Anulare act administrativ. Sentința nr. 119/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 119/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 1254/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 119
Ședința publică din data de 22.01.2015
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționare cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, verificând, potrivit disp. art. 131 alin. 1 C. proc. civ. competența constată că este competentă material și teritorial la soluționarea prezentei cauze față de disp. art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
La interpelarea instanței, apărătorul reclamantului arată că nu mai are alte înscrisuri de depus la dosar.
Nemaifiind cererii prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra cererii de chemarea în judecată.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea cererii de chemare în judecată și să se constate inexistența conflictului de interese și pe cale de consecință să se dispună anularea raportului de evaluare nr._/G/II/01.04.2014, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că nu a participat la deliberarea și adoptarea hotărârii privind prelungirea contractului de închiriere, procesul verbal al ședinței Consiliului local din data de 27.07.2012 nefiind cel care s-a întocmit cu acea ocazie, ci a fost redactat ulterior, când a fost solicitat de pârâtă, astfel că, în cauză, nu există conflict de interese, noțiunea de conflict de interese presupunând existența a două părți cu interese contrarii, respectiv ca interesul public al Consiliului local Viisoara este în conflict cu interesul personal său patrimonial, situație ce nu există în cauză.
Din probele administrate rezultă în mod expres că se află în relații de dușmănie atât cu cel care l-a „denunțat”, cât și cu cel care a condus ședința la acea dată și care a întocmit așa-zisul proces-verbal al ședinței din 27.07.2012, refuzând să consemneze faptul ca a părăsit adunarea la momentul când s-a votat și adoptat hotărârea nr. 8.
De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 214/2011, pentru punerea în valoare și folosirea optima a pajiștilor, consiliile locale, în baza cererilor organizațiilor si asociațiilor locale ale crescătorilor de animale, legal constituite, scot la licitație concesionarea suprafețelor de pajiști, în conformitate cu legislația in vigoare, pentru o perioada de minimum 10 ani și o încărcătura optima de animale pe hectar, dar nu mai mica de 0,3 UVM/ha, iar potrivit dispozițiilor alin. 2, în cazul în care există o singura asociație locala de creștere a animalelor pe raza unității administrativ-teritoriale, aceasta beneficiază de dreptul de concesionare prin atribuire directă. Prin urmare, nici nu a r fi trebuit adoptată respectiva hotărâre de Consiliu Local privind prelungirea contractului de închiriere, existând o cerere pentru prelungirea contractului de închiriere pe suprafața de 611 ha.
De asemenea, reclamantul, prin avocat, solicită ca instanța să aibă în vedere nota aflată la filele 49-50 din dosar.
În continuare, reclamantul, prin avocat, susține că, în mod greșit, au fost reținute în raportul de evaluare contestat dispozițiile art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, dispozițiile legale privind conflictul de interese aplicabile fiind cele prevăzute de art. 70 din Legea nr. 161/2003 care nu fac trimitere la prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004, ci la art. 47 din Legea nr. 215/2001, care definesc conflictul de interese ca și Legea nr. 161/2003, iar prin neadministrarea probelor solicitate și prin neexaminarea susținerilor expuse în punctul de vedere trimis inspectorului de integritate, i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Curtea, reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ prezente, reține:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr._ reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea raportului de evaluare nr._/G/II/01.04.2014.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că raportul de evaluare nr._/G/II/01.04.2014 este nelegal întrucât nu a participat la deliberarea și adoptarea hotărârii privind prelungirea contractului de închiriere, procesul verbal al ședinței Consiliului local din data de 27.07.2012 nefiind cel care s-a întocmit cu acea ocazie, ci a fost redactat ulterior, când a fost solicitat de pârâtă, astfel că, în cauză, nu există conflict de interese, noțiunea de conflict de interese presupunând existența a două părți cu interese contrarii, respectiv ca interesul public al Consiliului local Viisoara este în conflict cu interesul personal său patrimonial, situație ce nu există în cauză.
De asemenea, reclamantul a susținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 214/2011, pentru punerea în valoare și folosirea optima a pajiștilor, consiliile locale, în baza cererilor organizațiilor si asociațiilor locale ale crescătorilor de animale, legal constituite, scot la licitație concesionarea suprafețelor de pajiști, în conformitate cu legislația in vigoare, pentru o perioada de minimum 10 ani și o încărcătura optima de animale pe hectar, dar nu mai mica de 0,3 UVM/ha, iar potrivit dispozițiilor alin. 2, în cazul în care există o singura asociație locala de creștere a animalelor pe raza unității administrativ-teritoriale, aceasta beneficiază de dreptul de concesionare prin atribuire directă.
Prin urmare, Asociația Crescătorilor de Animale Viisoara TR avea atribuit prin lege, în urma formulării cererii, un drept exclusiv pentru prelungirea contractului de închiriere pe suprafața de 611 ha, fiind la acea dată singura asociație existenta pe raza comunei Viisoara, nefiind nevoie de aprobarea Consiliului local al comunei pentru prelungirea/închirierea pajiștei comunale, iar prin prelungirea contractului de închiriere pentru 5 ani, asociația a fost defavorizată, atât în ceea ce privește durata contractului, textul de lege impunând durata închirierii de minimum 5 ani, cât și cu privire la cuantumul chiriei, acesta fiind foarte mare în raport de veniturile asociației și de chiria practicată în localitățile învecinate, așa încât decizia privind prelungirea contractului de închiriere în discuție nu a fost influențată în nici un fel de calitatea sa de consilier local.
Reclamantul a mai arătat că ar fi existat conflict de interese daca în . o altă asociație de creștere a animalelor care ar fi formulat cerere de închiriere pajiște comunală, iar contractul se prelungea cu asociația din care face parte, în urma votului său, deoarece, în cazul în care vota împotrivă, nu se afla în conflict de interese, așa încât participarea sa, în calitate de consilier local la ședința în care Consiliul local a adoptat o hotărâre in legătura cu ACA Viisoara al cărui președinte este nu generează imediat un conflict de interese, legiuitorul condiționând existenta conflictului de interese de interesul de natură patrimonială al consilierului local, soțului sau rudelor sale până la gradul IV.
A mai susținut reclamantul că, în mod greșit, au fost reținute în raportul de evaluare contestat dispozițiile art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, dispozițiile legale privind conflictul de interese aplicabile fiind cele prevăzute de art. 70 din Legea nr. 161/2003 care nu fac trimitere la prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004, ci la art. 47 din Legea nr. 215/2001, care definesc conflictul de interese ca și Legea nr. 161/2003, iar prin neadministrarea probelor solicitate și prin neexaminarea susținerilor expuse în punctul de vedere trimis inspectorului de integritate, i-a fost încălcat dreptul la apărare, faptul ca ACA Viisoara TR a încasat 547.695,91 lei cu titlu de sprijin financiar din fonduri europene nesusținând concluzia că acest sprijin reprezintă un avantaj patrimonial al său în calitate de președinte al asociației, deoarece aceste fonduri sunt strict acordate cu destinație îngrijire izlazuri și pajiști comunale, iar folosirea banilor este temeinic verificata de APIA.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 22 alin. ll din Legea nr. 176/2010, art. 46 din Legea nr. 215/2001, art. 15 din Legea nr. 214/201 l,art. 70 din Legea nr. 161/2003, iar în dovedirea acțiunii, la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Teleorman în soluționarea cauzei, iar, în ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 491/19.06.2014 Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.07.2014.
Reclamantului i-s fost încuviințată proba cu înscrisuri, fiindu-i respinsă proba testimonială, ca neutilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la dispozițiile legale incidente, Curtea constată că acțiunea reclamantului nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează:
În fapt, reclamantul C. G. îndeplinește funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local Viișoara, jud. Teleorman. De asemenea, acesta este președintele Asociației Crescătorilor de Animale Viișoara – TR.
În data de 27.07.2012 a avut loc o ședință a Consiliului Local Viișoara la care reclamantul a participat, în calitatea sa de consilier local, atât la deliberările, cât și la adoptarea hotărârii nr. 8, prin care s-a decis prelungirea contractului de închiriere încheiat între Asociația Crescătorilor de Animale Viișoara – TR și Consiliul Local Viișoara.
Aceasta este situația de fapt care a condus la emiterea de către pârâta Agenția Națională pentru Integritate a raportului nr._/G/II/01.04.2014, prin care, în urma evaluărilor efectuate, s-au identificat elementele conflictului de interese, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, ale art. 77 din Legea nr. 161/2003, ale art. 46 din Legea nr. 215/2001 și ale art. 75 din Legea nr. 393/2004, contestat în prezenta cauză.
- Primul argument al reclamantului pentru nelegalitatea raportului de evaluare se referă la faptul că nu ar fi participat la deliberările și adoptarea hotărârii nr. 8/27.07.2012 a Consiliului Local Viișoara.
În susținere, reclamantul afirmă că în ziua respectivă nu s-ar fi încheiat nici un proces-verbal, acesta fiind întocmit ulterior, la solicitarea ANI și de către o persoana cu care se află în relații de dușmănie, ce nu a consemnat faptul că, înainte de deliberarea asupra prelungirii contractului de închirie și înainte de adoptarea hotărârii, ar fi părăsit sala.
Afirmațiile reclamantului rămân, însă, simple susțineri, fără valoare probatorie, câtă vreme la dosar există procesul-verbal al ședinței ordinare a Consiliului Local Viișoara din 27.07.2012, în care se arată că au participat 10 consilieri în funcție (printre care și reclamantul), iar punctul doi al ordinii de zi – prelungirea contractului nr. 1510/2007 încheiat cu ACA Viișoara, a fost supus la vot și adoptat în unanimitate de consilierii prezenți (f. 184-187 dosar fond).
Cu privire la acest proces-verbal Curtea consideră că reprezintă un înscris autentic în sensul disp. art. 296 alin. 2 C. proc. civ, făcând dovada, conform art. 270 alin. 1 C. proc. civ. până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.
Or, reclamantul nu a arătat că înțelege să se înscrie în fals în privința acestuia, prin urmare face dovada deplină cu privire la constatările personale ale președintelui adunării și secretarului unității administrativ-teritoriale.
Mai mult, se constată că nu numai în procesul-verbal se face mențiunea aprobării hotărârii de către toți consilierilor locali prezenți (10 din totalul de 11, absent fiind C. G. G.), ci și în hotărârea nr. 8/27.07.2012 – ”prezenta hotărâre a fost adoptată cu 10 voturi ”pentru”, 0 voturi ”împotrivă”, 0 abțineri, din totalul de 11 consilieri în funcție, din care 10 prezenți”.
- S-a mai susținut că Asociația Crescătorilor de Animale Viișoara TR avea atribuit prin lege, conform art. 15 alin. 1 și 2 din Legea nr. 214/2011, pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor, în urma formulării cererii, dreptul de concesionare prin atribuire directă pentru suprafața de 611 ha, fiind la acea dată singura asociație existentă pe raza comunei Viișoara, nefiind nevoie de aprobarea Consiliului local al comunei pentru prelungirea/închirierea pajiștei comunale.
Nici această afirmație nu poate fi primită de către Curte.
Este adevărat că potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 214/2011, pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor (în prezent abrogată) ”În cazul în care există o singură asociație locală de creștere a animalelor pe raza unității administrativ-teritoriale, aceasta beneficiază de dreptul de concesionare prin atribuire directă”.
Concesionarea, însă, chiar și prin atribuire directă, se realizează tot prin hotărâre a consiliului local, conform dispozițiilor înscrise în art. 36 alin. 1, alin. 5 lit. b, art. 123 alin. 1 și 2, art. 115 alin. 1 lit. b și 45 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale (forma în vigoare la momentul 27.07.2012).
- Cel de-al treilea argument al reclamantului pentru anularea raportului întocmit de pârâtă constă în faptul că, în speță, lipsește interesul de natură patrimonială al consilierului local, soțului sau rudelor sale până la gradul al IV-a în adoptarea respectivei hotărâri a consiliului local, astfel că nu se regăsește în situația conflictului de interese.
În susținere a arătat că, de fapt, asociația a fost defavorizată prin hotărârea adoptată, atât în ceea ce privește durata contractului, textul de lege impunând durata închirierii de minimum 5 ani, cât și cu privire la cuantumul chiriei, acesta fiind foarte mare în raport de veniturile asociației și de chiria practicată în localitățile învecinate, după cum, faptul ca ACA Viisoara TR a încasat suma de 547.695,91 lei, cu titlu de sprijin financiar din fonduri europene, nu reprezintă un avantaj patrimonial al său în calitate de președinte al asociației, deoarece aceste fonduri sunt strict acordate cu destinație îngrijire izlazuri și pajiști comunale, iar folosirea banilor este temeinic verificata de APIA.
Curtea urmează a înlătura și aceste apărări, după cum urmează:
Potrivit disp. art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ”prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative”.
Conform art. 77 ”Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 47 alin. 1, indicat anterior, prevede că ”nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local”.
Iar, interesul personal al consilierului local este definit prin art.75 din Legea nr. 393 2004 privind Statutul aleșilor locali ”Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru (…) f) o asociație sau fundație din care fac parte”.
În cauză, corect s-a reținut de către pârâtă că reclamantul C. G. nu putea lua parte la deliberarea și adoptarea hotărârii Consiliului Local Viișoara nr. 8/27.07.2012, câtă vreme aceasta a vizat și prelungirea contractului de închiriere având ca obiect suprafața de 611 ha teren – pajiște comunală încheiat între Consiliul Local și Asociația Crescătorilor de Animale Viișoara.
Prelungirea contractului de închiriere, fie și numai pe o durată de 5 ani, este de natură a crea un avantaj patrimonial acestuia, în calitatea sa de membru fondator și de președinte al asociației, folosul patrimonial fiind reprezentat de sumele încasate cu titlul de sprijin financiar din fonduri europene obținute de asociație pentru folosirea pășunii administrativ-teritoriale.
- În final, a mai arătat reclamantul că în mod greșit au fost reținute în raportul de evaluare contestat dispozițiile art. 75 lit. f din Legea nr. 393/2004, susținând că prevederile legale aplicabile sunt cele prevăzute de art. 70 din Legea nr. 161/2003.
Curtea constată, cu privire la acest aspect, că pârâta a indicat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, art. 75 lit. f din Legea nr. 393/2004 fiind folosit pentru a defini interesul personal al consilierului local, astfel cum a fost reprodus și de instanță anterior.
Pentru toate aceste considerente, nefiind găsite întemeiate niciuna dintre criticile reclamantului, Curtea va respinge contestația, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul C. G., CNP:_, cu domiciliul în Viișoara, jud. Teleorman împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, cu sediul în București, sector 1, .. 15.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se va depune la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ Și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi 22.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
R. M. V. C. I. Ș.
Red./tehnored.RMV/4ex./28.01.2015
2 .>
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 886/2015.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 139/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
