Obligaţia de a face. Decizia nr. 1994/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1994/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 14643/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1994
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.04.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE F. I.
JUDECĂTOR P. C.
JUDECĂTOR D. D. M.
GREFIER D. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 6966/29.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. M. D. O. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal – taxa de poluare – pretenții – obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere solicitarea recurentei-pârâte de judecare a cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare asupra cererii de recurs, inclusiv din perspectiva motivului de ordine publică constând în lipsa cererii de restituire a taxei adresate organului fiscal.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București – secția a II-a sub nr._ / 2013, reclamantul N. M. D. O. a chemat în judecata pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
- Anularea deciziei de calcul a taxei pe emisii poluante nr._/29.08.2012;
2. Obligarea pârâților la restituirea sumei de 2038 lei reprezentând contravaloarea taxei de emisii poluante.
3. Obligarea pârâților la plata dobânzii legale de la data plății și până la data restituirii efective;
4. Cu cheltuieli de judecata.
Prin Sentința civilă nr. 6966/29.10.2014, Tribunalul București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București, a admis acțiunea, a anulat decizia nr._/29.08.2012 emisă de pârâtă, a obligat pârâta sa restituie reclamantului suma de 2.038 lei reprezentând taxa de emisii poluante, cu dobânda legala de la 30.08.2012 până la data restituirii effective, a obligat pârâta la plata sumei de 43 de lei către reclamanta reprezentând cheltuieli de judecata și a respins cererea pârâtei de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București -Biroul Juridic C. 4, in reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice.
În motivare, recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate:
Hotărârea a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material (art.488 pct.8 Cod Procedura Civila).
1. A arătat ca in mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice, precum si cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu .
A învederat faptul ca in conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr.9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se stabilește temeiul legal al incasarii acestei taxe pentru emisiile poluante achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului.
De asemenea prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1 alin.2 se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu.
2.In ceea ce privește fondul cauzei, a arătat ca instanța de fond in mod nelegal a admis acțiunea, având in vedere considerentele următoare:
A susținut ca prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plații taxei.
Astfel, regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a intrat in vigoare de la data de 13.01.2012, potrivit prevederilor Legii nr.9/2012 si care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei, cu destinația de venit la bugetul F. pentru mediu fiind gestionata de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național.
Prin urmare, cata vreme legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia înmatriculării autovehiculului pentru prima data in România, rezulta ca aceasta taxa este legal datorata.
In ceea ce privește prevederile comunitare invocate in susținerea acțiunii, recurenta a arătat ca prin Legea nr.9/2012 ce a intrat in vigoare incepand cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei pentru autovehicule in conformitate cu dispozițiile art.4
A susținut ca prin Legea nr.9/2012 a fost creat cadrul legal si respectiv obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se înmatriculează pentru prima data in România, cat si pentru cele pentru care se realizează prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr.50/2008, respective taxa speciala potrivit art.214 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
De asemenea, a arătat ca ceea ce se restituie este numai diferența dintre taxa pe poluare pentru autoturisme si autovehicule plătită in temeiul O.U.G. nr.50/2008 si taxa pentru emisiile poluante.
3.In ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale reglementata de art. 124 alin.(1) din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, apreciază ca hotărârea este nelegala, intrucat intimatul - reclamant nu se încadrează in dispozițiile art.117 Cod Procedura Fiscala pentru a fi indreptatit la restituirea taxei pentru emisii poluante, ci aceasta a fost stabilita in conformitate cu dispozițiile Legii nr.9/2012.
Potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
4.Cu privire la obligarea la cheltuielile de judecata, apreciază ca hotărârea este nelegala, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu se incadrează in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina sa pentru ca sa fie obligată la plata cheltuielilor de judecata.
F. de argumentele prezentate, recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentinței recurate, in principal in sensul respingerii acțiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar in subsidiar pe fond ca neintemeiata.
In drept, a invocat art.488 pct.8 Cod Procedura Civila.
Deși pentru termenul de judecată a fost citat cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei dovada că, anterior înregistrării acțiunii pe rolul instanței, a formulat cerere de restituire a taxei pe emisiile poluante adresată organului fiscal, intimatul-reclamant nu a depus această dovadă.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 488 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Curtea reține că potrivit principiului autonomiei procedurale naționale, astfel cum este reflectat de practica Curții Europene de Justiție, este de competența ordinii juridice interne a fiecărui stat membru să desemneze instanțele competente și să reglementeze modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție destinate să asigure salvgardarea drepturilor pe care justițiabilii le întemeiază pe dreptul comunitar, cu condiția ca, pe de o parte, aceste modalități să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern, (principiul echivalenței) și, pe de altă parte, ca acestea să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară (principiul eficienței) – Cauza C-228 Aprile SRL v. Amministrazione delle Finanze dello Stato.
Așadar, urmează a se analiza dacă normele dreptului intern constând în prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și prevederile art. 117 din OG nr. 92/2003, respectă exigențele impuse de principiul enunțat.
Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „Persoana vătămată . de lege sau . printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plangerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns in termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat . interes legitim al său prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
În conformitate cu prevederile art. 117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță; b) cele plătite în plus față de obligația fiscală; c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; e) cele de rambursat de la bugetul de stat; f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii; g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170; h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.
Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale, ținând cont și de Decizia de recurs în interesul legii nr. 24/14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, singura cale efectivă în dreptul intern accesibilă persoanelor care au achitat taxa pe emisiile poluante care contravine dreptului european, este, în limitele prescripției dreptului la acțiune, cererea de restituire, adresată în temeiul art. 117 din O.G. nr. 92/2003 organului fiscal, iar în caz de refuz nejustificat, acțiunea în contencios administrativ, fără obligativitatea anulării formale a actului administrativ și a formulării unei plângeri prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește această modalitate procedurală de recuperare a taxei pe poluare, Curtea constată că respectă principiul echivalenței, întrucât nu este mai puțin favorabilă decât procedurile similare prin care se recuperează taxele și impozitele achitate de contribuabili ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, în toate situațiile acțiunea în contencios administrativă fiind condiționată de cererea de restituire adresată, în prealabil organului fiscal, instanța competentă cenzurând actul administrativ asimilat constând în refuzul nejustificat de restituire.
Referitor la principiul eficienței, Curtea constată că este respectat de procedura internă constând în formularea la organul fiscal a unei cereri de restituire, întrucât aceasta nu face imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor, practica judiciară confirmând faptul că acțiunile întemeiate pe refuzul nejustificat al organului fiscal de a a restitui contribuabililor taxa pe emisiile poluante contrară dreptului european constituie un remediu efectiv și eficient, soluțiile pronunțate fiind de admitere a acțiunilor formulate.
Dealtfel, în considerentele Deciziei de recurs în interesul legii nr. 24/14.11.2011 se face distincție între procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, pe care instanța supremă a considerat-o ineficientă, în sensul dreptului Uniunii Europene, și procedura prevăzută de art. 117 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 92/2003 (cererea de restituire adresată organului fiscal), reținându-se că nu este necesară plângerea prealabilă împotriva refuzului de restituire, însă premisa esențială pentru existența refuzului nejustificat care este supus cenzurii instanței constă în formularea unei cereri de restituire de către persoana interesată.
În concluzie, Curtea reține că, spre deosebire de procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 care este ineficientă, procedura administrativă care presupune formularea unei cereri de restituire, adresată organului fiscal, în temeiul art. 117 din O.G. nr. 92/2003, înainte de a sesiza instanța de contencios administrativ competentă, răspunde pe deplin exigențelor principiului autonomiei procedurale naționale, sub cele două aspecte – echivalența și eficiența.
În aceste condiții, Curtea apreciază că, întrucât intimatul-reclamant s-a adresat direct instanței judecătorești, fără a fi solicitat, în prealabil, organului fiscal competent, conform dispozițiilor art. 117 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, restituirea taxei pe emisiile poluante, aceasta constituie un fine de neprimire a acțiunii în contencios administrativ, impunându-se respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Se reține că, deși în etapa recursului intimatul-reclamant a fost citată cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei dovada că, anterior înregistrării acțiunii pe rolul instanței, a formulat cerere de restituire a taxei pe emisiile poluante adresată organului fiscal, astfel cum rezultă din Încheierea de ședință de la termenul din 09.03.2015, aceasta nu a depus dovada în sensul solicitat.
Din aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca nefondată, cu mențiunea că acest fine de neprimire face de prisos analizarea celorlalte motive de recurs formulate de recurenta-pârâtă.
Pe cale de consecință, va fi respinsă ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 2, ., împotriva sentinței civile nr. 6966/29.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. M. D. O., cu domiciliul ales la CA B. O. O., în București, sector 6, ., ., .-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr. 294, .>
Casează în parte sentința recurată și, rejudecând, respinge cererea principală ca inadmisibilă și cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. I. P. C. D. D. M.
GREFIER
D. G.-D.
Red./Tehnored. PC
Jud. fond L. P., Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3842/2015.... → |
|---|
