Pretentii. Decizia nr. 2982/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2982/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 30888/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2982
Ședința publică de la 25.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – Z. G. L.
JUDECĂTOR - P. C. F.
JUDECĂTOR - I. M. C.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă AGENȚIA P. PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2742/11.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. S. M. și cu intimatele-pârâte N. I. și V. Ș. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă B. S. M. personal și asistat de avocat M. Iușuț cu împuternicire avocațială aflată la fila 17 dosar, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Intimata-reclamantă B. S. M., prin avocat, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat în prezenta cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi în recurs de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul asupra recursului.
Intimata-reclamantă B. S. M., prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a stabilit corect suma de care trebuia să beneficieze reclamanta luând în calcul atât data nașterii copiilor și data la care aceștia au împlinit vârsta de 2 ani, cât și modalitatea de calcul reținută în decizia în interesul legii, respectând dispozițiile obligatorii ale acesteia.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
1. Sentința obiect al recursului
1.1. Prin sentința civilă nr. 2742/11.04.2014, pronunțată de Tribunalul București- Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul cu nr._ :
- au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția lipsei procedurii prealabile și excepția tardivității, invocate de pârâtă;
- s-a admis în parte acțiunea precizată privind pe reclamanta B. S.-M., în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Plati si Inspecție Sociala a Municipiului Bucuresti, N. I.- funcționar public A.P.I.S.M.B. și V. S.-C.- funcționar public A.P.I.S.M.B.;
- a fost obligată pârâta A.P.I.S. București la plata către reclamantă a sumei reprezentând diferența dintre indemnizația lunară pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani efectiv încasată de către reclamantă pentru perioada 10.05._09 și cea care i se cuvenea pentru creșterea a doi copii proveniți dintr-o sarcină gemelară, conform deciziei nr. 26/2011 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum și a dobânzii legale aferente debitului principal;
- s-a respins acțiunea împotriva pârâtelor V. și N. ca neîntemeiată;
- s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
1.2. În considerentele acestei sentințe civile, s-au reținut următoarele:
1.2.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București- Secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar_, reclamanta B. S.-M., în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Plăți si Inspecție Sociala a Municipiului București, N. I.- funcționar public A.P.I.S.M.B. și V. S.-C.- funcționar public A.P.I.S.M.B., a solicitat obligarea pârâtei Agenția pentru Plăți si Inspecție Sociala a Municipiului Bucuresti la plata sumei de 600 lei/lună reprezentând acordarea retroactivă a indemnizației pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară, cu dobânda legală, precum și obligarea în solidar la plata acestei sume și a funcționarilor publici ce s-ar fi făcut vinovați de refuzul achitării acestei sume, cu cheltuieli de judecată.
1.2.2. În motivarea acțiunii, întemeiate în drept pe dispozițiile OUG nr. 148/2005, ale Legii nr. 554/2004 și ale deciziei nr. 26/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a arătat, în esență, că reclamanta a devenit mamă a doi copii, născuți la data de 21.02.2008 dintr-o sarcină gemelară, beneficiind de indemnizație pentru creșterea copilului și că, urmare a deciziei nr. 26/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii, trebuie decis că beneficiarul final al acestei forme de protecție socială este copilul, astfel încât pârâta îi datorează indemnizația și pentru cel de-al doilea copil.
1.2.3. La data de 13.12.2012, pârâta Agenția pentru Plăți si Inspecție Sociala a Municipiului București a depus întâmpinare (filele 20-33-dosar fond), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a învederat, în esență, că solicitarea reclamanților are la bază o interpretare subiectivă a normelor în vigoare ce au stat la baza emiterii deciziei de acordare a dreptului la indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani.
1.2.4. În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut, în esență, că:
- excepția tardivității trebuie respinsă ca neîntemeiată, având în vedere data introducerii cererii de chemare în judecată și data comunicării refuzului;
- și excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile trebuie respinsă ca neîntemeiată, având în vedere actele de la dosar;
- reclamanta a devenit mama a doi copii (B. Ș. P. și B. M. A.), născuți la data de 20.02.2008 dintr-o sarcină gemelară, și a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului;
- pentru creșterea și îngrijirea minorilor, reclamanta a beneficiat de o singură indemnizație pentru creșterea copilului în temeiul OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, astfel cum reiese din deciziile de la dosar;
- prin Decizia nr. 26/2011, pronunțată de ÎCCJ- secțiile unite, au fost admise recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și, în consecință, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că, până la . Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 alin. (1) din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009.”;
- întrucât reclamanta îndeplinește condițiile avute în vedere la pronunțarea acesteia soluții, respectiv a devenit mamă a doi copii proveniți dintr-o singură sarcină în perioada în care era în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 și având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 C.proc.civ., s-a apreciat nelegalitatea refuzului cuprins în adresa de la dosar;
- a subliniat prima instanță că nu va fi avută în vedere perioada în care reclamanta s-a aflat în concediu medical, având în vedere că acesta este concediu plătit, neexistând temei pentru ca reclamanta să beneficieze și de indemnizație pentru creștere copil și de salariu pentru aceeași perioadă de timp;
- în ceea ce privește acțiunea împotriva pârâtelor persoane fizice, s-a apreciat că trebuie respinsă ca neîntemeiată, întrucât nu se poate reține nicio culpă în sarcina acestora, întrucât au urmat îndrumările superiorilor ierarhici și nu se poate susține că ar fi putut prevedea pronunțarea deciziei ICCJ anterior menționate.
2. Recursul exercitat în cauză împotriva sentinței civile nr. 2742/11.04.2014 și procedura în fața instanței de recurs
2.1.1. Împotriva acestei sentințe, pârâta Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti, la data de 18.02.2015, a declarat, în termen legal, recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 și ale art. 3041 C.proc.civ. din 1865.
S-a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să fie modificată sentința atacată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
2.1.2. În motivarea recursului, s-a învederat, în esență, că:
- prima instanță, în mod greșit, nu a ținut cont de faptul că instituția recurentă a aplicat întocmai prevederile legii în vigoare la data acordării dreptului, respectiv dispozițiile art.1 din OUG nr.148/2005;
- Decizia nr.26/2011 a ÎCCJ-secții unite nu are relevanță în cauză, „având în vedere că, în absența întrunirii unor minime cerințe procedurale în materia contenciosului administrativ, reclamantei nu i se va mai analiza pe fond acest drept”;
- tribunalul ar fi trebuit să respingă acțiunea ca inadmisibilă, pentru că reclamanta nu a formulat o cerere către instituția pârâtă pentru plata indemnizației și nu a atacat decizia emisă de DMPSB, deși a luat cunoștință de aceasta încă din anul 2008, fiind plătită indemnizația în fiecare lună, până la data de 21.02.2010;
- prin admiterea acțiunii, au fost încălcate prevederile art.11 din Legea nr.554/2004;
- prin interpretarea normelor juridice, instanțele judecătorești nu pot să adauge consecințe contrare legii;
- „ceea ce a dispus instanța de fond este cu totul eronat neîncadrându-se în nicio prevedere legală”;
- pentru sumele care sunt o formă de protecție a statului plătite din bugetul de stat, statul nu datorează dobânzi, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
2.2. La data de 23.04.2015, intimata-reclamantă B. S.-M. a formulat întâmpinare (filele 18-21), prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
2.3. În faza recursului, nu au fost depuse înscrisuri noi.
3. Considerentele instanței de recurs care au fundamentat soluția dată în cauză
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs formulate și observând dispozițiile art.3041 C.proc.civ., Curtea, în raport de actele și lucrările dosarului, apreciază recursul ca nefondat, în sensul și pentru considerentele care succed:
3.1. Astfel, se observă (a se vedea supra, pct. 1.2.1.) că, în speță, instanța de fond a fost învestită cu judecarea unei cereri de chemare în judecată formulate de către reclamanta B. S.-M., în contradictoriu cu pârâtele Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti, N. I.-functionar public A.P.I.S.M.B. și V. S.-C.-functionar public A.P.I.S.M.B., vizând:
(1) obligarea pârâtei Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti la plata sumei de 600 lei/lună reprezentând acordarea retroactivă a indemnizației pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară, cu dobânda legală;
(2) obligarea în solidar la plata acestei sume și a funcționarilor publici ce s-ar fi făcut vinovați de refuzul achitării acestei sume, cu cheltuieli de judecată.
Se mai observă (a se vedea supra, pct.1.1.) că, prin sentința recurată, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția lipsei procedurii prealabile și excepția tardivității, invocate de pârâta Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti, s-a admis în parte acțiunea precizată, în sensul că a fost obligată pârâta A.P.I.S. București la plata către reclamantă a sumei reprezentând diferența dintre indemnizația lunară pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani efectiv încasată de către reclamantă pentru perioada 10.05._09 și cea care i se cuvenea pentru creșterea a doi copii proveniți dintr-o sarcină gemelară, conform deciziei nr. 26/2011 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum și a dobânzii legale aferente debitului principal și s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanta B. S.-M., în contradictoriu cu pârâtele V. și N..
Or, în condițiile în care recurs împotriva acestei hotărâri a formulat doar pârâta Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti, apreciază Curtea că, nefiind atacate cu recurs, dezlegările instanței de prim grad de jurisdicție privitoare la respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate împotriva pârâtelor V. și N. au devenit irevocabile cu consecința că au intrat în autoritatea lucrului judecat, neputând fi obiect al analizei instanței de control judiciar.
3.2. Odată circumscrise astfel limitele cererii de recurs pendinte, constată Curtea că această cale extraordinară de atac a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.304 pct.7,8,9 C.proc.civ. (1865) și ale art.3041 C.proc.civ.
Cu toate acestea, analizând criticile formulate de către recurentă, trebuie remarcat că acestea se circumscriu doar motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ., invocarea art.304 pct. 7 și 8 C.proc.civ. fiind una strict formală, fără a fi urmată de expunerea unor critici concrete, care ar putea fi încadrate de instanță în tezele normative evidențiate.
De altfel, este de observat că nu se poate susține că, în speță, hotărârea obiect al recursului „nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii” -sentința nr. 2742/11.04.2014fiind redactată cu respectarea exigențelor impuse de art.261 pct.5 C.proc.civ.- ori că „instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, aceasta având în vedere că nu este vorba despre interpretarea unui act juridic, ci a unor dispoziții legale.
Prin urmare, reține instanța de control judiciar că recursul cu care a fost învestită în prezenta cauză a vizat, în esență, (i) pretinsa nelegală soluționare (respingere) a excepțiilor invocate de pârâta (recurentă) prin întâmpinare, respectiv excepția lipsei procedurii prealabile și excepția tardivității și (ii) aplicarea greșită a legii cu ocazia soluționării fondului cererii de chemare în judecată.
Or, analizând punctual aceste critici de nelegalitate, apreciază instanța de control judiciar că nu sunt fondate.
3.2.1. Astfel, referitor la modul de soluționare a excepțiilor evidențiate mai sus, este necesar de remarcat că:
- prin cererea nr. 3289/06.04.2012 (fila 9-dosar fond), adresată recurentei-pârâte, reclamanta (intimată) B. S.-M. a solicitat a i se aproba plata indemnizației pentru creșterea copilului în cazul sarcinii multiple pentru perioada 1.06.2008-1.06.2009, invocând cele decise de ÎCCJ-Secțiile unite prin decizia nr. 26/2011, publicată în M.Of. nr. 20/2012;
- prin adresa nr. 4118/05.05.2012 (filele 10-11-dosar fond), recurenta-pârâtă a refuzat explicit plata plata indemnizației pentru creșterea copilului în cazul sarcinii multiple pentru perioada 1.06.2008-1.06.2009, așa cum a fost pretinsă de către reclamanta (intimată) B. S.-M.;
- cererea de chemare în judecată, cu obiectul expus mai sus (pct.1.2.1., 3.1.), a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 06.08.2012, în condițiile în care adresa nr. 4118/05.05.2012 a fost comunicată reclamantei-intimate la data de 07.05.2012 (fila 14-dosar fond).
Rezultă, așadar, că, în mod corect, prima instanță a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei procedurii prealabile și excepția tardivității:
- întrucât, în speță, suntem în prezența unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere, în sensul art. 2 alin.1 lit.i) din Legea nr. 554/2004, atitudinea exprimată de recurenta-pârâtă prin adresa nr. 4118/05.05.2012 reprezentând „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”, caz în care, potrivit art. 7 alin.5 din Legea nr.554/2004, nu este obligatorie plângerea prealabilă;
- pentru că, în cauză, au fost respectate cerințele art. 11 alin.1 lit. b) din Legea nr.554/2004, conform cărora „(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii” (sublinierea redactorului).
3.2.2. Cu privire la fondul cauzei, constată Curtea că, admițând cererea de chemare în judecată, prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale relevante, așa cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 26/2011, pronunțată de Secțiile unite ale instanței supreme.
Într-adevăr, se observă că, prin decizia sus-amintită, s-a decis că, „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că, până la . Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 alin. (1) din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009”.
Acestei decizii, fiind dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, îi sunt aplicabile prevederile art. 3307 alin.4 C.proc.civ. (1865), conform cărora „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Altfel spus, de la data la care decizia nr.26/2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv data de 10.01.2012, toate instanțele judecătorești sunt obligate să respecte dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin decizia respectivă, cu consecința că, în caz contrar, judecătorul ar putea fi sancționat disciplinar pentru săvârșirea abaterii prevăzute de art. 99 lit. ș) din Legea nr.303/2004, respectiv „nerespectarea (...) deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii”.
Nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte, cum că Decizia nr. 26/2011 ar fi incidentă pricinii:
- întrucât, așa cum chiar această parte a recunoscut, reclamanta (intimată) B. S.-M. a devenit mama a doi copii (B. Ș. P. și B. M. A.), născuți la data de 20.02.2008 dintr-o sarcină gemelară și a beneficiat de o singură indemnizație pentru creșterea copilului în temeiul OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului;
- având în vedere că, prin cererea nr. 3289/06.04.2012 (fila 9-dosar fond), adresată recurentei-pârâte, reclamanta (intimată) B. S.-M. a solicitat a i se aproba plata indemnizației pentru creșterea copilului în cazul sarcinii multiple pentru perioada 1.06.2008-1.06.2009 (așadar, pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 239/2009), invocând cele decise de ÎCCJ-Secțiile unite prin decizia nr. 26/2011, publicată în M.Of. nr. 20/2012.
Așa fiind, apreciază Curtea că, pentru a răspunde criticilor formulate de către recurentă și pentru a fundamenta legalitatea soluției adoptate de instanța de fond, se impune redarea considerentelor care au stat la baza soluției adoptate de Secțiile unite ale instanței supreme prin Decizia nr.26/2011.
Astfel, prin această decizie, s-a statuat că:
„Din interpretarea acestor norme legale, precum și a ordonanței în ansamblul său rezultă că acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ se raportează în primul rând la interesul copilului.
Astfel, așa cum se menționează în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, norme de interpretare oficiale și obligatorii, acest act normativ are ca scop îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, precum și stimularea creșterii natalității și diminuarea fenomenului de abandon al copiilor.
În acest context, scopul declarat de legiuitor la adoptarea acestui act normativ precizează în mod clar că beneficiarul final al acestei forme de protecție socială este copilul, astfel încât eventualele inechități decurgând dintr-o interpretare formală sau literală a textului reglementator trebuie analizate în raport cu acesta, ca titular de drepturi.
P. îndeplinirea acestui scop, s-a instituit o indemnizație ce reprezintă o prestație minimală de asistentă socială cu caracter universal care nu este supusă sistemului contributiv. Realizarea scopului propus de către legiuitor nu se poate atinge decât în situația în care fiecare dintre copiii rezultați dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți beneficiază de aceleași drepturi ca și copilul rezultat dintr-o sarcină simplă.
Cu alte cuvinte, singura interpretare prin care copilul născut dintr-o sarcină simplă sau dintr-una multiplă ar beneficia de un tratament similar nu poate fi decât aceea potrivit căreia fiecare dintre ei să beneficieze de indemnizația lunară în cuantumul prevăzut de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005.
În consecință, indemnizația prevăzută de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului a fost stabilită de legiuitor în considerarea copiilor, și nu a părinților, tutorilor, adoptatorilor etc. Astfel, pentru situația reglementată de art. 5 alin. (2) din actul normativ menționat, respectiv pentru persoanele care au adoptat copilul sau cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copii în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și a persoanelor care au fost numite tutore, acordarea indemnizației lunare este raportată la numărul copiilor, fiind prevăzută astfel o indemnizație separată pentru fiecare dintre aceștia. Totodată, prin hotărârile Guvernului nr. 1.825/2005 și, respectiv, nr. 1.025/2006, adoptate pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a acestui drept.
Cum a statuat în mod univoc și unitar înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în jurisprudența sa în materia excepției de nelegalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.825/2005 și a prevederilor art. 3 alin. (1) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2006, definiția stabilită pentru "naștere", ca premisă pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, anume în sensul că reprezintă "aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii", este contrară literei și spiritului ordonanței de urgență a Guvernului în aplicarea căreia au fost adoptate normele metodologice, limitând în mod nejustificat acordarea drepturilor prevăzute de lege la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere.
Definiția în discuție contravine flagrant prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 148/2005 care folosește sintagma de "naștere a copilului", precum și dispozițiilor art. 6 alin. (1) din același act normativ, care se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din ordonanță, și, de asemenea, încalcă principiul egalității de tratament, fără existența unor justificări obiective și rezonabile, creând astfel o discriminare evidentă și nepermisă, pe de o parte, între copiii rezultați din nașteri multiple și cei rezultați din nașteri simple și, pe de altă parte, între copiii "născuți" și copiii adoptați sau aflați în una dintre celelalte situații prevăzute de art. 5 alin. (2), mai sus evocat, în ultima situație în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil în ipoteza în care se adoptă gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.
Acordarea, pentru perioada scursă de la . Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 și până la . Legii nr. 239/2009, a unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, nu poate fi concepută, o asemenea interpretare echivalând cu instituirea și menținerea unui tratament discriminatoriu (prin introducerea de distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă), pe de-o parte, între copiii proveniți din sarcini simple și sarcini multiple și, pe de altă parte, între copiii rezultați din sarcini multiple aflați în întreținerea părinților firești și cei adoptați, încredințați în vederea adopției, dați în plasament ori în plasament în regim de urgență sau aflați sub tutelă.
Sub acest aspect, se impune a se ține seama, în mod necesar, de prevederile art. 20 din Constituția României, care dispun în mod expres că: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."
Or, într-o asemenea ambianță normativă cu valoare constituțională, normele Convenției europene a drepturilor omului și ale protocoalelor sale adiționale (în speță, ale Protocolului nr. 12, care, la art. 1, stabilesc că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională ori socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație") sunt de aplicație "imediată", sunt supralegislative și supraconstituționale, având, așadar, cum s-a precizat, o condiție juridică privilegiată, care se răsfrânge și asupra funcției jurisdicționale a judecătorului național. De aceea, atunci când acesta este învestit cu soluționarea unui litigiu, el trebuie să observe nu numai reglementarea națională în materie, ci și reglementarea convențională, inclusiv hotărârile judecătorului european, care pot interesa în respectiva cauză. Tot astfel, judecătorul național nu trebuie doar să conjuge normele naționale cu cele convenționale, identificate și aplicate de judecătorul european, ci să le și evalueze și ierarhizeze, și aceasta, nu numai pentru că normele convenționale au prioritate, dar și pentru că, totuși, ele ar putea fi "sacrificate" în favoarea normelor naționale, dacă acestea din urmă sunt mai favorabile. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că "statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale" (CEDO, Hotărârea din 26 aprilie 2007, Cauza D. P. contra României). În plus, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că judecătorul național, în calitate de prim judecător al normelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor" (CEDO, Hotărârea din 29 noiembrie 1991, Cauza Vermeire contra Belgiei).
Soluția potrivit căreia fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă, începând cu cel de-al doilea, beneficiază de indemnizația în cuantum fix de 600 lei până la . Legii nr. 239/2009 - prin care art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 i s-a dat un nou conținut, în sensul: "cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 de lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere" - nu este legală și nici în acord cu spiritul legii, fiind încălcat astfel principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, revizuită în anul 2003.
Prin urmare, cum dreptul la indemnizația lunară prevăzută de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, este un drept instituit de lege în beneficiul copilului, înseamnă că de acesta beneficiază, până la . Legii nr. 239/2009, fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă (gemelară, de tripleți sau multipleți).”
4. Soluția instanței de recurs și temeiul legal al acesteia
P. aceste considerente, constatând că nu poate fi reținută incidența în cauză a vreunuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.proc.civ. din 1865, Curtea, în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 312 alin. 1 C.proc.civ. din 1865, va respinge, ca nefondat, recursul promovat de pârâta Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti împotriva sentinței nr. 2742/11.04.2014.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2742/11.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. S. M. și cu intimatele-pârâte N. I. și V. Ș. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Z. G. L. P. C. F. I. M. C.
GREFIER
M. I.
Red. PCF/2 ex./27.05.2015
Jud. fond C. I. M. – Tribunalul București
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1373/2015.... | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 1476/2015.... → |
|---|
