2800 Urmași Eroi Martiri,_ luptători remarcați, peste 70% grav bolnavi.
g.Aceasta nu este o soluționare a problemei de drept ci doar o modalitate ca membrii Comisiei, comisie neabilitată de legiuitor, să gratifice clientela politică și acoliții lor, așa cum s-a întâmplat cu cele peste 7000 de acțiuni pentru anularea certificatelor doveditoare preschimbate cu încălcarea art. 9 alin ( 1 ) din Legea nr. 341/2004, unde în 2013 și 2014, prin cereri de renunțare la judecată, semnate de conducerea inițiatorului, cei fără brevet, cu certificate DUPLICATE și ERATE, au fost scoși, prin cereri semnate de conducerea inițiatorului, rămânând a se judeca doar cei care aveau certificate legal eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989.
h.Toate aceste probleme de fapt și de drept constituie probleme de neconstituționalitate.
i. Prin acest act normativ se produce o gravă discriminare între categoriile de participanți la V. Revoluției din Decembrie 1989, între participanți la V. Revoluției și alți beneficiari de indemnizații datorită acestei Victorii.
Față de caracterul conflictual al normelor de drept menționate în apel, de modul contradictoriu cum sunt exprimate aceste norme de drept, față de efectele juridice distructive și inumane pe care le produc, reclamanții au invocat excepția de neconstitutionalitate a Ordonanței de urgentă a Guvernului nr.95 emisă de G. R. la data 29.12.2014, publicată în Monitorul Oficial al
R. nr.969 din data de 30.12.2014.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, reclamanții au arătat că Ordonanței de urgentă a Guvernului nr.95 emisă de G. R. la data 29.12.2014, publicată în Monitorul Oficial al R. nr.969 din data de 30.12.2014, prin efectele produse produce pagube iminente în patrimoniul lor, care constau în diminuarea drastică a drepturilor de pensie ale subsemnatului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 14 și urm. Legea nr. 554/2004, art. 15 alin. (2), art.20 alin.(2), art.44, art.47 și următoarele din Constituție, Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană.
În susținere, au fost depuse înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii pentru lipsa timbrajului, excepția nulității cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a apărătorului calificat al reclamantului și excepția inadmisibilității acțiunii.
În motivare, a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile art.15 alin.1 coroborat cu art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. Condiția „cazului bine justificat" se referă atât la situația în care se află reclamantul față de actul administrativ ce urmează a-i fi aplicat, cât și la actul administrativ a cărui suspendare a fost solicitată. Aceasta condiție nu este îndeplinita în speță, întrucât nu se poate reține că există o certitudine în ceea ce privește neoportunitatea aplicării OUG nr.95/2014.
Cu privire la „pagubele iminente" care s-ar produce în patrimoniul reclamantei, ca urmare a aplicării dispozițiilor actului administrativ contestat, a arătat că nu sunt dovedite.
Potrivit art.9 alin.(l) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul acțiunii principale nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispozițiilor din ordonanță". De asemenea, potrivit art.29 alin.(l) din Legea nr.47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei ordonanțe, care are legătură cu soluționarea cauzei.
Ordonanțele de Guvern reprezintă acte administrative de autoritate cu putere de lege, emise de G. R., în temeiul art. 115 din Constituția R., potrivit principiului delegării legislative. Așadar, fiind acte, prin natura lor cu caracter legislativ, deoarece reglementează relații sociale ce țin de domeniul legii, determinat de raporturile dintre Guvern și Parlament, este limpede că și formele privind controlul acestora sunt unele specifice.
Calea de contestare a ordonanțelor de Guvern, care reprezintă acte de sorginte guvernamentală, este cea prevăzută de dispozițiile art. 9 din Lege, care, în mare măsură, se inspiră din prevederile fundamentale ale art. 126 alin. (6) din Constituție, procedura instituită în această materie nefiind condiționată de parcurgerea procedurii plângerii prealabile. Astfel, potrivit alin. (1) al acestui articol, competența de a soluționa cererile persoanei vătămate prin ordonanțe ale Guvernului sau dispoziții ale acestora, este atribuită instanțelor de contencios administrativ.
Însă, această cale procedurală specială nu oferă, deopotrivă, instanței competente sesizate și posibilitatea de a controla efectiv constituționalitatea acestor acte administrative atipice, ci doar pe aceea de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, prevăzute de Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.
Împotriva acestor acte normative de sorginte guvernamentală, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim are deschisă calea acțiunii, însoțită de excepția neconstituționalității.
Trebuie subliniat că, și în această situație, rolul instanței de contencios sesizate cu acțiunea, însoțită de excepția neconstituționalității, este acela de a analiza și a aprecia dacă sunt întrunite prevederile Legii nr. 47/1992, urmând, în situația îndeplinirii condițiilor legale de admisibilitate, să sesizeze, prin încheiere motivată, forul constituțional.
Art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, " Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau G., după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
S-a solicitat judecarea cauzei lipsă.
Instanța a respins excepția nulității cererii pentru lipsa timbrajului și excepția nulității cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a apărătorului reclamanților, ca nefondate.
Asupra excepției inadmisibilității cererii, Curtea reține următoarele:
Conform art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 ,,Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță”
Totodată, Curtea reține că potrivit art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 ,,Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.”
Din analiza acestor prevederi legale, rezultă că acțiunea în contencios administrativ promovată împotriva ordonanțelor Guvernului nu poate avea ca obiect principal constatarea neconstituționalității ordonanței.
Obiectul unei astfel de acțiuni poate fi doar cel prevăzut la art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, respectiv: acordarea de despăgubiri, anularea unui act administrativ emis în baza ordonanței de guvern sau obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 permit invocarea excepției de neconstituționalitate a ordonanțelor guvernului în cadrul unei acțiuni având obiectul prevăzut la art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, iar nu promovarea unui acțiuni având ca obiect anularea ordonanței de guvern pe motiv că aceasta este neconstituțională.
Obiectul cauzei de față îl reprezintă suspendarea OUG nr. 95/2014, iar în justificarea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, reclamanții au arătat că OUG nr. 95/2014 este neconstituțională.
Or, cât timp, față de prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu este permisă promovarea unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect principal anularea OUG nr. 95/2014, rezultă pe cale de consecință, că nu este admisibilă nici acțiunea având ca obiect suspendarea OUG nr. 95/2014 în temeiul art.14 din legea nr. 554/2004.
În aceste condiții, este inadmisibilă și excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 95/2014, invocată de reclamanți în cuprinsul cererii principale, cât timp nu există un cadru procesual în care să fie invocată.
Față de cele expuse, Curtea, în temeiul art. 9, art. 14 din Legea nr. 554/2004, va admite excepția inadmisibilității acțiunii și va respinge acțiunea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții V. I., Z. M., M. D., I. C., C. O., N. S., P. I., L. V. M., P. D., P. I., P. F., A. V. G., L. A., V. V., I. M., toți cu domiciliul ales la CABINET DE AVOCAT D. I., MUN.C., ., JUDEȚUL D., în contradictoriu cu pârâtul G. R., cu sediul în sector 1, București, PIAȚA VICTORIEI, nr. 1, ca inadmisibilă.
Cu recurs in termen de 5 zile de la comunicare, care se depune la Curtea de Apel București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. D. P. D. N.
Red./tehnored./O.D.P/D.N./2015/ ex.
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 1296/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1018/2015. Curtea de... → |
|---|
