Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 1476/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1476/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 310/45/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1476
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.05.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. M. P.
GREFIER: A. P.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâții I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ și I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ IAȘI, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
Susținerile asupra fondului cauzei au avut în ședința publică din data de 11.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 25.05.2015, când, în aceeași compunere a dispus următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._, reclamantul D. I. a contestat măsura de interzicere a intrării pe teritoriul României pe o perioada de 5 ani, dispusa la data de 04.05.2013, invocând în drept OUG nr. 194/2002 și Regulamentul nr. 562/2002.
Prin precizare depusă în cauză la data de 05.06.2013, reclamantul a arătat că înțelege a se judeca în contradictoriu cu pârâții I. G. al Poliției de Frontieră și I. T. al Poliției de Frontieră Iași.
Prin întâmpinare formulată în cauză pârâtul I. T. al Poliției de Frontiera Iași a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași, excepția tardivității și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor contestate ca fiind legale.
Întâmpinare a formulat în cauză și pârâtul I. G. al Poliției de Frontieră invocând excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași, dar și excepția tardivității introducerii acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentința civilă nr. 142/18.09.2013 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și declinată în consecință competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, dosarul fiind prin urmare înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 25.03.2015.
La data de 30.04.2015 s-a formulat întâmpinare de către pârâtul I. T. al Poliției de Frontiera Iași, similară în esență celei formulate în fața Curții de Apel Iași.
Aspecte procesuale
La termenul de judecată din 11.05.2015 a fost respinsă excepția tardivității acțiunii și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului pârâtul I. T. al Poliției de Frontiera Iași.
În temeiul disp. art. 258 rap. la art. 255 C.pr.civ. a fost încuviințată proba cu înscrisuri ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei, luându-se act de faptul că a fost atașat și dosarul administrativ.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
În fapt, la data de 04.05.2013, în jurul orei 09.30, s-a prezentat pe sensul de intrare în țară, în Punctul de Trecere a Frontierei Stânca, cetățeanul moldovean D. I., posesor al pașaportului simplu moldovenesc . nr._, eliberat la data de 07.04.2010, valabil până la data de 07.04.2020, dar și al permisului de mic trafic nr. ROU_.
Acesta călătorea cu autovehiculul având număr de înmatriculare GLAI 850, iar la controlul de frontieră au fost descoperite ascunse și nedeclarate, într-o haină aflată pe bancheta din spate a autoturismului, 6 pachete țigări marca Plugarul cu timbru R. M..
În consecință, în temeiul disp. art. 105 alin. 4 din OUG nr. 194/2002, I. G. al Poliției de Frontieră a dispus împotriva cetățeanului străin măsura interzicerii intrării în România pentru o perioadă de 5 ani, în conformitate cu disp. art. 105 alin. 2 din același act normativ.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 164 alin. 3, 4, 5 din OUG nr. 194/2002, permisul de mic trafic românesc cu ._ a fost anulat.
La aceeași dată, a fost emis deopotrivă refuzul intrării la frontieră, reținându-se că cetățeanul străin este o amenințare pentru ordinea publică, siguranța națională, sănătatea publică sau relațiile internaționale ale unuia sau mai multor state membre ale Uniunii Europene, conform anexei V din Regulamentul 562/2006.
Pe calea prezentului demers judiciar, reclamantul D. I. a contestat, în contradictoriu cu pârâții I. G. al Poliției de Frontieră și I. T. al Poliției de Frontieră Iași, măsura interzicerii intrării în România.
Asupra cererii promovate în contradictoriu cu pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Iași
La termenul de judecată din 11.05.2015, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Reiterând în esență raționamentul judiciar de la acel moment, Curtea observă că acest pârât nu este emitentul actului administrativ contestat, precum și că nicio pretenție concretă nu este formulată în contradictoriu cu acesta.
Prin urmare, reținând și caracterul interlocutoriu al încheierii prin care este dezlegată această problemă de drept, Curtea va respinge acțiunea formulată de reclamantul D. I. împotriva pârâtului I. T. al Poliției de Frontieră Iași ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Asupra cererii promovate în contradictoriu cu pârâtul I. G. al Poliției de Frontieră
Curtea consideră că măsura interzicerii intrării în România dispusă împotriva reclamantului este legală și temeinică, în raport de prevederile art. 225 lit. a) și 226 lit. a) din regulamentul CEE nr. 2452/1993, dar și de prevederile art. 653 alin. 1, 2 din HG nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, modificată prin HG nr. 946/2007, reclamantul încălcând regimul vamal al României.
Situația de fapt reținută nu este contestată, iar aceasta a fost corect încadrată în drept, cu consecința interzicerii exercițiului unor drepturi cetățeanului străin.
Așadar, contestația promovată este neîntemeiată.
Se susține în primul rând inexistența unui temei legal pentru măsurile dispuse în speță. Astfel, în calitate de cetățean moldovean care deține pașaport simplu și permis de mic trafic românesc, acesta poate circula liber în raza teritorială permisă în interiorul graniței cu România deoarece nu a încălcat condițiile stabilite de legislația românească în vigoare pentru ca documentul valabil de trecere a frontierei să-i fie anulat, întrucât situația expusă de organele poliției de frontieră nu se încadrează în restricțiile prevăzute de actul normativ menționat.
Măsura anulării permisului de mic trafic românesc nu face obiectul cauzei. În plus, nu a fost depusă la dosar dovada anulării măsurii pe cale judecătorească, dispusă într-un alt dosar, ori a revocării de către organul emitent.
În al doilea rând, măsura interzicerii intrării în România este dispusă în considerarea prevederilor legale încălcate de reclamant.
Astfel, potrivit disp. art. 105 alin. 2 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările ulterioare, măsura interzicerii intrării în România pentru o perioadă determinată, prevăzută la alin. (1), poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de I. G. al Poliției de Frontieră, în condițiile legii, și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) și art. 8 alin. (2) lit. a) - b^1).
Potrivit disp. art. 8 alin. 2 din același act normativ:
„Nepermiterea intrării în România
(2) Organele poliției de frontieră pot să nu permită . statului român și în următoarele situații:
a) au săvârșit infracțiuni pe perioada altor șederi în România ori în străinătate împotriva statului sau a unui cetățean român;
b) au introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alți străini;
b^1) au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei sau, după caz, la ., au încălcat regimul vamal ori au trecut sau au încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României;
c) suferă de maladii care pot pune în pericol grav sănătatea publică, stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice”.
Rezultă, în raport de acestea, temeiul legal al măsurii dispuse împotriva reclamantului, dar și împrejurarea că actul emis este legal și temeinic elaborat.
Mai mult, față de completa motivare a actului contestat și a documentației ce a stat la baza emiterii acestuia, atât în fapt cât și în drept, sunt neîntemeiate alegațiile reclamantului în sensul că nu s-a menționat care dintre situațiile prev. de art. 8 alin. 1 lit. b-d și alin. 2 lit. a și b a fost avută în vedere la luarea măsurii interzicerii intrării în România.
Referitor la inexistența de antecedente, la faptul de a călători cu documente valabile, în esență la împrejurarea că reclamantul nu prezintă o amenințare la siguranța națională a statului, acesta neîncercând să introducă în țară alți străini, nu este bănuit de comiterea de acte de terorism, nu a săvârșit infracțiuni și nici nu face parte din vreo grupare infracțională organizată, aceste aspecte sunt irelevante față de situația de fapt constatată în speță.
Circumstanțele expuse nu constituie o dovadă a caracterului nelegal ori netemeinic al măsurilor dispuse împotriva sa și contestate în cadrul acestui dosar și nicio eventuală cauză de exonerare de răspundere.
În speță a fost dovedită intenția reclamantului de a eluda legea, prin nedeclararea introducerii în țară a unei cantități de țigări ce depășește plafonul maxim admis de reglementările vamale în vigoare, respectiv Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2220/2006 pentru aprobarea Normelor privind scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată și a accizelor pentru importurile definitive ale anumitor bunuri, prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. d) și art. 199 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificat prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 3424/2008.
Apărarea reclamantului este neîntemeiată în contextul în care procesul combaterii fraudelor vamale reprezintă un obiectiv strategic pentru asigurarea unui climat de legalitate pentru mediul de afaceri, în directă legătură cu ordinea și siguranța națională a statului român.
Cu privire la lipsa de pericol social întrucât este vorba de o simplă nedeclarare a 6 pachete de țigări, aflate în autoturismul său, într-o haină care nu îi aparține, Curtea consideră că acesta nu este un considerent temeinic de anulare a măsurii dispuse împotriva sa, nefiind evocat niciun motiv de nelegalitate a actului.
Deși sunt numai 6 pachete de țigări, se observă că fapta există în materialitatea ei, nefiind contestată în condițiile legii. Astfel, reclamantul a recunoscut împrejurarea că nu le-a declarat organului vamal, ci au fost găsite de acesta în urma controlului efectuat.
Numărul pachetelor identificate, cât timp nu au fost declarate, este lipsit de relevanță sub aspectul conținutului constitutiv al faptei.
Procesul verbal de contravenție, în care a fost consemnată în primul rând fapta antisocială săvârșită, nu a fost contestat și nici nu a fost anulat. Prin urmare, nu există niciun considerent pentru revocarea măsurii administrative a interzicerii de a intra în România pentru o perioadă de 5 ani, măsura fiind legal dispusă în raport de situația de fapt constatată.
Instanța nu poate la acest moment să anuleze măsura interzicerii pentru motivul că numărul de pachete de țigări era mic, fapta fiind în egală măsură o faptă de încălcare a regimului vamal.
Reclamantul nu invocă niciun motiv de nelegalitate a actului contestat.
Deopotrivă, cu privire la situația de fapt, acesta nu face dovada nici măcar a împrejurării că haina de pe bancheta din spate în care s-au găsit pachetele de țigări nu îi aparține, aceasta fiind prin urmare o simplă susținere neprobată.
În fine, și dacă haina nu i-ar fi aparținut în mod real, astfel cum susține, împrejurarea este irelevantă, deoarece, la momentul trecerii frontierei de stat, cetățeanul își asumă întreaga responsabilitate a respectării în tot a legilor statului în care dorește să circule.
În sfârșit, mai susține reclamantul faptul că în adresa comunicată au fost invocate prevederile art. 106 alin. 5 lit. b din OUG nr. 194/2002, însă această normă nu se pliază pe măsura atacată.
Mai mult, evocând disp. art. 8 alin. 2 din același act normativ, reclamantul afirmă că textul legal nu poate fi aplicat situației sale atât timp cât nu există alte motive pe care acestea să le fi inserat cu ocazia aplicării măsurii interzicerii de a intra în România pe o perioadă de 5 ani.
Acestor argumente s-a răspuns, conform celor de mai sus, instanța arătând detaliat că situația de fapt reținută se încadrează în ipoteza unei norme legale astfel că în mod corect a fost dispusă măsura interzicerii intrării în România pentru o perioadă de 5 ani.
Așadar, Curtea consideră că actul emis în cazul reclamantului este concis dar adecvat motivat, atât în fapt cât și în drept, astfel că poate fi supus unui control real din partea instanței de judecată. Fapta se verifică iar sancțiunile dispuse sunt prevăzute de lege pentru ipoteza constatată, astfel că nicio măsură nelegală nu a fost dispusă împotriva reclamantului.
În plus, indicând art. 105 alin. 2, implicit este indicat și art. 8, în care, la alin. 2 lit. b1, se face expres vorbire de încălcarea regimului vamal.
În sfârșit, arată reclamantul că măsura dispusă încalcă principiul proporționalității sancțiunilor în fapt fiind vorba de nedeclararea a doar 6 pachete de țigări.
Apărarea nu poate fi reținută întrucât legea nu distinge, iar în speță sunt întrunite condițiile conținutului constitutiv al faptei de încălcare a regimului vamal, respectiv nedeclararea introducerii în țară a unei cantități de țigări ce depășește plafonul maxim admis de reglementările vamale în vigoare.
Mai mult, măsura este nelegală în cazul în care nu ar fi prevăzută de lege pentru situația în care a fost dispusă.
În speță, măsura este justificată de ansamblul circumstanțelor reale și personale ale faptei, astfel cum acestea se deduc din înscrisurile depuse de părți la dosar, iar un caracter abuziv al acesteia nu a fost dovedit.
În plus, niciun element nu a fost indicat de reclamant din care să rezulte o depășire abuzivă a marjei de apreciere recunoscută autorităților publice pârâte, cu consecința constatării caracterului nelegal al actului emis.
Nu există prin urmare niciun motiv pentru admiterea contestației și pentru anularea actului, legal și temeinic emis de pârât, considerent pentru care Curtea, având în vedere deopotrivă și disp. art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului I. G. al Poliției de Frontieră ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. I. cu domiciliul ales la Cabinet de avocat A. R. P. în B., .. 48, jud. B., împotriva pârâtului I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ IAȘI cu sediul în Iași, G. C. nr. 3-5, J. Iași, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. I. cu domiciliul ales la Cabinet de avocat A. R. P. în B., .. 48, jud. B. împotriva pârâtului I. G. al Poliției de Frontieră cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. M. P. A. P.
Red. MMP
2 ex. – 30.06.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2982/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2199/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
