Anulare act administrativ. Decizia nr. 1752/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1752/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 37959/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1752
Ședința publică de la 26 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă . împotriva sentinței civile nr.5142/02.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERULUI M. ȘI PĂDURILOR – ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică de la 12.03.2015, desfășurarea ședinței fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.03.2015 și 26.03.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin cererea formulată la data de 19.06.2012 reclamanta . a chemat in judecata pe parata Administratia Fondului pentru Mediu solicitand instantei anularea deciziei de impunere nr. 97/20.03.2012 si a raportului de inspectie fiscala nr. 97/20.03.2012, ca nelegale si exonerarea de la plata sumei de 408.163,96 lei cu titlu de obligatie suplimentara de plata si accesorii, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentința civilă nr.5142/02.09.2014 Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a considerat că probatoriul cu acte este pertinent si elocvent sub aspectul obligatiilor fiscale reprezentand contributii datorate de catre reclamanta la bugetului fondului pentru mediu ( concluziile raportului de expertiza si raspunsul la obectiuni fiind inlaturate astfel, pentru lipsa lor de concludenta ), apreciind ca decizia de impunere nr. 97/20.03.2012 este legala si temeinica, iar cuantumul total al obligatiilor datorate de aceasta este de 408.164 lei, aferent perioadei 2007-2011, din care suma de 222.773,06 lei consta in obligatie fiscala principala; 151.974,93 lei consta in dobanzi aferente si suma de 33.415,96 lei consta in penalitati de intarziere.
Instanța a respins apararea reclamantei, (aparare apreciata de catre instanta ca fiind o aparare de fond) – pe calea exceptiei prescriptiei dreptului organele fiscale de verificare a societatii asupra creantelor datorate- in sensul ca sunt incidente prev. art. 98 al. 1-3 dinO.G.92/2003., ce au in vedere ca la contribuabilii mari, termenul de prescriptie este de 3 ani, pentru creantele nascute in ultimii 3 ani fiscali anterior pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale.- apreciind in speta se aplica prev. art. 91 din OG92/2003, ce au in vedere termenul d eprescritpie de 5 ani care incepe sa curga de la 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala, precum si dispoz. art. 11 al. 1 si 2 din OUG196/2005 privind fondul pentru mediu aprobata prin L. 105/2006 si art. 23 al. 1 din OG92/2003.
S-a constatat ca la 26.01.2012 a inceput sa curga termenul de prescriptie al dreptului de a stabili obligatii fiscale la fondul pentru mediu in sarcina reclamantei pentru activitatile desfasurate in luna ianuarie 2007, iar la data inceperii inspectiei fiscale nu era implinit termenul de prescriptie de 5 ani prevazut la art. 91 din OG92/2003.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs recurenta reclamanta S.C. W. I. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul pârât M. M. ȘI PĂDURILOR- Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând instanței să dispună admiterea recursului, în principal modificarea în tot a Sentinței recurate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, anularea deciziei de impunere nr. 97/20.03.2012 și a raportului de inspecție fiscală nr. 97/20.03.2012 și, pe cale de consecință, exonerarea recurentei-reclamante de la plata sumei de 408.163,96 lei stabilită de către intimata-pârâtă cu titlu de obligație suplimentară de plată și accesorii.
În subsidiar, solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) Cod procedură civilă 1865 în sensul de a dispune casarea sentinței recurate dacă se constată de către instanța de recurs că modificarea hotărârii nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe noi, respectiv de efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă, probă care nu poate fi administrată în recurs.
De asemenea, solicită obligarea intimatei-pârâte și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
MOTIVELE RECURSULUI
I. în primul rând, consideră că Sentința civilă nr. 5142/02.09.2014 a fost pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 98 alin. (3) din Codul de procedură fiscală.
Astfel, prin actul de sesizare al instanței de judecată, recurenta-reclamantă a invocat pe cale de excepție, calificată de către instanța de fond drept apărare de fond, prescripția dreptului intimatei-pârâte de verificare a creanțelor datorate către Fondul de mediu, considerând că, față de dispozițiile art. 98 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, raportat la faptul că recurenta-reclamantă nu este contribuabil mare, controlul fiscal ar fi trebuit să se realizeze pe ultimii 3 ani anteriori și nu pe ultimii 5 ani așa cum în mod nelegal și abuziv a procedat intimata-pârâtă.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că incidente în cauzată ar fi dispozițiile art. 91 din Codul de procedură fiscală care cuprind dispoziții privind termenul de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, ce au în vedere un termen de prescripție general de 5 ani care începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, când în fapt recurenta-reclamantă invocase faptul că, în mod nelegal și abuziv, cu încălcarea dispozițiilor art. 98 alin. (3) din Codul de procedură fiscală intimata-pârâtă a efectuat controlul fiscal pe o perioadă de 5 ani anteriori deși recurenta nu este contribuabil mare și nici una din situațiile prevăzute de alin. (3) a art. 98 din Codul de procedură fiscală nu au fost identificate în cauză.
Astfel, dispozițiile art. 98 alin. (3) din Codul de procedură fiscală prevăd faptul că, la celelalte categorii de contribuabili, în afara celor mari, cum este și cazul recurentei-reclamante, inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale.
Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificată cel puțin una dintre următoarele situații:
a)există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate
bugetului general consolidat;
b)nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție;
c)nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
Extinderea inspecției fiscale pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale în cazul contribuabililor care nu sunt mari este o situație de excepție care trebuie justificată de către organul fiscal în sensul că acesta este obligat, în opinia noastră, să arate în cuprinsul Raportului de inspecție fiscală faptul că s-a extins perioada de efectuare a inspecției fiscale întrucât ar fi identificat cel puțin una dintre situațiile prevăzute de la lit. a - c de la art. 98 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, ori în cazul de față Raportul de inspecție fiscală nr. 97/20.03.2012 nu cuprinde nici un fel de justificare a faptului că organul fiscal a extins inspecția fiscală pe perioada de prescripție de 5 ani a dreptului de a stabili obligații fiscale. Astfel, subscrisa este un contribuabil mijlociu așa cum rezultă și din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2402/2009 pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 266/2007 privind organizarea activității de administrare a contribuabililor mijlocii la administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și pentru reglementarea unor aspecte ale activității de administrare a contribuabililor mijlocii, unde subscrisa este listată la nr. 9184.
Din aceste motive, consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiilor art. 98 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, iar Raportul de inspecție fiscală nr. 97/20.03.2012 a fost încheiat cu încălcarea acestor dispoziții legale întrucât nu cuprinde nici un fel de justificare a faptului că organul fiscal a extins inspecția fiscală pe perioada de prescripție de 5 ani a dreptului de a stabili obligații fiscale, motiv pentru care consideră că se impune anularea parțială a acestuia și, pe cale de consecință a Deciziei de impunere, în ce privește obligațiile fiscale de plată stabilite față de bugetul fondului de mediu pentru anii 2007, 2008, intimata-pârâtă procedând la extinderea perioadei supuse inspecției fiscale în mod abuziv și nelegal, cu evidenta încălcare a principiului bunei credințe consacrat de art. 12 din Codul de procedura fiscală și a obligației de a-și motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii prevăzută la art. 65 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.
II. în al doilea rând, consideră că Sentința civilă nr. 5142/02.09.2014 a fost pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal cu aplicarea greșită a principiului neretroactivității legii consacrat actualmente de art. 6 din Codul civil precum și cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale care stabileau modalitatea de calcul a taxei datorate de către recurenta-reclamantă la fondul de mediu prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul existenței lor, respectiv Art. 9 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 196/2005.
Astfel, actul normativ de bază care stabilește tipurile de venituri la Fondul de mediu și cuantumul obligațiilor de plată este Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind fondul de mediu care a cunoscut mai multe modificări legislative succesive.
în speța de față, aspectul principal care prezintă relevanță sunt dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 196/2005 și modul în care acest articol a fost modificat în timp, succesiv respectiv data începând cu care se aplică aceste modificări care au intervenit prin mai multe acte normative care au completat și modificat OUG nr. 196/2005.
Art. 9 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 196/2005, care ne interesează în speța de față și care prevedea că veniturile Fondului pentru mediu se constituie și din: " ... d) o taxă de 1 leu (RON)/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de către producătorii și importatorii de bunuri ambalate și de ambalaje de desfacere" a fost introdus prin Legea nr. 105/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, publicată în MOF 393/08.05.2006.
Art. 9 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 196/2005 a fost modificat prin art. unic pct. 7 din O.G. nr. 25/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, publicată în MOF nr. 628/29.08.2008, în sensul că, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, O.G. nr. 25/2008, respectiv 1 septembrie 2008, contribuția datorată de operatorii economici responsabili, pentru diferența dintre obiectivele anuale de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie a deșeurilor de ambalaje prevăzute în legislația în vigoare și cantitățile efectiv valorificate sau incinerate cu recuperare de energie, este de 2 lei/kg, în loc de 1 leu (RON)/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de către producătorii și importatorii de bunuri ambalate și de ambalaje de desfacere cât era prevăzut până la data intrării în vigoare a O.G. nr. 25/2008.
O.G. nr. 25/2008 a fost în vigoare până la data de 23 iulie 2010 când a fost abrogată de Legea nr. 167/2010 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 15/2010 pentru modificarea art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, publicată in MOF nr. 504/20.07.2010.
Prin Ordonanță de urgență nr. 15/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, publicată în MOF nr. 192/26.03.2010, Art. 9 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 195/2005 are următorul conținut: " d) o contribuție de 2 lei/kg, datorată de operatorii economici care introduc pe piața națională ambalaje de desfacere și bunuri ambalate, pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie și de valorificare prin reciclare prevăzute în anexa nr. 3 și cantitățile de deșeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalații de incinerare cu recuperare de energie și valorificate prin reciclare;"
Totodată, chiar dacă Legea nr. 167/2010 abrogă la art. II O.G. nr. 25/2008, aprobă și OUG nr. 15/2010 prin care se modificaseră începând cu 26.03.2010, dispozițiile Art. 9 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 195/2005, în sensul că se menține de fapt contribuția de 2 lei/kg, datorată de operatorii economici care introduc pe piața națională ambalaje de desfacere și bunuri ambalate, pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie și de valorificare prin reciclare prevăzute în anexa nr. 3 și cantitățile de deșeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalații de incinerare cu recuperare de energie și valorificate prin reciclare.
Prin OUG nr. 115/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, publicată în MOF nr. 862/22.12.2010, act normativ care a intrat în vigoare la data de 25.12.2010, la același Art. 9 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 195/2005, se prevede că se constituie venit la bugetul fondului de mediu "o contribuție de 2 lei/kg, datorată de către operatorii economici care introduc pe piața națională ambalaje de desfacere și bunuri ambalate, pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare v. de energie și de valorificare prin reciclare prevăzute în anexa nr. 3 și cantitățile de deșeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalații de incinerare cu recuperare de energie și valorificate prin reciclare;".
Art. 9 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 195/2005 a fost modificat din nou prin punctul 6. din OG nr. 31/2013 începând cu 02.09.2013, în sensul că se datorează: "d) o contribuție de 2 lei/kg, datorată de operatorii economici care introduc pe piața națională bunuri ambalate, care distribuie pentru prima dată pe piața națională ambalaje de desfacere, și de operatorii economici care închiriază, sub orice formă, cu titlu profesional, ambalaje, pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor minime de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie și de valorificare prin reciclare prevăzute în anexa nr. 3 și cantitățile de deșeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalații de incinerare cu recuperare de energie și valorificate prin reciclare".
Conform celor arătate mai sus și principiului conform căruia legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, neavând putere retroactivă, în perioada supusă inspecției fiscale 2007-2011, recurenta/reclamantă datora către bugetul Fondului de mediu o contribuție de: -1 leu/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de către producătorii și importatorii de bunuri ambalate și de ambalaje de desfacere, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 105/2006, publicată în MOF 393/08.05.2006 până la data de 31 august 2008,
-2 lei/kg pentru diferența dintre obiectivele anuale de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie a deșeurilor de ambalaje prevăzute în legislația în vigoare și cantitățile efectiv valorificate sau incinerate cu recuperare de energie, începând cu data de 1 septembrie 2008 când a intrat în vigoare O.G. nr. 25/2008 până la data de 23 iulie 2010 când a fost abrogată de Legea nr. 167/2010 publicată in MOF nr. 504/20.07.2010.
-2 lei/kg pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie și de valorificare prin reciclare prevăzute în anexa nr. 3 și cantitățile de deșeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalații de incinerare cu recuperare de energie și valorificate prin reciclare, începând cu data intrării în vigoare, 26 martie 2010 a OUG nr. 15/2010 aprobată de Legea nr. 167/2010, până la data intrării în vigoare a OUG nr. 115/2010, respectiv 25.12.2010.
- din 25.12.2010, până la data de 02.09.2013 când a intrat în vigoare OG nr. 31/2013, conform OUG nr. 115/2010 se constituie venit la bugetul fondului de mediu "o contribuție de 2 Iei/kg, datorată de către operatorii economici care introduc pe piața națională ambalaje de desfacere și bunuri ambalate, pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie și de valorificare prin reciclare prevăzute în anexa nr. 3 și cantitățile de deșeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalații de incinerare cu recuperare de energie și valorificate prin reciclare;".
Ceea ce este cert este faptul că, în perioada 01.01.2008/31.08.2008 contribuția datorată de către recurenta-reclamantă la bugetul fondului de mediu era de 1 leu/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de către producătorii și importatorii de bunuri ambalate și de ambalaje de desfacere, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 105/2006, publicată în MOF 393/08.05.2006 până la data de 31 august 2008, când a intrat în vigoare O.G. nr. 25/2008.
Având în vedere cele de mai sus, chiar dacă în cuprinsul Raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil A. A., administrat de către instanța de fond, toate aceste acte normative nu sunt prezentate exhaustiv de către expertul contabil, totuși acesta aplică în mod corect dispozițiile legale mai sus citate iar concluziile raportului de expertiză sunt corecte și pertinente astfel încât considerăm că în mod greșit instanța de fond înlătură concluziile raportului de expertiză pentru "lipsa de concludentă".
În cazul în care instanța de fond considera că raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni nu ar fi lămuritoare în sensul că nu avea convingerea că modalitatea de calcul a taxei datorate de către recurenta-reclamantă la fondul de mediu ar fi fost stabilită prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul existenței lor, considerăm că ar fi trebuit să exercite un rol activ și, pe de o parte să stabilească obiective clare prin care să oblige expertul contabil să explice modalitatea de calcul a taxei sau să facă aplicarea dispozițiilor art. 212 Cod procedură civilă 1864 și să dispună întregirea expertizei sau o nouă expertiză dacă nu era lămurită de către expertiza făcută de expertul contabil A. A..
Recurenta-reclamantă consideră că raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni întocmite de expert contabil A. A., administrat de către instanța de fond, sunt concludente și lămuritoare iar instanța de judecată ar fi trebuit să dea eficiență juridică concluziilor unui expert contabil din care reiese fără putință de dubiu că recurenta-reclamantă nu datorează obligațiile fiscale la fondul de mediu evidențiate în actele fiscale contestate, motiv pentru care se impunea anularea lor dar, în cazul în care onorata instanță consideră că este necesară efectuarea unei noi expertize contabile judiciare în prezenta cauză care să lămurească modalitatea de calcul a taxei datorate de către recurenta-reclamantă la fondul de mediu prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul existenței lor, menționate și de noi mai sus, solicităm să se facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) Cod procedură civilă 1865 în sensul de a dispune casarea sentinței recurate întrucât modificarea hotărârii nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe noi, respectiv de efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă, probă care nu poate fi administrată în recurs.
Intimata-pârâtă a formulat ÎNTÂMPINARE la cererea de recurs formulată de S.C. W. I. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea acestuia.
Solicită să se constate că, în ansamblu, privitor la problematica supusă judecății, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, având în vedere materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. In acest sens, solicită să se constate neîntemeiate criticile recurentei vizând netemeinicia sentinței atacate pe calea prezentului recurs pentru următoarele considerente:
1. Nu pot fi reținute susținerile recurentei referitoare la greșita aplicare de către instanța fondului a prevederilor art. 98 alin. (3) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală pentru următoarele considerente:
Inspecția fiscala se efectuează in cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.
Codul de procedura fiscala stabilește la art. 91 ca dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie in termen de 5 ani (sau 10 ani, in cazul obligațiilor fiscale care rezulta din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penala). Termenul de prescripție incepe sa curgă de la data de / ianuarie a anului următor celui in care s-a născut creanța fiscala.
La contribuabilii mari, perioada supusa inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior, în timp ce, pentru celelalte categorii de contribuabili, inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii declarațiilor fiscale. Totuși, inspecția fiscala se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, atunci când ne aflăm în vreuna din situațiile menționate la art. 98 alin. (3) din OG nr. 92/2003:
•exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;
» nu au fost depuse declarații fiscale;
•nu au fost îndeplinite obligațiile de plata a impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Or, în Raportul de inspecție fiscală nr. 97/_/20.03.2012 se menționează următoarele (pag. 3 din Raport):
-în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2011, S.C. W. I. S.R.L. a introdus pe piața naționala, prin intermediul achizițiilor de pe piața externa (importuri din C.), produse ambalate in cutii din carton;
-pentru perioada controlata, societatea a depus declarații pentru următoarele luni: decembrie 2007, iunie 2008, iunie 2009, decembrie 2009, decembrie 2010, martie 2011 - octombrie 2011 si decembrie 2011;
-declarațiile aferente contribuției pentru ambalajele introduse pe piața naționala pentru perioada ianuarie 2007 - decembrie 2010 si lunile august 2011 si decembrie 2011 au fost depuse cu întârziere.
Prin urmare, cu ocazia efectuării controlului, organul fiscal a constatat în mod justificat că, în condițiile în care recurenta, desfășurând activitate generatoare de obligații de plată la Fondul pentru mediu în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2011, nu a depus la termen și declarațiile aferente acestor obligații, există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului generai consolidat.
2. Consideră eronate concluziile recurentei potrivit cărora pentru perioada 01.01._08 a fost calculată în mod greșit o contribuție de 2 lei/kg pentru următoarele considerente:
Conform articolului unic, pct. 7 din Ordonanța nr. 25 din 29.08.2008 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu: o contribuție de 2 lei/kg, datorata de operatorii economici responsabili, pentru diferența dintre obiectivele anuale de valorificare sau incinerare in instalații de incinerare cu recuperare de energie a deșeurilor de ambalaje prevăzute in legislația in vigoare si cantitățile efectiv valorificate sau incinerate cu recuperare de energie. Aceasta ordonanța intra in vigoare la data de 29.08.2008 iar obligația de plata pentru aceasta contribuție este scadenta la 25.01.2009.
In consecința modificarea calculului cu 2 lei/kg pentru cantitatea de ambalaje introdusa pe piața naționala se aplica de la data intrării in vigoare a actului normativ si calculul cu 21ei/kg se efectuează si pentru anul 2008.
Astfel, începând cu data de 01.01.2006, în conformitate cu prevederile art. 9, alin. 1, lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, se constituie venit la Fondul pentru mediu « o taxa de 1 leu (RON)/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de către producătorii și importatorii de bunuri ambalate și ambalaje de desfacere ».
Potrivit art. 32 din Ordinul M.M.G.A. nr. 578/06 iunie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu:
« Taxa prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006. SE PLĂTEȘTE ANUAL numai în cazul neîndeplinirii obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje."
Aceeași obligație este reglementată și la pct. 7 din Legea nr. 105/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu care modifica textul art. 11 astfel:
„ (2) Sumele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. c), d), i) și j) se declară și se plătesc anual de către persoanele juridice care desfășoară respectivele activități, până la data de 25 ianuarie a anului următor."
In conformitate cu prevederile art. 10 alin. 3 din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, „Operatorii economici producători și importatori de bunuri ambalate și de ambalaje de desfacere și operatorii economici responsabili pentru gestionarea anvelopelor uzate sunt obligați să calculeze și să declare lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea, diferența dintre obiectivul calculat utilizând procentajul stabilit prin legislația în vigoare ca obiectiv de valorificare anual și obiectivul efectiv realizat.".
Față de cele de mai sus, se reține ca începând cu data de 01.01.2006 pentru taxa aferentă ambalajelor exista următoarele obligații în sarcina operatorilor economici responsabili:
-lunar să întocmească și să depună o declarație privind cantitățile gestionate, care se va depune până pe data de 25 ale lunii următoare celei in care s-a desfășurat activitatea ;
-anual, pana pe data de 25 ianuarie a anului următor, sa întocmească si sa depună declarația privind valoarea obligației la Fondul pentru mediu si sa efectueze plata.
Odată cu . O.G. nr. 25 din 27 august 2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, cuantumul acestei obligații s-a modificat de la 1 leu (RON)/kg la 2 lei/kg. Astfel la pct. 7 lit. d se prevede:
„La articolul 9 alineatul (1), literele a) și d) se modifică și vor avea următorul cuprins:
(...)d) o contribuție de 2 lei/kg, datorată de operatorii economici responsabili, pentru diferența dintre obiectivele anuale de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie a deșeurilor de ambalaje prevăzute în legislația în vigoare și cantitățile efectiv valorificate sau incinerate cu recuperare de energie;"
Potrivit pct. 10 din O.G. nr. 25 din 27 august 2008, obligația anuală de declarare și de plată a cuantumului acestei se menține, în sensul că se efectuează anual, până la data de 25 ianuarie a anului următor.
Având în vedere modificările introduse prin O.G. nr. 25 din 27 august 2008 coroborat cu prevederile:
-art. 32 din Ordinul M.M.G.A. nr. 578/2006 iunie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu;
-pct. 7 din Legea nr. 105/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu
-pct. 10 din O.G. nr. 25 din 27 august 2008.
Prin urmare, contribuția de 2 lei/kg se va plați de operatorii economici responsabili pana pe data de 25 ianuarie 2009, numai în cazul neîndeplinirii obiectivului aferent anului 2008 de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie a deșeurilor de ambalaje.
Nu în ultimul rând subliniază că, în sensul celor dezvoltate în precedent s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 7862/18.12.2013, pronunțată în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, hotărâre pe care o invocăm cu titlu de precedent judiciar ce poartă girul instanței supreme. Astfel, în decizia sus menționată I.C.C.J. reține:
"(...) este vorba de o obligație anuală, nu lunară, cu scadentă finală la data de 25 ianuarie a anului următor celui la sfârșitul căruia se calculează ca diferență între cantitățile din obiectivele anuale și cantitățile legal predate, astfel încât dispozițiile introduse prin pct. 7 al OUG nr. 25/2008 sunt aplicabile în anul 2008, așa cum în mod corect au calculate organele fiscale".
Pentru considerentele expuse, solicită instanței să pronunțe o hotărâre prin care dispună respingerea recursului formulat de S.C. W. I. S.R.L..
Analizând actele dosarului în raport cu susținerile părților, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele de mai jos.
Reclamanta susține în esență că dreptul organului fiscal de a efectua controlul s-a prescris pentru o parte din perioada supusă controlului, că nu a fost înscrisă în registrul operatorilor economici înregistrați la fondul pentru mediu (fiind înregistrată ulterior controlului) și că organul fiscal a aplicat retroactiv legea, stabilind o sumă mai mare pe baza modificărilor actului normativ care au intervenit ulterior scadenței.
Pârâta susține la rândul său că a nu operează prescripția în raport cu data la care reclamanta trebuia să depună declarațiile de mediu, că nu prezintă relevanță înscrierea în registru, ci calitatea de operator responsabil, care este conferită de lege, și că nu a încălcat principiul neretroactivității legii.
În considerentele sentinței, de fond face istoricul cauzei, enumeră dispozițiile legale pe care le consideră aplicabile și conchide că actele atacate sunt legale, fără însă a dezvălui în concret care este raționamentul care a condus-o la această concluzie.
Instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză cu motivarea că acesta se bazează pe texte legale care nu erau în vigoare „la momentul existenței lor” și că expunerea efectuată este „de natură a se mărgini la niște calcule al căror cuantum nu este edificator”. Curtea apreciază că explicația instanței de fond pentru înlăturarea acestei probe științifice este insuficientă în condițiile în care nu sunt precizate în concret erorile expertului în ce privește aplicarea legii în timp și nici motivele pentru care calculele rezultatul calculelor nu este edificator.
În ce privește susținerile reclamantei privind prescripția, Curtea constată că instanța de fond face trimitere la art. 91 din codul de procedură fiscală, fără însă a analiza apărările reclamantei sub acest aspect.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță nu a efectuat o veritabilă analiză a fondului cauzei în raport cu susținerile reclamantei. Prin urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul și va dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru reluarea judecății, urmând ca instanța de fond să țină seama și de susținerile pe care părțile le-au făcut în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă . împotriva sentinței civile nr.5142/02.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERULUI M. ȘI PĂDURILOR – ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
D. C. VladDaniel G. SeverinIonel R.
GREFIER
E. Chirănuș
Red, tehnored.RI/2ex.
Judecător fond: L. G., Tribunalul București – Secția a II-a C.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2299/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2652/2015.... → |
|---|
