Pretentii. Decizia nr. 2832/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2832/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 40449/3/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.2832
Ședința publică de la 18 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – I. C. G.
JUDECĂTOR – C. M. F.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER - I. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul – reclamant S. A. împotriva sentinței civile nr.6444 din data de 14.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. INTERNE și I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul – reclamant S. A., prin avocat Ș. Florența L., cu împuternicire avocațială . nr._/2014, lipsind intimații-pârâți M. A. INTERNE și I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant, prin avocat, depune la dosar practică judiciară și anume, decizia nr. 3269/24.09.2012, sentința nr. 327/13.02.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița și certificatul emis în dosarul nr._/3/2012, de Tribunalul București Secția C. Administrativ și Fiscal.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea motivelor de recurs, apărătorul recurentului-reclamant susține că reclamantul are un drept prevăzut de art. 20 din Legea nr. 284/2010, consacrat de însuși legiuitorul român privind plata ajutorului prevăzut la încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare. Totodată arată că nu pot fi primite justificările instanței de fond cum că măsura de neacordare a ajutorului a fost adoptată prin acte normative. Prin limitarea sau nealocare a fondurilor bugetare aprobate anual cu destinația plății drepturilor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 284/2010 nu poate constitui un temei pentru refuzul de plată, pentru că o astfel de condiționare tinde a nega, în substanță, un drept prevăzut de legiuitor în favoarea recurentului-reclamant, devenit cert și lichid odată cu încetarea raporturilor de serviciu.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării cauzei.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 6444 din 14.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul S. A. împotriva pârâtului I. G. al Poliției Române prin care a solicitat acordarea ajutoarelor prev. de art. 20 alin. 1 și 2 din Legea 284/2010 cu repararea prejudiciului adus patrimoniului său. Prin aceeași sentință a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. Interne.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul invocând următoarele:
Considera ca motivarea Sentinței recurate nu oglindește in condiții reale situația de fapt cu care se confrunta categoria sociala din care face parte recurentul.
Statul Român este ținut să îsi respecte propriile angajamente, astfel cum au fost ele luate prin intermediul unor legi constituționale, ori in cazul de fata, acestea nu au fost respectate.
Alături de argumentele deduse din legislația naționala, considera ca prima instanțe a interpretat in mod tendențios si prevederile art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
In conformitate cu prevederile art. 11 din Constituția României, statul roman are obligația de a indeplini intocmai si cu buna-credinta obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Urmare a acestei prevederi constituționale, Convenția Europeana a Drepturilor Omului si protocoalele anexa se explica in ordinea juridica interna a statelor contractante.
Potrivit principiului subsidiaritatii, garantarea drepturilor consacrate de Convenție, care presupune, atat respectarea acestora de către autoritățile naționale, cat si inlaturarea consecințelor eventualelor incalcari suferite de titularii lor, se asigura, in primul rand, de fiecare stat contractant.
In consecința, primul judecător al Convenției este judecătorul național, care urmează sa aplice direct prevederile convenționale, normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului având aplicabilitate directa in dreptul intern.
Asa cum a arătat, potrivit prevederilor art. 11 alin. 2 din Constituția României revizuita, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, ceea ce inseamna ca, dupa ratificare Convenția a devenit parte integranta a sistemului roman de drept si a dobândit in cadrul acestuia, aplicabilitate directa, dispozițiile Convenției având forța constituționala si supralegislativa.
Articolul 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale prevede ca orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale si ca nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a creat in jurisprudenta sa o noțiune autonoma specifica sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițiala a textului :"orice persoana are dreptul la respectarea bunurilor sale".
CEDO a arătat ca noțiunea de bun se refera la orice valoare patrimoniala, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoana ar fi putut in mod efectiv si licit sa le dobândească.
Curtea constata ca prin neacordarea efectiva a drepturilor aferente incetarii raporturilor de serviciu, prin pensionare, a avut loc o incalcare a art. 1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, in baza art. 11 si art. 20 din Constituția României, se va acorda prioritate reglementarii internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Neacordarea acestor drepturi prevăzute in mod expres in Legea nr. 284/2010, se circumscrie si incalcarii art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil, in sensul consacrat prin jurisprudenta CEDO.
In concepția jurisprudentei CEDO, instituțiile de drept public sunt asimilate, in dreptul intern . statului, asa incat refuzul de a acorda sumele de bani aferente unor drepturi prevăzute . constituie in incalcarea art. 1 din Protocolul 1 si art. 6 din Convenție, daca nu poate fi justificata printr-una din excepțiile prevăzute in acest articol.
Astfel, partea a doua a articolului 1 din Protocolul 1 prevede trei condiții in care privarea de un bun nu reprezintă o incalcare a titularului dreptului asupra acelui bun: privarea sa fie prevăzuta de lege, adică de normele interne aplicabile in materie, sa fie impusa de o cauza de utilitate publica, sa fie conforma cu principiile generale ale dreptului internațional.
In speța de fata, reclamantul are un drept prevăzut de art. 20 din Legea 284/2010, consacrat de insusi legiuitorul roman privind plata ajutorului prevăzut la incetarea raporturilor de serviciu prin pensionare, acesta fiind titularul unor interese patrimoniale care intra sub protecția instituita de art. 1 din protocolul 1, dreptul ei la a primi ajutorul, având o baza legala.
Nu putem primi justificările instanței cum ca măsura de neacordare a ajutorului nu a fost adoptata prin acte normative.
Prin neacordarea ajutoarelor salariale compensatorii, cu ocazia pensionării, a fost discriminat în raport cu acei colegi care au trecut in rezerva/le-au încetat raporturile de serviciu începând cu data de 01.01.2011, când Legea nr.284/2010 a intrat in vigoare, iar diferența de tratament nu este justificată obiectiv si rezonabil.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul-pârât I. G. al Poliției Române s-a solicitat respingerea recursului, ca nefundat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că dispozițiile legale în vigoare la data la care a încetat raportul de serviciu al pârâtului cu drept la pensie, și anume 01.04.2012, nu mai prevedeau acordarea ajutoarelor prevăzute anterior de art. 20 alin. 1 și 2 din Legea 284/2010.
În acest sens sunt dispozițiile exprese ale art. 9 din Legea 283/2011 potrivit cărora „în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă”.
Prin urmare, potrivit unor dispoziții legale exprese în vigoare la momentul încetării raportului de serviciu al reclamantului, s-a prevăzut că acesta nu are dreptul la ajutoarele solicitate prin acțiune, astfel că reclamantul nu a avut niciodată în patrimoniul său dreptul la aceste ajutoare, nici măcar sub forma unei speranțe legitime, fiind neîntemeiate susținerile recurentului privind art. 1 din Protocolul 1 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de considerentele de mai sus, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – reclamant S. A., cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură S. F. L., cu sediul în București, .. 15, . civile nr.6444 din data de 14.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. INTERNE, cu sediul București, Piata Revoluției, nr. 1A, sector 1 și I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în București, .. 6, sector 5, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. G. C. M. F. C. P.
GREFIER
I. P.
Red. I.C.G
2ex/………
Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal ---judecător C. I.
| ← Pretentii. Încheierea nr. 3/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2865/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
