Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 927/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 927/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 21428/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 927
Ședința publică din data de 12.02.2015
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - M. E. G.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs în contencios administrativ formulată de recurenta-reclamantă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ împotriva sentinței civile nr. 5941/30.09.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. I. R., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Prin sentința civilă nr. 5941/30.09.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ în contradictoriu cu pârâta B. I. R..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.), solicitând casarea, rejudecarea pe fond și admiterea acțiunii formulate în sensul obligării intimatei - pârâte la plata sumei de 240 lei, reprezentând cheltuieli de personal suplimentare nelegale, în conformitate cu Decizia Curții de Conturi nr. 8/17.08.2010.
În motivare, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
Având în vedere Decizia Curții de Conturi a României nr. 8/17.08.2010, precum și alte prevederi legale, Directorul General al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a emis Decizia nr.1821/11.10.2010, act administrativ prin care la art.l se arată ca se constituie debit în suma de 289.755 lei, în sarcina persoanelor nominalizate în anexa la decizie, printre care la numărul curent 31 din anexă se regăsește si pârâta din prezenta cauza.
In acest sens, APIA aparat central a întocmit un tabel, denumit " Total rețineri conform art. 10 din Legea nr. 329/2009, privind concediile fără plată din lunile noiembrie și decembrie 2009" 9 anexă la Decizia nr. 1821/11.10.2010, care cuprinde următoarele: Nume, prenume; Total diferență brut, Dobândă, Dobândă totală, Rată lunară plus dobândă, Semnătură.
În acest tabel, la numărul curent 31 se află numele d-nei B. I. R., aceasta figurând cu un prejudiciu stabilit în sarcina sa, în cuantum total de 241 lei ( 235 lei - debit, respectiv 6 lei - dobândă), ca urmare a misiunii Curții de Conturi, finalizată prin emiterea Deciziei nr. 8/17.08.2010.
La emiterea Deciziei nr. 1821/11.10.2010, APIA a avut în vedere și dispozițiile cap. VII - abateri si sancțiuni, art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi., potrivit căruia „ Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Pârâta din prezenta cauză a avut calitatea de funcționar public până la data de 01.10.2010, iar, potrivit art. 4 din Legea nr. 188/1999, aceasta si-a desfășurat activitatea în baza unui raport de serviciu.
Art. 84 din Legea nr. 188/1999 prevede că: „Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;(...)
Dispozițiile art. 85 din același act normativ prevăd astfel:
„(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 Ut. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei DISPOZIȚII DE IMPUTARE, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la Ut. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. (2) împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. (...)".
Mai mult, pârâta a avut calitatea de funcționar public, motiv pentru care, apreciază că, în cazul acesteia, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, această lege fiind o normă specială.
Dispozițiile Legii nr. 188/1999 nu se aplică strict numai pe durata raportului de serviciu, existând împrejurări care justifică producerea unor efecte ulterior încetării acestui raport. în acest sens, sunt aplicabile ulterior dispozițiile art. 105 din Legea nr. 188/1999 privind includerea funcționarului public în corpul de rezervă, cu drepturile și obligațiile aferente.
De asemenea, potrivit art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei."
Instituția a luat la cunoștință de producerea pagubei la momentul comunicării deciziei nr. 8/17.08.2010 a Curții de Conturi, respectiv de la data de 19.08.2010.
Potrivit art. 2500 alin.(l) din Noul Cod Civil, „Dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege"".
De asemenea, conform art. 2523 din NCC "Prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui".
Potrivit textului de lege invocat, referitor la începerea curgerii termenului de prescripție, apreciază că titularul dreptului la acțiune, în speță A.P.I.A., a cunoscut nașterea dreptului la acțiune, corelativ obligației de a recupera sumele de bani de la salariații reținuți în decizia nr. 8/17.08.2010 a Curții de Conturi, de la momentul comunicării acestei decizii, respectiv de la data 19.08.2010.
Mai mult decât atât, întrucât raportul de serviciu al intimatei - pârâte B. I. R. a încetat începând cu data de 31.08.2010, în interiorul termenului de contestare pe cale administrativă a Decizie nr. 8/17.08.2010, iar instituția nu a avut cunoștință de producerea pagubei, nu putea să prevadă și să emită un ordin sau o dispoziție de imputare, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Instituția noastră a luat la cunoștință de producerea prejudiciului ulterior încetării raportului de serviciu al intimatei, astfel încât A.P.I.A. nu putea emite un act administrativ pentru o persoană care nu mai avea raporturi juridice cu instituția noastră.
Potrivit art. 2 alin.l lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ."
De asemenea, față de dispozițiile Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salariată ale personalului plătit din fonduri publice, menționează că instanța de judecată nu s-a pronunțat definitiv și irevocabil asupra cererii de anulare a Deciziei nr. 8/17.08.2010, dosarul nr._/2/2010 fiind suspendat de către înalta Curte de Casație si Justiție până la soluționarea definitivă și irevocabilă a excepției de nelegalitate ce face obiectul dosarului nr._ . cu termen la 23.01.2015.
In drept, au fost invocate prevederile art. 483 și următoarele, art. 488 alin.l punctele 6 și 8 din Codul de Procedură Civilă, Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 85 lit. a din legea nr. 188/1999, „repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei”, conducătorul unității recurente având așadar obligația emiterii ordinului de imputare indiferent dacă la acest moment persoana în cauză mai deține calitatea de funcționar public.
Legiuitorul a limitat în timp emiterea actului doar prin raportare la momentul producerii prejudiciului, nu și prin condiționarea menținerii calității de funcționar public după acel moment. Din interpretarea coroborată a alin. 1 și alin 3 ale articolului 85 din lege rezultă că ordinul sau dispoziția de imputare se emite în 30 de zile de la constatarea pagubei, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii pagubei.
Contestarea de către instituția reclamantă a deciziei Curții de Conturi nr. 8/17.08.2010 nu înlătură sfera de aplicare a procedurii speciale simplificate de constituire a titlului executoriu reglementata de prevederile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 și nici nu înlătură calitatea de funcționar public a pârâtei. Oricum, este suficientă calitatea de funcționar public la data săvârșirii faptei cu caracter ilicit.
În acest sens stau mărturie și prevederile art. 85 alin. 2 indice 1 din legea nr. 188/1999, care fac referire la caracterul de titlu executoriu al ordinului/ dispoziției de imputare rămase definitive, dispoziții care coroborate cu prevederile art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 limitează atribuțiile instanței de judecată la analiza legalității acestor acte, fără a se întrevedea posibilitatea analizei pe fond a obligației în lipsa ordinului/ dispoziției de imputare.
În cauză, paguba a fost constată la data de 19.08.2010, când decizia Curții de Conturi i-a fost comunicată reclamantei, iar pârâta B. I. R. și-a păstrat calitatea de funcționar public până la data de 31.08.2010, după cum se arată chiar în cuprinsul cererii de recurs.
Prin urmare, cum reclamanta nu a procedat la emiterea deciziei de imputare pentru pârâtă, conform celor de mai sus, aceasta nu poate pretinde prin acțiune directă recuperarea prejudiciului, cu eludarea procedurii Legii speciale nr. 188/1999.
Pentru toate aceste motive, Curtea urmează a respinge cererea de recurs, ca nefondată, menținând soluția primei instanțe ca legală și temeinică, însă doar prin prisma considerentelor anterior expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-reclamantă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ împotriva sentinței civile nr. 5941/30.09.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. I. R..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. M. E. G. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored. RMV/4 ex./23.02.2015
Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ Și Fiscal
Judecător fond: C. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 353/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Vânzări spaţii comerciale (Legea Nr.550/2002). Decizia nr.... → |
|---|
