Pretentii. Decizia nr. 153/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 2228/87/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA CIVILĂ NR. 153
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14 ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - G. A. F.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurentul-pârât S. F. MUNICIPAL ROȘIORII DE VEDE, împotriva sentinței civile nr. 1114/18.07.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și C. Administrativ, complet specializat pentru contencios administrativ fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimatul-reclamant PĂTRȘCU C., având ca obiect “pretenții – restituire taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la următoarea strigare în eventualitatea prezentării părților.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Constatând că dosarul se judecă conform dispozițiilor N.C.pr.civ. și faptul că s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate, în temeiul dispozițiilor art. 394 C.pr.civ. Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra fondului recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1114/18.07.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Administrația Finanțelor publice a mun. Roșiorii de Vede, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, invocată din oficiu, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. C. împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Roșiorii de Vede și Administrația F. pentru Mediu și în consecință pârâtele Administrația Finanțelor Publice a mun. Roșiorii de Vede și Administrația F. pentru Mediu au fost obligate să restituie reclamantului suma de 3993 lei reprezentând contravaloare taxă achitată prin chitanța . nr._/04.03.2013 și dobânda legală aferentă calculată conform Codului de procedură fiscală, acțiunea formulată împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman fiind respinsă ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză, pârâta fiind obligată la plata către reclamant a sumei de 39 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de Vede, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant.
În motivare, s-a arătat în esență că în mod greșit și cu aplicarea eronată a art. 25 și 90 TCE instanța a admis acțiunea reclamantului având în vedere prevederile art. 4 din Legea nr. 9/2012.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 483-488 C.pr.civ., solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limita și în raport de motivele de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Din actele dosarului de fond rezultă faptul că taxa pentru emisii poluante a fost stabilita prin decizia emisa la data de 04.03.2013, iar achitarea acesteia s-a efectuat la aceeași dată - 04.03.2013, conform chitanței aflate în copie la dosarul de fond.
Curtea constată, astfel, că perceperea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule s-a făcut sub incidența Legii nr. 9/2012, publicată în M.Of. nr. 17/10.01.2012.
Curtea apreciază că în mod nelegal instanța de fond a instituit în sarcina recurentei-pârâte obligația de restituire, întrucât reglementarea națională a taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, reprezentată de Legea nr. 9/2012, nu era suspendată în ceea ce privește aplicabilitatea sa la data emiterii deciziei de stabilire a cuantumului taxei de achitat, respectiv la data plății taxei în cauză.
Astfel, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, legea stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă.
Conform art. 2 lit. i) prima transcriere a dreptului de proprietate - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . prezentei legi, în condițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. (2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Prin OUG nr. 1/2012 publicată la 31.12.2012 s-a dispus, între altele, suspendarea, până la 1 ianuarie 2013, a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012.
În ceea ce privește suspendarea aplicării prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, în cauză își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 58 din Legea nr. 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, “(1)După . unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.[...]” cât și art. 66 din același act normativ care prevede: “(1) În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată. (2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare. (3) Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.”
Este drept că suspendarea dispozițiilor art. 2 lit. i), art. 4 alin. 2 și art.5 alin. 1 prin O.U.G. nr. 1/2012 până la data de 01.01.2013 a fost constatată contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene datorită regimului discriminatoriu instituit pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării/ transferului de proprietate, întrucât în acel interval taxa pentru emisii poluante nu se percepea, fiind suspendată.
În acest sens a statuat Curtea de Justiție prin ordonanța pronunțată la 3 februarie 2014, în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13, S. G. C. împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, Administrația F. pentru Mediu, respectiv Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva G. C., prin care a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel, în ordonanța menționată a reținut instanța din Luxemburg faptul că Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă. Prin . OUG nr. 1/2012 (privind suspendarea aplicării articolului 4 alineatul (2) de efectele sale până la 1 ianuarie 2013), reglementarea a avut un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.”
Considerentele ordonanței CJUE susțin în mod evident concluzia efectului descurajant al taxei pentru emisii poluante instituite prin Legea nr. 9/2012, însă, coroborat cu efectul suspensiv generat de OUG nr. 1/2012, relativ la importul și punerea în circulație în România a autovehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene.
Prin urmare, la expirarea perioadei de suspendare a dispozițiilor anterior citate, nu se mai poate reține cu temei interpretarea dată de Curtea de la Luxemburg în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13.
Conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel ce se consideră vătămat într-un drept sau interes al său legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Așa fiind, ca urmare a împlinirii perioadei în care aplicarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 9/2012 a fost suspendată, începând cu 01.01.2013 taxa pentru emisii poluante a devenit o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român. Prin urmare, instituirea unei asemenea taxe nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule se plătește potrivit dispozițiilor anterior menționate, cu ocazia primei înmatriculări în România, de către o persoană fizică sau juridică al cărei autoturism este supus înmatriculării, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România.
Altfel spus, taxa se datorează atât pentru autoturismele noi, cât și pentru cele rulate, pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu fac parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existența unei diferențe de aplicare a acesteia.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în speță nu există nicio discriminare rezultată din faptul că reclamantul, care a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat să plătească taxă pentru emisiile poluante pentru autovehicule în condițiile în care taxa pentru prima înmatriculare este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în Romania.
Prin urmare, în baza art. 496 C.pr.civ. Curtea va admite recursul și va casa în parte sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate, respectiv cele privind respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității acțiunii și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Teleorman și respingerea acțiunii formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta-pârâtă S. F. MUNICIPAL ROȘIORII DE VEDE cu sediul în Roșiorii de Vede, .. 1, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1114/18.07.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și C. Administrativ, complet specializat pentru contencios administrativ fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6, și intimatul-reclamant PĂTRȘCU C. cu domiciliul în Roșiorii de Vede, .. 15, județul Teleorman, având ca obiect “pretenții – restituire taxă poluare”.
Casează în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. G. A. F.
GREFIER
A. M. C.
Red./thred. MD - 5 ex./05.02.2015
Tribunalul Teleorman –SCMASCAF
Jud.fond – R. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 309/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Comunicare informaţii de interes public (Legea Nr.544/2001).... → |
|---|
