Pretentii. Decizia nr. 1205/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1205/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 1060/87/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA CIVILĂ NR. 1205/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant B. E. împotriva sentinței civile nr. 419/03.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCAF în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți: S. F. ORASENESC AL ORASULUI V. și D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI și M. M. ȘI SCHIMBARILOR CLIMATICE PRIN ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții RESTITUIRE TAXĂ POLUARE”
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare nu sau răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, Curtea constatând recursul în stare de judecată îl reține pentru soluționare.
CERERILE
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /28.03.2014, reclamantul B. E., în contradictoriu cu pârâții S. F. ORĂȘENESC AL ORAȘULUI V., DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI (SUBROGATĂ ÎN DREPTURI DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN) și M. M. ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE PRIN ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, a solicitat obligarea acestora la restituirea sumei de 5231 lei, taxă pe poluare, cu dobânda fiscală.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că înmatricularea în România a unui autoturism înmatriculat pentru prima dată într-un alt stat membru al UE, unde s-a plătit deja o taxă de poluare, nu poate fi supusă unei noi taxări de același gen, încălcându-se principiul dublei impuneri.
Nefiind în ipoteza unei prime înmatriculări, ci a unei înmatriculări subsecvente în România, nu sunt aplicabile prevederile art. 5 din OUG nr. 50/2008, ci art. 90 din Tratatul UE.
Potrivit acestui ultim articol, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul general fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, jurisprudența Curții Europene fiind în același sens.
În baza art. 148 din Constituția României, dispozițiile dreptului comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național.
În raport de deciziile Curții Europene de Justiție, toate cererile de restituire a taxei de poluare formulate în interiorul termenului de 5 ani prevăzut de art. 135 din Codul de procedură fiscală, sunt admisibile, tocmai pentru faptul că această taxă este incompatibilă cu dreptul european.
Regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale, însă aceste reguli trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității, în sensul că pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național.
Din practica Curții Europene de Justiție rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă este în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor.
Dreptul de rambursare nu poate fi condiționat de un protest al contribuabilului adresat împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 504//2004, art. 16 și art. 148 din Constituție, art. 25, art. 28 din Directiva 92/12, 90/CE.
Pentru dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri – filele 6-14.
Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești a formulat întâmpinare – fila 31, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cu motivarea că reclamantul nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare, iar subiect pasiv este Administrația Fondului pentru Mediu care gestionează taxa în discuție.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.419/03.06.2014, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești, a admis excepția prescripției invocată din oficiu, a respins cererea, ca prescrisa si a respins cererea față de pârâta D.G.R.F.P. Ploiești ca făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Analizând cu prioritate potrivit art. 248 alin. 1 din Cod procedură civilă excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța reține că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 36 din Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
În cauza de față, nu există această identitate întrucât taxa de poluare în discuție a fost calculată și încasată de pârâtul S. fiscal orășenesc V., județul Teleorman (fost Administrația Finanțelor Publice a orașului V.) – fila 8.
Pentru că pârâta nu are calitate procesuală pasivă, instanța nu va analiza excepția inadmisibilității invocată de aceasta.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului invocată din oficiu, instanța reține că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 16/13.09.0008 – fila 8, pârâtul S. fiscal orășenesc V. (fost Administrația Finanțelor Publice a orașului V.) a stabilit în sarcina reclamantului B. E. o taxă pe poluare în sumă de 5231 lei, dedusă din suma de 6036 lei plătită cu chitanța nr._/19.12.2007 cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Potrivit prevederilor art. 135 din Cod procedură fiscală, dreptul contribuabililor de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de restituire.
În cauza de față termenul de 5 ani a început să curgă începând cu data de 01.01.2009 și s-a împlinit la data de 01.01.2014, cererea reclamantului fiind formulată la 28.03.2014, deci cu nesocotirea art. 135 din Cod procedură fiscală.
În considerarea acestor motive, și în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și va admite excepția invocată din oficiu în sensul că va respinge cererea reclamantului ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Instanța va respinge cererea față de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești ca făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
RECURSUL
Reclamantul B. E. a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca dreptul la acțiune nu este prescris, deoarece in cauza au operat motive de suspendare a cursului prescriptiei.
In perioada februarie 2012 ianuarie 2012 taxa auto a fost suspendata .
Potrivit deciziei nr. 16/03.09.2008, a achitat taxa de poluare in baza O.U.G. nr. 50/2008, in suma de 5231 lei, act normativ ce incalca prevederile TFUE a fost abrogat.
In urma modificărilor aduse O.U.G. 50/2008, norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, exista atat o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja . al Uniunii Europene si care se înmatriculează in România si autoturismele second hand deja inmatriculate in România si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in România si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de către legiuitor cu intenția declarata de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele si rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele naționale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speța fie spre cele deja inmatriculate in România, fie spre cele produse in România.
Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de „infringement,, de către Comisia Europeana, la data de 25.06.2009, in temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, Comisia considera ca prevederile legislației romanești conform cărora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria naționala a autovehiculelor noi. Comisia se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare, conform modificărilor introduse prin OUG 218/2008.
Comisia a menționat doua aspecte care ridica semne de indoiala asupra compatibilității infringement pe următoarele argumente: criteriul primei inmatriculari nu este o cerința pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a mașinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, in urma aplicării cerinței de prima inmatriculare, toate mașinile noi inmatriculate in perioada stabilita de legislația romaneasca care intra direct pe piața mașinilor de ocazie din aceasta tara, circula fara sa fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează sa fie înregistrate in România in aceasi perioada dar nu pentru prima data si care intra in concurenta directa cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
Taxa de poluare era impusa la data respectiva de O.U.G. nr 50/2008.
Dispozițiile art. 148 alineatul 2 din Constituția României arata ca "prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dspozitiile contrare ale legii interne" iar conform alineatului 4 "autoritatea judecătoreasca garantează aducerea ia indeplinire a obligațiilor rezultate din alinatul 2 menționat".
Aceste texte constiutionale instituie principiul priorității dreptului comunitar fata de cel național garantat in special in instanțele judecătorești precum si principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Or, normele comunitare aplicabile in materie sunt al art. 25 CE care prevede ca "intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdicție se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal", articolul 28 CE care arata "intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import precum si orice masuri cu efect echivalent" precum si dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, care precizează ca "nici un stat membru nu aplica in mod direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Noțiunea de taxa cu efect echivalent rezulta dintr-o jurisprudenta constanta a Curții Europene de Justiție (hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C - 290/05 si C - 333/05) care a constatat ca orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra mărfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare ale acesteia, si care reprezintă o taxa speciala de inmatriculare propriu - zisa constituie o taxa cu efect echivalent in sensul articolelor 23 CE si 25 CE.
De asemenea, in materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat ca articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurenta dintre produsele care se afla deja pe piața interna si produsele din import (hotărârile din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01 si Nadasdi din 5 octombrie 2006, N. C - 290/05 C –.
Din aserțiunile anterioare rezulta ca articolul 90 alineatul 1 din Tratat face parte, de la data de 01.01.2007, din ordinea interna de drept a României si astfel reclamantul sa se poata adresa autorităților administrative precum si instanțelor judecătorești, in scopul de a i restabili drepturile conferite de aceasta reglementare comunitara de baza si care au fost incalcate prin aplicarea reglementarilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reinmatricularii in România a autoturismului cumpărat din UE.
Taxa de poluare instituita prin O.U.G. nr. 50/2008 incalca prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Astfel, in jurisprudenta referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
In consecința, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla . concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creaza o discriminare, astfel incat consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate in vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala naționala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare.
Intimata-parata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
Totodata, intimata a invocat exceptia nulitatii recursului, afirmand ca din modul de formulare a recursului nu reies criticile aduse sentinței civile nr. 419 din 03.06.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, recurentul reclamant limitându-se la a aduce aceleași critici de nelegalitate actului normativ în temeiul căruia a fost încasată taxa pe poluare.
Raportarea O.U.G. nr.50/2008 la dispozițiile art. 110 din T.F.U.E. nu reprezintă motivare nici în fapt, nici în drept a recursului cu care a fost învestită instanța de control, drept pentru care se impune aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 489 din codul de procedură civilă pentru că recursul formulat nu este motivat nici în fapt, nici în drept.
In ceea ce privește respingerea de către instanța de fond a cererii formulate de reclamant ca fiind prescris dreptul la acțiune, intimata a aratat ca această soluție este legală prin raportare la art. 135 din Codul de procedură fiscală.
Aspectul tardivității a fost pus în discuția instanței de fond prin întâmpinarea pe care A.J.F.P. Teleorman a . depus-o la dosarul de fond, însă reclamantul a combătut acest aspect. Ulterior, formulează recurs împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Teleorman pe considerentul că taxa auto a fost suspendată în perioada ianuarie-februarie 2012.
Din această afirmație se poate presupune că recurentul face referire la O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, situație juridică ce nu are nicio legătră cu temeiul de drept al încasării taxei a cărei restituire a cerut-o reclamantul recurent prin promovarea acțiunii ce face obiectul dosarului nr._ .
Singurul efect retroactiv pe care l-a avut Legea nr. 9/2012 pentru taxele pe poluare plătite în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 a fost expres prevăzută la art. 12:
,,(1) In cazul in care taxa pe poluare pentru autovehicule achitata de către contribuabili incepand cu 1 iulie 2008 pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, cu modificările si completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultata din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculata in lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul inmatricularii in România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxa plătită, numai către titularul obligației de plata, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, in care se utilizează elementele avute in vedere la momentul inmatricularii autovehiculului in România.
(2)Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie la cererea contribuabilului, adresata organului fiscal competent, in conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
(3)Taxa rezultata ca diferența dintre suma achitata de contribuabil cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie in termenul de prescripție prevăzut de legea fiscala, pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei legi."
In speță, recurentul reclamant nu numai că nu a înțeles să beneficieze de restituirea diferenței de calcul în temeiul art. 12 din actul normativ citat ,ci se prevalează eronat de dispozițiile O.U.G. nr. 1/2012, normă ce nu are nici ea nicio legătură cu situația juridică a plății făcute în vederea înmatriculării autovehiculului achiziționat în regim second hand.
In concluzie, nici pe fond, nici pe calea recursului, recurentul reclamant nu a prezentat motive temeinice care să îi confere repunerea în termen și nici prevalarea de dispozițiile O.U.G. nr. 1/2012 nu ajută în sensul dorit de acesta.
Taxa calculată în temeiul O.U.G. 50/2008 a fost plătită de B. E. la data de 03.09.2008 iar termenul de prescripție al dreptului la acțiunea de restituire a acestei taxe s-a împlinit la 01.01.2014 fără ca acesta să se facă dovada ca s-a aflat într-unui din cazurile expres și limitativ prevăzute de legea aplicabilă în momentul plății(Decretul nr. 167/1958) care conduc la suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție.
Pasivitatea cu care B. E. a acționat în vederea recuperării taxei pe poluare plătite este un fapt care a determinat în mod corect instanța de fond să facă aplicarea art. 135 din Codul de procedură fiscală și să sancționeze lipsa de interes în recupererea acesteia pentru că între data plății(03.09.2008) și data la care reclamantul recurent s-a
adresat organului fiscal cu cererea de restituire(26.02.2014) nu au fost prezentate cauze sau împrejurări care să suspende sau să întrerupă termenul de prescripție.
CURTEA
In ceea ce priveste exceptia nulitatii recursului
Se constata ca in cererea de recurs, reclamantul a invocat faptul ca ar exista motive de suspendare a cursului prescriptiei, facand referire la suspendarea aplicarii taxei in perioada ianuarie-februarie 2012.
Ca atare, exceptia va fi respinsa ca neintemeiata.
In ceea ce priveste solutia data exceptiei prescriptiei
Taxa speciala de prima inmatriculare a fost achitata de reclamant in data de 19.12.2007, la cuantumul de 6.036 lei.
In data de 17.07.2008, reclamantul a solicitat restituirea diferentei dintre taxa pe poluare calculata in baza OUG nr.50/2008 si taxa speciala de prima inmatriculare calculata in baza Codului fiscal, cerere intemeiata pe art.8, 10 si 11 din OUG nr.50/2008.
In data de 03.09.2008, cererea de restituire se admite si se dispune restituirea unei sume de 805 lei.
In data de 13.02.2014, reclamantul formuleaza o cerere de restituire pentru diferenta de 5.231 lei nerestituita.
In data de 26.02.2014, cererea este respinsa de organul fiscal cu mentiunea ca taxa ar fi fost calculata ca urmare a cererii de calcul depuse de reclamant.
Cu privire la prescriptia dreptului de a cere restituirea taxei, instanta retine ca este aplicabil art.135 C.pr.fiscala potrivit caruia „dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire”.
In continuare se pune problema determinarii momentului în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
In acest sens, ar deveni aplicabile prevederile art.117, alin.1, lit.d C.pr.fiscala, potrivit carora se restituie debitorului, la cerere, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Cum textul nu distinge intre prevederile legale aplicate eronat de catre organele fiscale, ar rezulta ca se are in in vedere legile interne, edictate de autoritatile nationale, cat si cele derivate din tratatele internationale care, odata ratificate, fac parte din dreptul intern, precum reglementarile comunitare.
Mai exact, ar rezulta ca in temeiul art.117, alin.1, lit.d C.pr.fiscala, debitorul ar putea solicita organelor fiscale restituirea sumelor percepute ca urmare a aplicarii eronate a reglementarilor comunitare.
Cu toate acestea, delimitarea sferei de aplicare a art.117, alin.1, lit.d C.pr.fiscala a ridicat probleme in practica, deoarece nu a existat unanimitate in a aprecia ca textul are in vedere si incalcarea legislatia comunitare, atat timp cat textul legal avea aceeasi forma ca si inainte de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, cand nu se punea problema incidentei tratatelor si reglementarilor comunitare.
In continuare, ar rezulta ca dreptul de a cerere restituirea s-a nascut la momentul platii sumei, deoarece se presupune ca din acel moment debitorul a cunoscut caracterul nedatorat al acesteia sau faptul ca organele fiscale au aplicat eronat legislatia incidenta, mai precis art.110 din Tratatul de functionare a Uniunii Europene.
In speta de fata, acest moment ar fi reprezentat de data platii taxei speciale de prima inmatriculare, respectiv de data de 19.12.2007.
Se consta insa ca o astfel de interpretare nu ar tine seama de realitatea practicii administrative si jurisdictionale exitente la acel moment.
Mai exact, Romania aderase la Uniunea Europeana de un an de zile, iar instantele de judecata nu aveau inca obisnuinta aplicarii directe a dreptului comunitar in litigiile cu care erau sesizate.
In ceea ce priveste autoritatile administrativ-fiscale, invocarea directa a dreptului comunitar in fata acestora era la acea data, asa cum este . si in prezent, inutila.
In plus, la nivelul instantelor interne nu era inca cristalizata nici opinia potrivit careia art.117, lit.d C.pr.fiscala trebuie interpretat in sensul ca ar viza si incalcarile legislatiei comunitare.
Ca atare, desi dreptul de a cere restituirea taxei, percepute cu incalcarea dreptului comunitar, era recunoscut formal de legea interna, acesta nu putea fi exercitat efectiv, deoarece, in lipsa unei practici administrativ-jurisdictionale cristalizate, formularea unei actiuni in justitie pe temeiul de mai sus urma a fi respinsa.
In consecinta, in privinta reclamantului, legea si mai ales practicile administrative si judiciare interne nu erau previzibile, posibilitatea reala a unei sanse de castig aparand numai in cursul anului 2011, cand, urmare a hotararii pronuntate de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza T. (C-402/09), instantele interne au inceput sa admita cererile de restituire, conturandu-se o practica constanta in acest sens.
In consecinta, instanta constata ca reclamantului nu i se poate opune introducerea cu intarziere a cererii administrative de restituire, exceptia prescriptiei trebuind respinsa, iar cauza judecata pe fond.
Ca atare, in baza art.488, pct.8 C.pr.civila, curtea va admite recursul, va casa sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare instantei de fond.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant B. E. împotriva sentinței civile nr. 419/03.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCAF în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți: S. F. ORASENESCU AL ORASULUI V. și D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI și M. M. ȘI SCHIMBARILOR CLIMATICE PRIN ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
Judecător Judecător
R. I. C. A. J.
Cu opinie separată a d-nei judecător A. P.
Respinge recursul, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
Președinte
A. P.
Grefier
M. P.
Red./tehn. A.J.
Jud. fond: M. M. – Tribunalul Teleorman – SCAF
M.P. 02 Aprilie 2015
| ← Vânzări spaţii comerciale (Legea Nr.550/2002). Decizia nr.... | Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului.... → |
|---|
