Pretentii. Decizia nr. 1557/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1557/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 7875/3/2014
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1557
Ședința publică din data de 16 martie 2015
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 6325/09.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. P. și intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că recurenta - pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților de la dezbateri, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua Cod procedură civilă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 6325/09.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul P. P. in contradictoriu cu parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, DGFPMB SI afm, s-a anulat decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/ si a fost obligatăârâta Administrația Finanțelor Publice a S. 5 București la restituirea către reclamant a sumei de 3784 lei reprezentând taxa de poluare nr._/15.04.2010 si a fost obligata parata AFP SECTOR 5 sa restituie reclamantului suma de 8456 lei taxa pe poluare, plus dobânda fiscală calculată de la data de 20.04.2010 si până la data restituirii efective.
A fost obligata parata AFP SECTOR 5 LA plata sumei de 1850 lei cheltuieli de judecata.
De asemenea a fost respinsa cererea formulata in contradictoriu cu paratele DGRFP Bucuresti si AFM, ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata AFP SECTOR 5 prin DGRFPMB.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei recurate in sensul respingerii ei ca netemeinice si nelegale.
A invocat faptul ca hotararea atacata este data cu aplicarea greșita a legii (art. 488 pct. 8 Cod Procedura Civila).
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa a invocat ca in mod eronat instanta de fond a respins aceasta exceptie.
Faptul ca autoritatile fiscale calculeaza aceasta taxa si emit decizii, justifica legitimarea procesuala pasiva a autoritatilor fiscale doar cu privire la competenta si modalitatea de calcul a taxei de poluare.
Taxa se face venit la bugetul F. pentru Mediu si se administreaza de AFM.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii a invocat faptul ca decia de calcul a taxei nu se încadrează în prevederile art. 41 din O.G. 92/2003, republicată privind Codul de procedură fiscală, coroborat cu art. 2 alin. 1 lit c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Mai mult decât atat, prin Decizia de soluționare a contestatiei nr. 504/18.11.2011 emisa de Serviciul Soluționare Contestatii a fost respinsa contestatia formulata de reclamant, motivat de faptul ca, aceasta nu a fost depusa in termenul prevăzut de art. 207 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Referitor la fondul cauzei a precizat ca taxa de poluare a intrat in vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei in vigoare abrogandu-se art.214^1- 214^3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Odata cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit carora pana la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau in Romania autoturismele a căror vechime depasea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situatie a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in Romania a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in Romania, tara noastra urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Art. 148 alin. (2) din Constitutia României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritatile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Incidența in cauza a prevederilor art.110, fost art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciaza ca fiind inexistenta întrucât taxa de poluare urmeaza a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania si la repunerea in circulație a unui autovehicul dupa încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Totodata, in speța de fata, reclamanta nu se incadreaza nici in situatiile de excepție prevăzute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Principiul " poluatorul plătește", pe care se bazeaza si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizam de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe ocazia înmatriculării autovehiculelor (intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgi" Olanda, Cipru).
Mai mult decât atat, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
A concluzionat ca existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând tâxa de poluare.
Considera ca cererea de restituire nu se incadreaza in prevederile art. 117 cod procedura fiscala, intrucat taxa a fost stabilita in baza legii, respectiva a OUG nr. 50/2008 si nu sunt intrunite conditiile art. 9 pentru restituirea taxei.
In privinta obligarii sale la plata dobanzii legale a afirmat ca nu sunt incidente dispozitiile OG nr. 13/2011 si nu sunt intrunite conditiile art. 124 cod procedura fiscala.
In ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, conform prevederilor art. 453 din Codul de procedura civila, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli. O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu ne încadram in aceasta categorie. De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina noastră pentru ca sa fim obligați la plata cheltuielilor de judecata. Or, in cazul de fata, nu este îndeplinita nici una din aceste condiții, actele atacate de către reclamanta, fiind temeinic si legal întocmite.
A mai sustinut ca instanta de fond trebuia sa restiuie taxa de timbru.
In final a facut referire la cuantumul disproportionat de mare al cheltuielilor acordate de instanta de fond fata de munca depusa de aparator.
In drept, a invocat prevederile art. 488. alin. 8 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Legea nr. 157/2005, Constitutia României.
Intimatul reclamant nu a depus intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentei ca hotararea atacata este netemeinica si nelegala.
Cu privire la sustinerile recurentei in sensul ca taxa de polure nu era discriminatorie se retine ca sumele achitate de intimat nu erau datorate si au fost achitate in plus fata de prevederile Tratatului constitutiv al Uniunii Europene, care potrivit art. 148 al. 2 din Constitutia Romaniei, avea prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
Astfel taxa, nu este aplicabila si autovehiculelor care deja au fost inmatriculate pe teritoriul Romaniei.
Prin urmare taxa este o taxa cu efect echivalent taxelor vamale deoarece se aplica autoturismelor deja inmatriculate . UE, fara ca in acelasi timp sa fie aplicabila si autoturismelor care au mai fost inmatriculate in Romania, in prezent stat UE.
Daca taxa ar fi fost impusa numai autovehiculelor noi, care nu ar mai fi fost niciodata inmatriculate in Romania sau in alt stat membru al UE, atunci taxa nu ar mai fi avut acest efect echivalent unor taxe vamale.
In mod corect instanta de fond a retinut incalcarea Tratatului Comunitatii Europene si implicit restrictionarea prin aceasta taxa a liberei circulatii a marfurilor in interiorul UE.
Prevederile din Tratat incalcate produc efecte directe si dau nastere unor drepturi individuale pe care instantele nationale trebuie sa le protejeze, asa cum in mod constant a statuat in nenumarate hotarari Curtea Europeana de Justitie.
Indiferent daca legea fiscala din Romania are caracter special sau imperativ, conflictul dintre o lege interna si o dispozitie dintr-un tratat constitutiv al Uniunii Europene si celelalte reglemetari comunitare, se solutioneaza, asa cum in mod corect a retinut si instanta de fond, potrivit prevederilor art. 148 din Constitutia Romaniei.
Astfel prevederile din tratate si reglementarile comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
D. daca prin tratatul de aderare s-ar fi prevazut anumite derogari, precum si termene de la care anumite reglementari devin obligatorii, atunci s-ar fi aplicat dispozitiile legilor interne.
In cazul de fata insa nu exista nici o derogare de la aplicarea prevederilor Tratatului CE in privinta interdictiei de instituire a unor taxe vamale sau taxe cu efect echivalent acestora.
Hotararea atacata este, prin urmare, legala si temeinica iar recursul formulat de parata AFP Sector 5 prin DRGFPMB nefondat.
Nu trebuie sa existe un document al institutiilor UE care sa stabileasca expres ca taxa este contrara Tratatului CE, deoarece instantele nationale sunt competente ca atunci cand constata ca o prevedere nationala este contrara acestui tratat sa aplice direct prevederile tratatelor Uniunii si sa inlature de la aplicare legislatia interne contrara acestora.
Prevederile tratatelor au efect direct si tocmai acest efect permite instantelor nationale sa inlature de la aplicare prevederile actelor normative interne contrare acestor tratate.
Prin urmare recursul nu este fondat cu privire la aspectele ce tin de restituirea taxei de poluare.
Cu privire la neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 117 din OG nr. 92/2003 se retine ca reclamantul a solicitat paratei, asa cum a sustinut si prin cererea introductiva, restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe de poluare, anterior formularii actiunii, parata respingand contestatia reclamantului ca nedepusa in termen (la dosar la filele 18-19 din dosarul de fond aflandu-se decizia paratei raspunsul paratei la cererea reclamantului).
De asemenea tot in dosarul de fond se afla si plangerea prealabila prin care s-a solicitat restituirea taxei indicandu-se ca temei chiar dispozitiile art. 117 din OG nr 92/2003.
Prin urmare sunt indeplinite conditiile prevazute de textul legal mai sus aratat referitor la restiuirea taxelor.
Cu privire la acordarea dobanzii se retine ca printr-o hotarare pronuntata urmare a adresarii unei intrebari preliminare, CJUE, (cauza I. contra Romaniei - 18.04.2013), a statuat ca "dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe".
Astfel nu se poate retine ca parata nu datoreaza dobanzi asa cum prevede art. 124 cod procedura fiscala, insa de la data perceperii, achitarii taxei.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, recurente se retine ca in mod corect instanta de fond a retinut existenta raporturilor de drept administrativ fiscal dintre reclamant si aceasta parata pentru ca recurenta a stabilit aceasta taxa.
In plus se retine ca si refuzul de restituire al taxei, asimilat unui act administrativ, apartine tot acestei parate conform deciziei mai sus indicate.
Nici exceptia inadmisibilitatii actiunii nu este intemeiata deoarece prin decizia nr. 24/2011 ICCJ a statuat ca taxa de poluare poate fi restituita in temeiul prevederilor art. 117 lit d din OG nr. 92/2003, o astfel de cerere nefiind inadmisibila, chiar daca nu s-a contestat decizia de calcul a taxei in conditiile art. 207 cod procedura fiscala.
Referitor la cheltuielile de judecata, acestea au fost acordate corect fata de faptul ca parata a refuzat nejustificat restituirea taxei.
Art. 451-453 cod procedura civila nu impun nici ca partea sa fi castigat irevocabil procesul. De altfel noul cod de procedura civila nici nu mai opereaza cu sintagma « irevocabil ».
Culpa recurentei parate exista prin refuzul nejustificat de restituire a taxei percepute cu incalcarea TFUE.
Dispozitiile art. 45 din OUG nr. 80/2013 nu impun restituirea taxei de timbru atunci cand o parte castiga un proces, textul citat de recurenta referindu-se la contestatiile la executare, ori obiectul prezentei cauze nu este contestatie la executare.
Nu se poate retine nici imbogatirea reclamantului fara justa cauza deoarece nu exista temei pentru restituirea taxei de timbru achitata de reclamant.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecata acordate de instanta de fond se retine ca acesta este rezonabil in conditiile in care aparatorii s-au ocupat si de realizarea procedurii prealabile, de formularea si depunerea actiunii, formularea raspunsului la intampinare si s-au prezentat si in instanta pentru sustinerea actiunii.
Prin urmare recursul este nefondat si in baza art. 483 si urmatoarele, 488 pct. 8 cod procedura civila, il va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 6325/09.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. P. și intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red. C.P. /5 ex./
Jud. Fond. C. A.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1867/2015.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2355/2015.... → |
|---|
