Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3260/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3260/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 17571/3/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII -A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3260
Ședința publică din data de 8 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
JUDECĂTOR: I. F.
GREFIER: M. B.
Pe rol se află spre soluționare recursurile formulate de recurentele – pârâte DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ G., L. D. și P. I. împotriva sentinței civile nr. 6433/14.10.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, având ca obiect “litigiu privind funcționarii publici”.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspund recurentele – pârâte DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ G., prin reprezentant legal asistat de avocat, și L. D. și P. I., prin avocat, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimata-reclamantă a depus la dosar, la data de 5 iunie 2015, note de ședință și înscrisuri, în trei exemplare, după care,
Curtea înmânează recurentelor-pârâte, prin avocați, câte un exemplar al notelor scrise depuse la dosar de către intimata-reclamantă.
Recurentele-pârâte L. D. și P. I., prin avocat, depun înscrisuri care emană de la intimata-reclamantă și care fac dovada eliberării postului ocupat de recurenta P. I., în urma solicitării avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Curtea încuviințează pentru recurentele-pârâte proba cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt legale, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în raport de notele de ședință formulate de instituția intimată, recurentele arătând că doresc să administreze aceste probe în combaterea apărărilor formulate prin notele de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate și asupra recursului.
Recurenta-pârâtă Direcția pentru Agricultură Județeană G., prin avocat, solicită admiterea recursului acestuia. Solicită admiterea excepției invocate atât la fond, cât și în faza recursului, excepției pe care, în urma interprelării instanței cu privire la natura juridică a termenului de 6 luni, o recalifică în ședința publică de la acest termen ca fiind a prescripției, cu motivarea că a fost depășit termenul legal de prescripție prevăzut de art. 11, care se calculează de la data luării la cunoștință de dispozițiile contestate. Pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulate de către intimata-reclamantă. Solicită admiterea recursului declarat de recurentele –pârâte L. D. și P. I.. De asemenea, solicită plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
Reprezentantul legal al recurentei-pârâte Direcția pentru Agricultură Județeană G. învederează că în nota de control întocmită au fost făcute anumite precizări, care, ulterior, au fost contestate de către Direcția pentru Agricultură Județeană G.. Precizările făcute în acest sens nu au fost luate însă în calcul. Mai arată că, în anul 2010, când la Ministerul pentru Agricultură s-au făcut o reorganizarea la nivel de țară, au fost aprobate toate actele referitoare la statul de funcții. Din înscrisurile depuse la dosar reiese faptul că, în anul 2011, intimata-reclamantă avea cunoștință de acele încadrări privind cele două funcționare publice. Deși s-a spus că recurenta-pârâtă P. este consilier asistent, în nota de control s-a consemnat că este consilier principal. Întrucât structura organizatorică era aprobată, nu mai era necesară aprobarea Ministerului pentru a se face o mutare de la un compartiment la altul. Cu privire la recurenta-pârâta L., arată că nu se poate scoate la concurs un post vacant decât dacă era îndeplinită condiția privind obținerea notei 7. Condiția de vechime, despre care se susține că nu ar fi îndeplinită, nu poate fi aplicată prin raportare la Ordonanța nr. 38, care stabilește faptul că Ministerul Agriculturii este cel care dă condiția de specificitate și specialitate. În momentul în care a fost emisă legitimația se consideră că au fost îndeplinite condițiile de specialitate, conform Ordonanței nr. 38.
Recurentele-pârâte L. D. și P. I., prin avocat, solicită admiterea recursului formulat de recurenta-pârâtă Direcția pentru Agricultură Județeană G.. Cu privire la propriul recurs, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței recurate, și, rejudecând, în principal, să fie admisă excepția prescripției, iar, în subsidiar, să fie respinsă acțiunea ca nefondată. În ce privește excepția invocată, solicită să se observa faptul că la fila 190 din dosar se află o notă privind verificările efectuate la Direcția Agricolă Județeană G., iar în cuprinsul acesteia, la filele 194 - 197, se fac referiri cu privire la cele două recurente. Această notă de control a fost înaintată Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Data la care a fost întocmită, 29.08.2012, este data când s-a apreciat că Agenția a luat cunoștință. La termenul de astăzi a fost depusă, din partea Agenției, un înscris, din care reiese faptul că la sediul acesteia s-a înregistrat nota la data de 4.10.2012. Chiar și prin raportare la această dată din urmă, apreciază că acțiunea este prescrisă. De asemenea, arată că, ulterior emiterii acestor decizii, respectiv decizia nr. 205 aflată la fila 91 din dosar, s-a susținut un examen de promovare, despre care Agenția spune că nu ar fi fost legal organizat. Cu toate acestea, prin adresa emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publice (aflată la fila 101 din dosar) au fost desemnați reprezentanții pentru comisia de concurs. La dosar a fost depus și raportul privitor la acest concurs, care este semnat de acești reprezentanți. Situația este confuză, având în vedere că după trei ani Agenția a întocmit un raport de control, prin care a spus că deciziile nu au fost date cu respectarea legii. Nu cunoaște faptul dacă Nota a fost înaintată la ANFP împreună cu cele două decizii referitoare la cele două recurente-pârâte. Când a fost întocmită adresa către Ministerul Agriculturii, acesta a comunicat că pot oferi relații cu privire la comunicarea notei de control numai la solicitarea instanței de judecată. prin urmare. La momentul la care Agenția Națională a Funcționarilor Publice și-a desemnat reprezentanții conform adresei aflate la fila 101, acele decizii se aflau la dosarele recurentelor. Solicită să se observe că se face referire la un stat nominal de funcții din august 2010. Acest stat a fost depus în copie la filele 93 și 95, iar din cuprinsul acestuia, respectiv la poziția 16, se menționează clar „post vacant consilier asistent”. Pe fondul cauzei, este de remarcat faptul că instanța de fond a reținut că recurenta P. a ocupat un post de consilier principal. Această constatare nu este reală, având în vedere că recurenta P., la momentul la care s-a făcut reorganizare, postul nu a fost ocupat prin concurs, astfel cum eronat a reținut instanța, ci în urma reorganizării, conform art. 99 din Legea nr. 188, când aceasta se afla în concediu medical. Ca urmare a mutării doamnei I. la compartimentul juridic, postul de consilier asistent a devenit vacant. În acel moment postul de consilier asistent a fost oferit recurentei P., iar, ca urmare a acceptării, a fost emisă decizia pentru postul de consilier asistent. Când s-a organizat examenul de promovare, aceasta a promovat din consilier asistent în consilier principal. P. aceste considerente, apreciază că acțiunea este nefondată în ceea ce o privește pe recurenta P.. Cu privire la recurenta L., arată că s-a susținut că aceasta nu îndeplinea condițiile de vechime, respectiv acei trei ani. La dosarul cauzei se află o adeverință (fila 111), care atestă faptul că, în perioada în care aceasta era angajată la Primăria, gestiona și manipula produse de protecția plantelor, astfel că, având în vedere și legitimația depusă la dosar, nu pot fi avute în vedere susținerile intimatei-reclamante. Solicită plată cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat.
Curtea reține dosarul în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._, reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ G., L. D. și P. I., a solicitat să se dispună anularea deciziilor nr.157/8.12.2011 și nr.320/15.12.2010 emise de DAJ G. și a actelor subsecvente privind raportul de serviciu al pîrîtelor L. D. și P. I..
Prin Sentința civilă nr. 6433 din 14.10.2014, Tribunalul București a respins ca neîntemeiată excepția tardivității, a admis acțiunea și a anulat deciziile nr.157/8.12.2011 și nr.320/15.12.2010 emise de DAJ G. și actele subsecvente privind raportul de serviciu al pîrîtelor L. D. și P. I..
În motivare, recurentele au arătat că hotărârea judecătoreasca este netemeinica si nelegala, întrucât instanța de fond a reținut greșit situația de fapt.
În ceea ce privește soluția pronunțată asupra tardivității, recurentele au susținut că au incunostiîntat ANFP astfei: pentru P. I. intimata reclamanta ANFP a luat cunoștința de procedura mutării definitive potrivit adresei nr._/13.12.2010 a ANFP, iar pentru LAUDA D. intimata reclamanta ANFP a luat cunoștința de Decizia n r. 157/08.12.2011 urmare a eliberării cazierului administrativ potrivit adresei ANFP nr._/27.02.2012.
ANFP a avut cunoștința despre Deciziile contestate si cu ocazia organizării examenului de promovare, ocazie cu care a comunicat acesteia planul de ocupare a funcțiilor, a solicitat si obținut avizul de promovare si raportul Comisiei de verificare dosare in vederea participări ia examenul de promovare.
Așadar acțiunea a fost formulata peste termenul legal de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 si 3 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, recurentele au criticat faptul că instanța de fond a apreciat greșit situația de fapt cu privire la rapoartele de serviciu ale paratelor P. I. si LAUDA D..
Separat, recurenta DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ G., a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția tardivității ca neîntemeiata, apreciind ca acțiunea a fost formulata in termenul de 6 luni prevăzut de- disp.art. 11 alin 1 si 3 din Legea 554/2004.
A susținut că cele doua decizii de încadrare a cror anulare a fost solicitata prin cererea introductiva au fost emise in anul 2010 (15.12.2010) si respectiv 2011(08.12.2011), cu mai bine de doi ani înainte de data introducerii acțiunii de către ANFP.
A precizat că potrivit dispozițiilor art. 22 alin (1) din Legea 188/1999, Agenția Națională a Funcționarilor Publici are urmatoarele atribuții:
„...c) monitorizează și controlează modul de aplicare a legislației privind funcția publică și funcționarii publici în cadrul autorităților și instituțiilor publice;
......
i) întocmește și administrează baza de date cuprinzând evidența funcțiilor publice și a funcționarilor publici;”
F. de aceste dispoziții clare privind atribuțiile ANFP, au arătat ca intimata avea obligația constate aspectele arătate in. acțiunea sa la data emiterii deciziilor a căror anulare se solicita.
Au mai susținut că la organizarea concursului de promovare în grad, ANFP a desemnat un reprezentant al sau in comisia de concurs asa cum reiese din adresa_/15.03.2012 emisa de ANFP, Raportul final al examenului nr. 1102/15.02.2012, dosarele candidaților fiind verificate in ceea ce privește legalitatea documentelor si îndeplinirea procedurilor in ceea ce privește condițiile de organizare a unui examen de promovare în grad profesional a funcționarilor publici. Au menționat că și de aceastî dată, acordul ANFP prin reprezentantul sau în comisie, candidații au promovat examenul, fund emise Deciziile 31 si respectiv 32/30,03.2012 pentru promovarea in grad profesional.
Astfel, ANFP fiind autoritatea care monitorizează, controlează, întocmește si administrează baza de date cuprinzând evidenta funcțiilor publice este direct răspunzătoare de neîndeplinirea acestor atribuții și implicit lipsa de acțiune a acesteia în termenul legal de 6 luni de la data la care s-a cunoscut actul considerat a fi nelegal.
În continuare, recurenta a criticat soluția pronunțată pe fondul cauzei.
În drept, a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 188/1999.
Recurentele P. I. si LAUDA D. au arătat că, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra excepției tardivității, în mod greșit a avut în vedere instanța de fond, ca dată de la care începe să curgă termenul de 6 luni, data de 20.12.2012, data întocmirii raportului final, reclamanta luând la cunoștință de aceste acte la cel mai târziu la data de 29.08.2012, dată la care Ministerul Agriculturii - a transmis către Agenția Națională a Funcționarilor Publici nota cu privirile verificările efectuate la Direcția Agricolă G., sesizând în același timp această instituție.
În atare situație, este fără putință de tăgadă faptul că data la care Agenția Națională a Funcționarilor Publici a luat la cunoștință este cel mai târziu data de 29.08.2012 (data la care a fost sesizată de către Ministerul Agriculturii) ci nu data de 20.12.2012, data întocmirii raportului de către aceasta (ANFP) .
Totodată, au arătat că deciziile a căror anulare se cere au fost emise 15.12.2010 -decizia nr.320 P. I. și 08.12.2011 - decizia nr.157 L. D., ulterior emiterii acestor decizii, fiind organizat examen de promovare în grad.
Urmare organizării examenului de promovare în grad au fost emise deciziile nr.31 din 30.03.2012 și nr.32 din 30.03.2012, reclamanta având reprezentant în comisia de concurs, dosarele de personal fiind verificate de acesta.
În atare situație, consideră că acțiunea este tardiv formulată.
În continuare, recurentele au criticat soluția pronunțată pe fondul cauzei, sub aspectul legalității și temeiniciei.
În drept, au invocat art.483 și urm. art.488 alin.8 Cod procedură civilă, art.20 din Legea nr.554/2004.
Intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici a formulat întâmpinare și a arătat că motivul invocat de recurenții-pârâți, potrivit căruia cele două decizii au fost emise în anul 2010 și 2011, cu mai bine de doi ani înainte de data introducerii acțiunii de către A.N.F.P., nu poate fi reținut, în condițiile în care recurenta-pârâtă Direcția pentru Agricultură Județeană G. nu a făcut dovada transmiterii acestora către A.N.F.P, respectiv îndeplinirea obligației prevăzute de art.26 alin.(3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Intimata a invocat și dispozițiile art.5 din H.G. nr.432/2004 privind dosarul profesional al funcționarilor publici, susținând, că, că până la data de 20.12.2012 (data la care reprezentantul legal al A.N.F.P. a luat cunoștință și a aprobat raportul de control nr.4299/2012, respectiv a dispus formularea acțiunii) situația juridică a doamnelor L. D. și P. I. nu era cunoscută de A.N.F.P, având în vedere că dosarul profesional al acestora era întocmit și gestionat de Direcția pentru Agricultură Județeană G., în calitatea sa de angajator al acestora.
Intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici a formulat Note de ședință, prin care a învederat că Nota privind verificările efectuate la DAJ G. nr.229.508/229.581/29.08.2012 emisă de MADR - Direcția Generală Control și Antifraudă a fost înregistrată la Agenția Națională a Funcționarilor Publici în 04.10.2012 sub nr._/2012, așa cum rezultă din înscrisul printat din registratura A.N.F.P.
A precizat că nota sus menționată nu a fost însoțită de Deciziile nr.320/15.12.2010 și nr.157/08.12.2011.
La termenul de dezbateri din data de 08.06.2013, în urma interpelării instanței cu privire la natura juridică a termenului de 6 luni pe care susțin că intimata-reclamantă l-a depășit (termen de decădere sau de prescripție), recurentele au precizat că înțeleg să recalifice excepția tardivității în excepția prescripției dreptului la acțiune.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând recursurile declarate, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 488 C.pr.civ., Curtea reține că acestea sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Primul motiv de recurs invocat de recurente vizează soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției tardivității acțiunii, reclaificată în recurs ca excepția prescripției acțiunii.
Curtea reține că recurentele au invocat depășirea de către intimata-reclamantă a termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, susținând că aceasta a luat cunoștință de cele două decizii ce formează obiectul acțiunii în anulare, cel mai târziu la data de 29.08.2012 (data la care a fost sesizată de către Ministerul Agriculturii) și nu la data de 20.12.2012 (data întocmirii raportului final de către ANFP).
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea reține că acțiunile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia N. a Functionarilor Publici se pot introduce in termen de 6 luni de la data când s-a cunoscut existenta actului nelegal, fiind aplicabile in mod corespunzator prevederile alin. (2) de la același articol care prevăd că, pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusa si peste termenul de 6 luni, dar nu mai tarziu de un an de la data data luarii la cunostinta.
De asemenea, în conformitate cu alin. (5) termenul de 6 luni este termen de prescriptie, iar termenul de un an este termen de decadere.
În ceea ce privește data de la care intimata-reclamantă a luat cunoștință de existența Deciziilor nr.157/8.12.2011 și nr.320/15.12.2010 emise de recurenta Direcția pentru Agricultură Județeană G., decizii ce formează obiectul acțiunii în nulare soluționate prin sentința recurată, Curtea constată, din analiza înscrisurilor de la filele 80-87 din dosarul de recurs, că aceasta este data de 04.10.2012, dată la care Nota privind verificările efectuate la DAJ G. nr.229.508/229.581/29.08.2012 emisă de MADR - Direcția Generală Control și Antifraudă a fost înregistrată la Agenția Națională a Funcționarilor Publici sub nr._/2012.
Curtea reține că, în mod eronat a reținut instanța de fond că data luării la cunoștință de existența Deciziilor nr. nr.157/8.12.2011 și nr.320/15.12.2010 este data de 20.12.2012, data finalizării controlului, din moment ce Nota nr.229.508/229.581/29.08.2012 emisă de MADR - Direcția Generală Control și Antifraudă a fost înregistrată la registratura Agenției Naționale a Funcționarilor Publici la data de 04.10.2012 iar în cuprinsul acesteia se face referire expresă, printre altele, la Decizia nr. 157/08.12.2011 privind încadrarea recurentei L. D. (fila 84 dosar recurs) și la numirea în funcție a doamnei P. I. la data de 15.12.2010 (fila 85 dosar recurs).
Împrejurarea că cele două decizii nu au fost comunicate odată cu nota menționată nu are relevanță din perspectiva stabilirii momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție, întrucât textul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se referă la data când s-a cunoscut existența actului nelegal și nu la data comunicării actului nelegal.
Or, existența celor două decizii referitoare la raporturile de serviciu ale recurentelor L. D. și P. I. s-a cunoscut, în mod cert, la data de 04.10.2012, din moment ce în Nota nr.229.508/229.581/29.08.2012 se face referire expresă la acestea iar nota a fost înregistrată la Agenția Națională a Funcționarilor Publici la data menționată.
În ceea ce privește susținerea intimatei, potrivit căreia recurenta DAJ G. nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, Curtea constată că textul legal menționat nu prevede obligativitatea comunicării, în materialitatea lor, a actelor administrative prin care se modifică raportul de serviciu al funcționarilor publici, în speță, a deciziilor atacate, ci comunicarea modificărilor intervenite în situația funcționarilor publici. Prin urmare, pe de o parte, recurenta DAJ G. nu avea obligația de a comunica intimatei ANFP Deciziile nr.157/8.12.2011 și nr.320/15.12.2010 iar pe de altă parte, termenul de contestare a acestora nu curge pentru intimate de la data comunicării actelor administrative în discuție, ci de la data luării la cunoștință de existența lor, potrivit 11 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, în speță, data de 04.10.2012.
Așadar, data de la care începe să curgă termenul de prescripție de 6 luni prevăzut la art. 11 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 este data de 04.10.2012, termenul împlinindu-se la data de 04.04.2013.
În condițiile în care acțiunea în anulare a fost expediată prin poștă la Tribunalul București la data de 07.05.2013, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, dovada în acest sens fiind făcută cu plicul de la fila 35 verso din dosarul de fond. Curtea constată că a fost depășit termenul de prescripție de 6 luni care se împlinise la 04.04.2013, dreptul la acțiune al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici fiind prescris.
În ceea ce privește posibilitatea prevăzută la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 de a introduce acțiunea și peste termenul de 6 luni, dar nu mai tarziu de un an de la data data luarii la cunostinta de existența actului nelegal, Curtea reține că aceasta constituie o excepție de la regulă și este recunoscută numai în situația în care există motive temeinice care să justifice depășirea termenului de prescripție.
Or, în cauză, intimata-reclamantă Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a invocat și nu a dovedit existența unor motive temeinice care ar fi împiedicat-o să formuleze acțiunea în anulare peste termenul de prescripție de 6 luni.
Din aceste considerente, constatând că la data formulării acțiunii în anulare având ca obiect Deciziile nr.157/8.12.2011 și nr.320/15.12.2010 emise de recurenta Direcția pentru Agricultură Județeană G. dreptul la acțiune al intimatei-reclamante Agenția Națională a Funcționarilor Publici era prescris, față de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 496 din Codul de procedură civilă, va admite recursurile, va casa în tot sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește cererea recurentelor privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că este neîntemeiată în condițiile în care acestea nu au făcut dovada că au angajat astfel de cheltuieli. Or, potrivit dispozițiilor art. 452 din Codul de procedură civilă, „Partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie sa faca, in conditiile legii, dovada existentei si intinderii lor, cel mai tarziu la data inchiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”
Având în vedere faptul că recurentele nu au făcut dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată, acestea nu pot fi acordate, urmând ca cererea să fie respinsă ca neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentele – pârâte DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ G., cu sediul în G., ., județul G., L. D., cu domiciliul în G., ., județul G., și P. I., cu domiciliul în G., ./3S1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 6433/14.10.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, cu sediul în București, sector 3, ..44, ., .> Casează în tot sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea ca prescrisă.
Respinge cererea recurentelor privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. D. M. D. I. F.
GREFIER,
M. B.
Red/thred. jud. PC
Jud. fond: C. I., Tribunalul București
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1946/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 915/2015. Curtea de... → |
|---|
