Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2652/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2652/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 36809/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2652
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.05.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: I. C. G.
GREFIER: D. N.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentele-pârâte A. F. PUBLICE SECTOR 1, D. G. A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, împotriva sentinței civile nr. 7846/26.11.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. G., cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal – taxă de poluare”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 20.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.04.2015, 11.04.2015, când a decis următoarele:
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă recurată s-au reținut și dispus următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. G. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 București, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Mun. București și Administrația F. pentru Mediu a solicitat anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante nr._/08,03,2013, restituirea sumei de 6856 lei reprezentând disponibil din taxe pentru emisii poluante și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data plății plății până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a cumpărat auto marca Peugeot 407 inmatriculat inițial în Franța. Pentru înmatricularea ulterioară în România pentru acest autovehicul a fost percepută taxa în cuantum de 6856 lei potrivit Legii nr. 9/2012. A arătat că dispozițiile legale în baza cărora a fost obligată la plata acestei sume sunt ilegale în raport cu legislația Comunității Europene și percepută cu rea credință. Prejudiciul suferit constă în imposibilitatea de opunere la efectuarea plății.
Au fost depuse înscrisuri.
La data de 16.04.2014 intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Mun. București a formulat întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că intre părți nu există nici un raport juridic.
La data de 16.04.2014 intimata AFP Sector 1 a formulat întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității procesuale arătând că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat. Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că restituirea sumei se poate face în condițiile prev. de art. 117 din OG nr. 92/2003, iar restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din aceste situații. S-a formulat cerere de chemare în garanție a AFM.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 București, tribunalul consideră că este neîntemeiată și o va respinge, având în vedere că pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale.
Asupra fondului Tribunalul arată că stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, rezultă că decizia de stabilire a taxei de poluare este nelegală și urmează a fi anulată, urmând să se dispună și restituirea acestei taxe reclamantului, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Tribunalul reține că dispozițiile art. 110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior, art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natură similară.
Tribunalul reține că taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010. Ulterior OUG 50/2008 a fost abrogata prin legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de calcul a taxei aferente.
Potrivit art. 4 din acest act normativ ” (1) Obligatia de plata a taxei intervine: a) cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania; b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;c) la reintroducerea in parcul national a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul national, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7. (2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.”
Alineatul (2) al art. 4 indicat anterior a fost suspendat prin OUG nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012 pana la 01.01.2013, acesta fiind stadiul legislației la momentul furnizării răspunsului pârâtei, de refuz de restituire a taxei percepute.
Prin suspendarea dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa era datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.
Problema care se ridica in cauza este aceea de a stabili daca legea nr. 9/2012 este compatibila cu prevederile legislației comunitare.
Potrivit art. 4 alin 1 lit. a din acest act normativ, dispoziție invocată în refuzul de înmatriculare dat de pârâtă, obligația de plata a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8, respectiv la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.
Rezulta, așadar, ca taxa pentru emisiile poluante este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație. Astfel, la momentul formulării cererii de înmatriculare, principul „poluatorul plătește” nu era pus în aplicare, având în vedere că taxa era legată de momentul înmatriculării și nu este aplicabilă și autoturismelor similare care se află deja în circulație.
In privința reglementarilor comunitare in materie, instanța retine ca, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (in continuare TFUE) nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
In temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, în cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.
Din dispozițiile legii nr. 9/2012 –forma in vigoare la data formulării refuzului pârâtei- rezulta că pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România.
Instanța retine ca legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că acestea pot fi transportate fără impedimente in interiorul comunității si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate. In acest sens, art. 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplica produselor naționale similare precum si taxele interne de natura sa protejeze indirect alte produse. Articolul vizează sa asigure libera circulație a mărfurilor intre statele membre, in condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
Reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
De asemenea, in hotărârea pronunțata in Cauza C-263/10 N./D. G. a F. Publice Gorj, A. F. Publice Targu Carbunesti, A. F. pentru Mediu, CJUE a statuat, raportându-se la variantele taxei pe poluare aplicabile in perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajează punerea in circulație in statul membru mentionat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fara insa a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.”
Interpretarea data de instanța europeana reglementarilor Uniunii Europene, asadar Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene, face corp comun cu aceste reglementari si este obligatorie pentru particulari, pentru instanțe si pentru organele fiscale. Astfel, dreptul comunitar acorda autoritarilor administrative aceleași puteri si obligații pe care le acorda instanțelor naționale, autoritățile administrative fiind obligate sa cunoască si sa aplice dreptul comunitar din oficiu (Cauza C-198/01 Consorzie Industrie Fiammeri (C.)/Autorita Garante della Concorenza e del Mercato).
TCE, in prezent Tratatul de Functionare a Uniunii Europene, a creat „o noua ordine juridica” in dreptul internațional (denumita astfel de Curtea Europeana de Justitie in cazul V. Gend en Loss, 1963), caracterizata prin faptul ca are efect direct si se bucura de supremație (prioritate) in raport cu ordinea juridica interna.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că refuzul pârâtei de a restitui taxa pe emisii poluante este nejustificat, astfel că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei. În consecință va dispune anularea deciziei nr. nr._/08.03.2013, și va obliga pârâta AFP Sector 1 București la plata către reclamantă a 6856 lei cu titlu de taxă poluare.
În ceea ce privește dobânda, tribunalul constată că reclamanta pretinde un drept de creanță accesoriu, fundamentându-și pretențiile pe lipsirea sa o perioadă de timp de folosința sumei de bani plătite cu titlu de taxă de poluare și pe întârzierea restituirii acesteia. Încadrarea juridică trebuie realizată de către judecătorul cauzei (iura novit curia), având la dispoziție obiectul și motivele de fapt.
Potrivit dispozițiilor art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget):
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Conform art. 70 din același act normativ (Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor):
(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
Prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 reprezintă o excepție de la regula instituită de dispozițiile art. 994 C.civ. din 1864 și sunt incidente chiar și în cazul în care sumele de bani de restituit au fost „plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”, astfel cum prevede art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, respectiv și atunci când cel ce a primit plata a fost de rea-credință, cum este cazul Statului român, care prin autoritățile sale – legislativ și executiv – a instituit o taxă neconformă cu Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene.
Având în vedere posibilitatea reglementării de către statele membre ale Uniunii Europene a unor proceduri de restituire a taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar, cu respectarea principiului echivalenței și a principiului efectivității, aceasta presupune aplicarea dispozițiilor legale cu caracter special în materie fiscală.
Potrivit art. 9 din O.G. nr. 13/2011, dobânzile percepute sau plătite de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Dobânda legală în materie fiscală este mai mare decât dobânda legală în materie civilă, astfel că dispozițiile în cauză sunt mai favorabile contribuabilului-creditor, cu condiția ca acesta să fie diligent și să solicite restituirea taxelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
În ceea ce privește exigibilitatea dobânzii legale, tribunalul reține că prin Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C 565/11 s-a statuat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Curtea a avut în vedere principiul efectivității care impune, într o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va admite cererea și va obliga pârâta AFP Sector 1 la restituirea către reclamantă a sumei 6856 lei cu titlu de taxă poluare reactualizată cu dobânda legală de la data de 13.03.2013 reprezentând data plății, până la plata efectivă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție Tribunalul arată că Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr.9/2012, taxa de poluare încasată se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Totodată, conform art. 5 alin. 1, taxa pe poluare se calculează de organul fiscal competent, iar conform alin. 3, taxa se plătește de contribuabil într-un cont deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației F. pentru Mediu.
Prin urmare, pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei de poluare încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru Mediu, este evident că administrațiile finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei de poluare încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și va dispune obligarea acesteia la plata către Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București a sumelor pe care pârâta a fost obligată să le plătească reclamantului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, Tribunalul arată că potrivit art. 453 NCPC partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Prin urmare, Tribunalul urmeaza sa oblige parata AFP S1, la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
Așa fiind, tribunalul a hotărât următoarele: „Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice invocată de aceasta prin întâmpinare. Admite acțiunea introdusă de reclamanta G. G., domiciliată în București, sector 1, ., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice prin DGRFPMB, cu sediul în București, sector 2, .. Dispune anularea Deciziei de calcul nr._/08.03.2013. Obligă pârâta Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice la plata către reclamant a sumei de 6856 lei cu titlu de taxă poluare reactualizată pana la data platii efective, cu dobânda legală de la data de 13.03.2013 reprezentând data plății. Admite cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice. Obligă chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, să achite pârâtei Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice suma de 6856 lei la plata căreia a fost obligată pârâta Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice către reclamant, reactualizată cu dobânda legală de la data de 13.03.2013 reprezentând data plății, pana la data restituirii efective. Obligă pârâta la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru. Cu recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Bucuresti. Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2014.”
Impotriva sentintei civile mai sus indicate a formulat recurs DGRFP Bucuresti in reprezentarea AFP Sector 1 Bucuresti cu motivarea, in esență, că hotararea este pronuntata cu aplicarea gresita a normelor de drept material intrucat in mod eronat a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a administratiei finanțelor publice. Pe fond, se arata ca taxa este legal perceputa, iar nu cu incalcarea principiilor dreptului Uniunii Europene. De asemenea, se critica obligarea administratiei financiare la plata dobanzilor fiscale și a cheltuielilor de judecata, apreciindu-se ca acestea nu sunt datorate.
Nu s-a depus intampinare.
Analizând recursul formulat, Curtea retine:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale a recurentei, în mod corect tribunalul a respins aceasta exceptie, dat fiind faptul ca raportul juridic ca urmare a achitarii taxei de poluare s-a nascut intre debitorul taxei si creditorul care a incasat-o, acesta din urma fiind obligat la restituire, imprejurarea ca taxa incasata s-a facut venit la bugetul Administratiei F. pentru Mediu tine de un raport juridic ulterior intre A. Finanțelor Publice si Administrația F. pentru Mediu, dupa cum in mod corect a retinut tribunalul.
Pe fondul litigiului, problema de drept este de a cunoaște dacă taxa pe emisii poluante percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în forma în vigoare în perioada 1 ianuarie 2013 - 14 martie 2013 a fost legal percepută în lumina art. 110 TFUE și jurisprudenței relevante a Curtii de Justiție a Uniunii Europene.
Dispozitiile dreptului Uniunii Europene incidente in spetă (art. 110 din TFUE) se aplică prioritar în dreptul intern, potrivit art. 148 din Constitutia Romaniei. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Remarcă instanța de recurs că pe parcursul litigiului de față, CJUE a pronuntat la 14.04.2015 hotararea in interpretarea art. 110 TFUE în cauza C‑76/14, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel B. (România), prin decizia din 29 ianuarie 2014, primită de Curte la 12 februarie 2014, în procedura M. M. împotriva Instituției Prefectului – Județul B. – Serviciul public comunitar regim de permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, în cuprinsul căreia a statuat, cu caracter obligatoriu, că:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul:
– că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă,
– că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
Astfel, hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene stabilește mai întâi că, spre deosebire de taxa specială percepută în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 și 30 iunie 2008, de taxa pe poluare percepută în temeiul OUG nr. 50/2008 în perioada cuprinsă între 1 iulie 2008 și 12 ianuarie 2012 și de taxa pe poluare percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2012 și 1 ianuarie 2013, taxa pe poluare percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada următoare până la 14 martie 2013 și care este pertinentă în cauza principală, se aplica potrivit aceleiași metode de calcul, pe de o parte, autovehiculelor rulate provenite din alte state membre cu ocazia primei lor înmatriculări în România și, pe de altă parte, autovehiculelor deja înmatriculate în România cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra acestor autovehicule rulate în acest stat membru, în cazul în care la momentul înmatriculării lor în statul membru menționat nu se plătise nicio taxă, concluzia fiind că mecanismul de taxare astfel instituit este neutru față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre decât România și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat fără să fi fost plătită o taxă în acest scop (par. 41-43 din hotărâre).
Cu toate acestea, în ceea ce privește neutralitatea taxei față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat cu plata unei taxe, din par. 44-50 din hotărâre rezultă că în perioada pertinentă în cauza principală (inclusiv in litigiul în fața Curtii de Apel), articolul 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 avea ca efect scutirea de taxă a primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie naționale a căror înmatriculare în România anterior perioadei pertinente în prezenta cauză se făcuse cu plata taxei speciale (înmatriculare între 1 ianuarie 2007 și 30 iunie 2008), a taxei pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008 (înmatriculare între 1 iulie 2008 și 12 ianuarie 2012) sau a taxei pe poluare în temeiul Legii nr. 9/2012, astfel cum a fost în parte suspendată prin OUG nr. 1/2012 (înmatriculare între 13 ianuarie 2012 și 1 ianuarie 2013).
Or, din deciziile preliminare date de CJUE în cauzele referitoare la taxa percepută cu ocazia înmatriculării unor autovehicule rulate în România în temeiul OUG nr. 50/2008 și la taxa percepută cu ocazia înmatriculării unor autovehicule rulate în România în temeiul Legii nr. 9/2012, astfel cum a fost în parte suspendată prin OUG nr. 1/2012, reiese fără echivoc că aceste taxe erau incompatibile cu articolul 110 TFUE și trebuie, așadar, în principiu, să fie restituite cu dobândă (a se vedea în special Hotărârea T., C‑402/09, EU:C:2011:219, Hotărârea N., C‑263/10, EU:C:2011:466, Hotărârea I., C‑565/11, EU:C:2013:250, Ordonanța C. și C., C‑97/13 și C‑214/13, EU:C:2014:229, precum și Hotărârea N., C‑331/13, EU:C:2014:2285).
Rezultă, în consecință, că articolul 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 a scutit de taxa instituită prin această lege transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie naționale a căror înmatriculare în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013 s‑a făcut cu plata unei taxe care este incompatibilă cu dreptul Uniunii și care trebuie, pentru acest motiv, să fie restituită cu dobândă.
În plus, o astfel de scutire a avut ca efect sustragerea de la plata taxei în cauză a primei transcrieri, în perioada pertinentă în cauza principală, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naționale înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, în timp ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România, în perioada pertinentă în cauza principală, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea în discuție în litigiul principal favorizează astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajează importul unor autovehicule similare.
Pe de altă parte, cât privește valoarea reziduală a taxei, astfel după cum rezultă din jurisprudența constanță a Curții de la Luxemburg, valoarea taxei percepute cu ocazia înmatriculării unui autovehicul se încorporează în valoarea acestui autovehicul, iar atunci când un autovehicul înmatriculat cu plata unei taxe într‑un stat membru este, ulterior, vândut ca autovehicul rulat în acest stat membru, valoarea sa de piață include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare.
În măsura în care valoarea taxei de înmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de același tip și având aceleași caracteristici și aceeași uzură depășește valoarea reziduală menționată, se încalcă articolul 110 TFUE. Astfel, această diferență de sarcină fiscală riscă să favorizeze vânzarea de autovehicule rulate naționale și să descurajeze astfel importul de autovehicule similare (Hotărârea X, C‑437/12, EU:C:2013:857, punctele 30-32).
În litigiul pe rolul CJUE care a facut obiectul cauzei C-76/14, precum si in prezentul litigiu, valoarea taxei percepute cu ocazia înmatriculării autovehiculelor rulate naționale trebuie, în speță, să fie restituită cu dobândă, astfel încât să fie restabilită situația existentă anterior perceperii sumei menționate, aceasta trebuie consideratăca nemaifiind încorporată în valoarea de piață a acestor autovehicule.
În consecință, reține CJUE, că valoarea reziduală a taxei respective, care se regăsește în valoarea autovehiculelor rulate naționale înmatriculate între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, este egală cu zero și este, așadar, în mod necesar inferioară taxei de înmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de același tip, având aceleași caracteristici și aceeași uzură, o asemenea situație fiind incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Altfel spus, considerentele Curții de Justiție consacra ideea ca articolul 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 care a scutit de taxa instituită prin această lege transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie naționale a căror înmatriculare în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013 s‑a făcut cu plata unei taxe care este incompatibilă cu dreptul Uniunii are caracter discriminatoriu pentru autovehiculele rulate de același tip, având aceleași caracteristici și aceeași uzură, importate din alte state membre (cazul în litigiul de față), întrucat valoarea reziduală a taxei respective, care se regăsește în valoarea autovehiculelor rulate naționale înmatriculate între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, este egală cu zero și este, așadar, în mod necesar inferioară taxei de înmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de același tip, având aceleași caracteristici și aceeași uzură, o asemenea situație fiind incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Aceasta situație de discriminare a existat încă de la data achitarii taxei pe emisii poluante de catre partea reclamanta, iar efectele sale nu pot fi anihilate decât prin restituirea taxei, astfel dupa cum a dispus prima instanta.
Referitor la critica privind dobanda legala, Curtea apreciaza neintemeiate sustinerile recurentei nu numai prin prisma considerentelor antementionate ale hotararii C-76/14 (M.), ci și in condtiile in care, in lumina hotararii CJUE pronuntata in cauza I. impotriva Romaniei rezultă că dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia dată desființează cu efect ex tunc prevederea internă și statuează că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.
Așa fiind in mod corect prima instanta a acordat dobânzile aferente de la momentul perceperii acestei taxe.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata acordate la fond, criticile recurentei nu sunt intemeiate, intrucat acordarea acestora depinde de culpa procesuala care, la randul sau, deriva din imprejurarea ca partea a cazut in pretentii, condiție indeplinită în speță.
Pentru aceste considerente, Curtea, în opinie majoritară, urmeaza sa respinga recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În opinie majoritară:
Respinge recursul formulat de recurentele-pârâte A. F. PUBLICE SECTOR 1, D. G. A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, ambele cu sediul în sector 2, București, Speranței, nr. 40, împotriva sentinței civile nr. 7846/26.11.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. G., cu domiciliul în sector 1, București, ., cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENTEI, nr. 294, .> și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENTEI, nr. 294, . nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. F. I. C. G.
GREFIER, D. N.
Red./tehnored./C.M.F./2015/ 2 ex.
Tribunalul București– C. A. B.
Opinie separată, în sensul:
Admiterii recursului formulat de recurentele-pârâte A. F. PUBLICE SECTOR 1, D. G. A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, ambele cu sediul în sector 2, București, Speranței, nr. 40, împotriva sentinței civile nr. 7846/26.11.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. G., cu domiciliul în sector 1, București, ., cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENTEI, nr. 294, .> și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENTEI, nr. 294, . în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și a cererii de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
JUDECĂTOR,
C. P.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1752/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2774/2015.... → |
|---|
