Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1373/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1373/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 403/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1373
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.05.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul N. A., în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, având ca obiect cerere de suspendare a deciziei nr. 19/31.01.2014 emisa de A. de S. Financiara, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta A. de S. Financiară prin consilier juridic A. M. Valica.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Pârâta prin consilier juridic solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Curtea încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Pârâta A. de S. Financiară prin consilier juridic solicită respingerea cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat ca neîntemeiată, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.15, raportat la art.14 din Legea nr.554/2004.
Cu privire la existența dubiilor puternice privind nelegalitatea actului, reclamantul nu a făcut dovada acestor motive de natură să conducă la suspendarea actului administrativ. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art.2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ. Simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendare nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate a actului, întrucât dispozițiile cuprinse în art.2 alin.(19 lit.t) din Legea nr.554/2004 se referă în mod expres la împrejurările de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților.
Pe fond, arată că acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată. Depune extras de pe portalul Curții de Apel București cu privire la dosarul nr._ .
Cu privire la necesitatea evitării unei pagube iminente, reclamantul nu a făcut dovada concretă a pagubei iminente pe care i-a produs-o executarea actului administrativ. Singurele motive invocate că amenda e prea mare și că are un copil de 6 luni.
Solicită să se aibă în vedere faptul că amenda a fost stabilită cu respectarea deplină a prevederilor legale.
Pentru motivele arătate șic ele expuse pe larg în întâmpinare solicită respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Curtea, în temeiul art.394 NCPC declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea inregistrata la 23.01.2015, reclamantul N. A. a chemat in judecata pe parata A. DE S. FINANCIARA, solicitand suspendarea executarii deciziei nr. 19/31.01.2014 emisa de parata, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei ce formeaza obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții De Apel București Secția VIII C. Administrativ Complet C 29 fond.
In motivare, reclamantul a aratat ca a solicitat anularea deciziei nr. 19/31.01.2014 emisa de A. De S. Financiara, cauza ce formeaza obiectul dosarului nr. 1874/2/201 aflat pe rolul Curții De Apel București Secția VIII C. Administrativ Complet C 29 fond cu termen la 11.02.2015.
A luat cunostinta de Decizia nr. 19/31.01.2014 emisa de A. De S. Financiara, decizie prin care a fost amendat cu suma de 20.000 lei, in data de 25.02.2014, aceasta fiind expediata de către Compania de Asigurări - Reasigurari EXIM ROMANIA SA, prin serviciu de curierat, fiind inmanata unei alte persoane, respectiv unui vecin din blocul in care isi are domiciliul.
Niciodata decizia atacata nu i-a fost comunicata de către A. de S. Financiara, din acest punct de vedere, fiind evident ca procedura comunicării acestei decizii a fost neprocedurala si de natura a-i produce prejudicii.
In data de 20.01.2015. ASF a solicitat si a obtinut investirea cu formula executorie a deciziei nr. 19/31.01.2014 emisa de parata, in dosarul nr._/302/2014 de către Judecatoria Sector 5 București.
Prin decizia atacata, s-a dispus amendarea cu suma de 20.000 lei a petentului pentru presupuse abateri constatate in urma efectuării unui control de ASF, control la care petentul nu a participat, nu a fost incunostiintat, nu a avut posibilitatea exprimării unui punct de vedere si de a formula aparari si in final, raportul de control si decizia emisa in temeiul acestuia, nu i-au fost comunicate
Ca aparari de fond, petentul a indicat faptul ca nu a îndeplinit in perioada de referința, o funcție de natura careia, putea savarsi faptele pretins a fi fost constate de către ASF, ce au condus la aplicarea amenzii de 20.000 lei.
De asemeni, a indicat faptul ca nu au fost respectate normele in materie de control, norme ce ar fi dat posibilitatea formulării de aparari ce ar fi condus la un alt raport al controlului.
Mai mult decât atat, prin decizia atacata, nu au fost indicate neregulile constatate, respectiv deficientele neremediate, pretins a fi fost constatate de către ASF.
Referitor la cazul bine justificat si pentru prevenirea unei pagube iminente, ca si condiții ale suspendării executării actului administrativ unilateral atacat, trebuie avute in vedere, urmatoarele aspecte:
- actul administrativ unilateral, respectiv decizia nr. 19/31.01.2014 emisa de A. De S. Financiara, formeaza obiectul dosarului nr. 1874/2/201 aflat pe rolul Curții De Apel București Secția VIII C. Administrativ Complet C 29 fond cu termen la 11.02.2015.
- cuantumul amenzii stabilite prin decizia atacata, a cărei suspendare o solicita, este deosebit de mare, respectiv 20.000 lei
- in condițiile in care cuantumul acestei amenzi este deosebit de mare, executarea acesteia, ar crea un dezechilibru major in gestionarea situatiei financiare a petentului
- petentul este tatal unui copil minor in varsta de 6 luni, creșterea acestuia necesitând cheltuieli deosebite, mai ridicate decât cele ocazionate in mod obișnuit, executarea amenzii punând in grav pericol intretinerea acestui copil
Astfel, pe de o parte, trebuie avute in vedere atat aspectele de fond ale spetei, cat si implicațiile sociale si financiare asupra petentului si a familiei acestuia, in condițiile in care este tatal unei fetite in varsta de 6 luni.
La 27.02.2015, parata A. DE S. FINANCIARĂ a depus intampinare, solicitand respingerea cererii ca neîntemeiată.
In motivare, parata a aratat ca urmare a sesizării înaintate Autorității de S. Financiară de către Societatea EXIM BANK S.A., în calitate de acționar majoritar la Societatea Compania de Asigurări - Reasigurări Exim Romania SA (CARE Romania), în perioada octombrie-noiembrie 2013 A.S.F. a efectuat un control inopinat la societatea anterior menționată.
În urma analizării rezultatelor controlului, în ședința din data de 28.01.2014, Consiliul A.S.F. a decis sancționarea cu amendă a membrilor Directoratului Societății Compania de Asigurări - Reasigurări Exim Romania SA (CARE Romania), fiind emisă Decizia nr. 19/31.01.2014 prin care dl A. N., în calitate de persoană semnificativă/membru al Directoratului societății, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 20.000 lei.
Dl. A. N. a contestat decizia A.S.F. de sancționare, plângerea sa făcând obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București-Secția a Vlll-a C. Administrativ și Fiscal.
Ulterior, prin acțiunea care face obiectul prezentului dosar, reclamantul A. N. a solicitat suspendarea executării deciziei de sancționare.
Față de solicitarea reclamantului face următoarele precizări:
Prin Decizia nr. 19/31.01.2014, A.S.F. a aplicat reclamantului, în calitatea sa de persoană semnificativă/membru al directoratului Societății CARE România, o amendă în cuantum de 20.000 lei.
Deși, potrivit art. 40 alin.(2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, plângerea adresată Curții de Apel nu suspendă pe timpul soluționării acesteia, măsurile dispuse de Comisia de S. a Asigurărilor (în prezent A.S.F.), amenda aplicată nu a fost achitată de către contravenient, A.S.F. solicitând și obținând în data de 20.01.2015, învestirea cu formulă executorie a deciziei.
Potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare un act administrativ emis în temeiul unor norme legale se bucură de prezumția de legalitate, fiind executoriu din oficiu.
Suspendarea executării unui act administrativ înainte de pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea actului este o măsură excepțională care poate interveni atunci când sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:
a)existența unor dubii puternice privind nelegalitatea actului, care trebuie să rezulte din împrejurări concrete de fapt și de drept ale cauzei;
b)necesitatea evitări unei pagube iminente ireparabile au greu de reparat.
a) Cu privire la existența dubiilor puternice privind nelegalitatea actului:
Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ".
In jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Inaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Inalta Curte de Casație și Justiție ca fiind:
- emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței;
- actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale;
- modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendare a executării actului administrativ nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate a actului, întrucât dispozițiile cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile "părților.
Motivele invocate de reclamant prin cererea de suspendare a executării nu îndeplinesc condițiile pentru a justifica suspendarea executării deciziei A.S.F., nefiind de natură să producă o serioasă îndoială cu privire la prezumția de legalitate de care se bucură aceasta, nefiind decât o reinterare a motivelor invocate în susținerea chiar a cererii de anulare a actului administrativ. Pentru a soluționa cererea în baza motivelor invocate de reclamant, instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare a executării deciziei A.S.F. este chemată să verifice aceleași critici de nelegalitate cu cele care fac obiectul cererii de anulare și care nu au fost probate.
Astfel, în motivarea cererii suspendare a executării Deciziei A.S.F. nr. 19/31.01.2014 se arată că decizia de sancționare i-a fost comunicată reclamantului de către Compania de Asigurări-Reasigurări EXIM România SA, nefiindu-i comunicată de către A.S.F.
In fapt, decizia de sancționare sus-menționată a fost transmisă de către A.S.F. atât contravenientului cât și societății de asigurare. Așa cum rezultă atât din cererea de anulare a deciziei A.S.F., cât și din cererea de suspendare a executării acesteia, reclamantul a luat la cunoștință de conținutul Deciziei nr. 19/31.01.2014, formulând împotriva acesteia atât plângere prealabilă potrivit Legii nr. 554/2004, cât și contestație la Curtea de Apel București, neputând fi invocată necomunicarea acesteia.
Potrivit art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, decizia de sancționare produce efecte la data comunicării sale persoanei sancționate.
Așa cum a arătat anterior, reclamantului i-a fost comunicată decizia de sancționare pe data de 25.02.2014, iar A.S.F. a cerut și obținut învestirea sa cu formulă executorie pe data de 20.01.2015, deci la aproape un an de la data comunicării către reclamant.
Mai mult decât atât, motivul invocat de reclamant nu poate fi invocat drept cauză de nulitate a deciziei de sancționare a cărei suspendare a executării se cere.
In susținerea cererii de suspendare a executării deciziei de sancționare, reclamantul mai arată că a îndeplinit în perioada de referință, o funcție de natura căreia, putea săvârși faptele pretins a fi constatate de către A.S.F., ce au condus la aplicarea amenzii de 20.000 lei".
Nici acest motiv nu poate sta la baza suspendării executării deciziei A.S.F. pentru următoarele considerente:
-în perioada supusă controlului A.S.F., respectiv 01.01._13, dl. A. N. a avut calitatea de membru în Directoratul Societății CARE România, fiind sancționat în această calitate.
-Așa cum rezultă atât din deciziile A.S.F., cât și din adresa Societății CARE România, reclamantul A. N. a avut calitatea de membru al Directoratului societății, fară întrerupere, în perioada 06.03._13.
-In cererea de suspendare a executării deciziei A.S.F., reclamantul invocă întreruperile în exercitarea funcției, fară să facă dovada existenței acestor întreruperi și a comunicării către A.S.F. a încetării mandatului de membru al Directoratului, așa cum avea obligația potrivit art. 27 alin. (1) din Normele privind autorizarea și funcționarea asigurătorilor, puse în aplicare prin Ordinul C.S.A. nr. 16/2012, potrivit căruia „/« termen de 5 zile lucrătoare de la data vacantării unei funcții deținute de o persoană semnificativă, asigurătorul și persoana semnificativă vor comunica în scris Comisiei de S. a Asigurărilor (în prezent către A.S.F.) numele și funcția persoanei respective". Dovada deținerii de către reclamant a calității de persoană scmnificativă/membru al Directoratului societății, calitate în care a fost sancționat prin decizia A.S.F., urmează să se facă în cadrul procesului având ca obiect cererea de anulare a deciziei de sancționare, instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare a executării deciziei atacate netrebuind să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ.
Nici argumentul invocat de reclamant conform căruia „prin decizia atacată, nu au fost indicate neregulile constatate, respectiv deficiențele neremediate, pretins a fi fost constatate de către A.S.F."", nu poate susține cererea de suspendare a executării deciziei, având în vedere că motivele care au condus la sancționarea reclamantului au fost menționate detaliat în preambulul deciziei de sancționare, iar dovada situației de fapt reținute urmează să se facă în cadrul acțiunii având ca obiect cererea de anulare a deciziei.
b) Cu privire necesitatea evitări unei pagube iminente ireparabile sau greu de reparat:
Reclamantul invocă în sprijinul solicitării sale faptul că amenda a cărei suspendare o solicită „este deosebit de mare, respectiv 20.000 lei", precum și faptul că „este tatăl unui copil minor în vârstă de 6 luni, creșterea acestuia necesitând cheltuieli deosebite (...)".
Motivele invocate de reclamant nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
Stabilirea măsurilor sancționatorii s-a făcut cu deplina respectare a Normelor privind gradualizarea măsurilor sancționatorii puse în aplicare prin Ordinul CSA nr._/2006. La stabilirea și gradualizarea sancțiunii s-a avut în vedere pericolul social deosebit la abaterilor săvârșite, dată fiind valoarea mare a polițelor de asigurare și a riscurilor necontrolate pentru patrimoniul societății. Din dispozițiile art. 2 alin (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noțiunea de „pagubă iminenta" are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cauza de față.
Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de reclamant, ceea ce presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, nefiind relevante simplele afirmații făcute.
Faptul că există o amendă în cuantum de 20.000 lei nu înseamnă că implicit există și o pagubă iminentă care să justifice suspendarea executării deciziei A.S.F.
In cauză, nu s-a făcut dovada de către reclamant a pagubei iminente, simpla menționare a aplicării unei sancțiuni cu amendă și a cuantumului acesteia neputând conduce, de facto, la constatarea că există o pagubă iminentă. In acest sens s-a pronunțat în mod constant și Inalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.
Astfel, într-o cauză având ca obiect contestarea unor acte conținând măsuri fiscale, Instanța Supremă a reținut că „simpla susținere a reclamatei în sensul că nu datorează sima la care a fost obligată, precum și împrejurarea că prin cuantumul ridicai al sumei, executarea silită ar perturba grav activitatea economică a societății, nu sunt de natură a satisface cerințele legii In ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ." (I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal. Decizia nr. 5191 din 27 octombrie 2005; în același sens. Decizia nr. 588 din 12 februarie 2004).
Prin textul de protecție cuprins în art. 14 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a avut în vedere să îl apere pe particular împotriva producerii unor pagube iminente care cu greu ar putea fi acoperite, chiar dacă actul administrativ care le-ar cauza va fi ulterior anulat. Or, în speță, plata unei sume de bani cu titlu de amendă, chiar dacă, ulterior, actul administrativ în baza căruia a fost făcută plata a fost anulat de către instanța judecătorească de contencios administrativ ca fiind ilegal, nu poate să constituie un motiv de suspendare a aplicării actului administrativ, pentru a se evita producerea unei pagube iminente.
Așadar, pentru a decide cu privire la admisibilitatea unei cererii de suspendare, instanța este obligată să examineze probele și să constate în ce măsură - raportat la circumstanțele concrete ale speței, la situația patrimonială și personală a reclamantului, la conduita acestuia - cazul este temeinic justificat. Or, vă rugăm să observați faptul că reclamantul nici nu a făcut dovada faptului că s-ar fi trecut la executarea silită a sancțiunii cu amenda sau a întinderii patrimoniului său, pentru ca instanța să poată aprecia dacă achitarea sumei respective este de natură să îl influențeze semnificativ.
ÎN D.: art.14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Curtea a incuviintat partilor proba cu inscrisuri.
Din probele administrate, Curtea retine ca prin Decizia nr. 19/31.01.2014, parata a aplicat reclamantului, în calitatea sa de persoană semnificativă/membru al directoratului Societății CARE România, o amendă în cuantum de 20.000 lei.
Potrivit art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, pentru suspendarea executării unui act administrativ trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții:
1. reclamantul sa fi solicitat anularea actului administrativ,
2. sa existe un caz bine justificat;
3. sa se previna o paguba iminenta.
1. Prima conditie este indeplinita deoarece reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 19/31.01.2014 emisa de parata, cauza ce formeaza obiectul dosarului nr. 1874/2/201 aflat pe rolul Curții De Apel București Secția VIII C. Administrativ.
2. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ".
Pentru a examina aceste imprejurari, instanta nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt sau de drept care produc o îndoială serioasă prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Motivele invocate de reclamant prin cererea de suspendare a executării nu îndeplinesc condițiile pentru a justifica suspendarea executării deciziei A.S.F., nefiind de natură să producă o serioasă îndoială asupra legalitatii deciziei atacate.
Astfel, în motivarea cererii suspendare a executării Deciziei A.S.F. nr. 19/31.01.2014 se arată că decizia de sancționare i-a fost comunicată reclamantului de către Compania de Asigurări-Reasigurări EXIM România SA, nefiindu-i comunicată de către A.S.F.
Curtea constata ca decizia de sancționare a fost transmisă de către parata atât contravenientului cât și societății de asigurare. Reclamantul a luat la cunoștință de conținutul Deciziei nr. 19/31.01.2014, formulând împotriva acesteia atât plângere prealabilă potrivit Legii nr. 554/2004, cât și contestație la Curtea de Apel București.
Mai mult, necomunicarea nu poate fi invocata drept cauză de nulitate a deciziei de sancționare a cărei suspendare a executării se cere.
De asemenea, reclamantul nu probeaza ca nu a avut posibilitatea exprimarii unui punct de vedere si exercitarii dreptului de aparare cu ocazia controlului.
Reclamantul mai arată că nu a îndeplinit în perioada de referință, o funcție de natura căreia, putea săvârși faptele pretins a fi constatate de către A.S.F., ce au condus la aplicarea amenzii de 20.000 lei.
Aceasta aparare este o aparare de fond care nu poate fi examinata in cererea de suspendare deoarece presupune o analiza aprofundata, ce va fi facuta in cererea de anulare. Verificarea acestei aparari nu se rezuma doar la examinarea unei aparente.
Nici argumentul invocat de reclamant conform căruia „prin decizia atacată, nu au fost indicate neregulile constatate, respectiv deficiențele neremediate, pretins a fi fost constatate de către A.S.F.”, nu poate susține cererea de suspendare a executării deciziei, având în vedere că motivele care au condus la sancționarea reclamantului au fost menționate detaliat în preambulul deciziei de sancționare.
Din aceste motive, Curtea constata ca nu este indeplinita conditia existentei unui caz bine justificat.
b) Conform art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, paguba iminenta este un prejudiciu material viitor si previzibil.
Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de reclamant, ceea ce presupune administrarea de dovezi care să probeze prejudiciul material viitor si previzibil.
Reclamantul invocă în sprijinul solicitării sale faptul că amenda a cărei suspendare o solicită „este deosebit de mare, respectiv 20.000 lei", precum și faptul că „este tatăl unui copil minor în vârstă de 6 luni, creșterea acestuia necesitând cheltuieli deosebite (...)".
Faptul că există o amendă în cuantum de 20.000 lei nu înseamnă că implicit există și o pagubă iminentă care să justifice suspendarea executării deciziei A.S.F.
In cauză, nu s-a făcut dovada de către reclamant a pagubei iminente, simpla menționare a aplicării unei sancțiuni cu amendă și a cuantumului acesteia neputând conduce, automat la constatarea că există o pagubă iminentă.
Instanța trebuie sa examineze probele și să constate în ce măsură se previne un prejudiciu material viitor si previzibil, raportat la situația patrimonială și personală a reclamantului.
Din aceste motive, in baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul N. A., cu domiciliul în București, Calea Victoriei nr.153, ., ., în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, cu sediul în București, sector 5, Splaiul Independenței nr.15, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. C. D.
Red./tehn. jud. V.B./4 ex./25.05.2015
| ← Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 3779/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2982/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
