Pretentii. Decizia nr. 4263/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 4263/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 2465/93/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia nr. 4263
Ședința publică din data de 21 septembrie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: C. P.
Judecător: D. M. D.
Judecător: R. M. C.
Grefier: M. B.
Pe rol se află recursul formulat de recurenta - reclamantă . SRL cu sediul în B., ., împotriva sentinței nr. 316/02.02.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata- pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV-SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B. cu sediul în sector 2, București, Sperantei nr. 40 și cu intimata-chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, în cauza având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că în cauză recurenta - reclamantă a solicitat judecata în lipsă, după care,
Instanța reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința 316 din 02.02.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ , a fost respinsă acțiunea privind pe reclamanta . SRL cu sediul în B., . în contradictoriu cu pârâta ANAF-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV-SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B. cu sediul în sector 2, București, Sperantei, nr. 40 și cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A ca neintemeiata. Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea de chemare in garantie ca ramasa fara obiect, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.
Împotriva acestei sentințe, la data de 29.05.2015, a formulat recurs reclamanta S.C. E. C. AGREGATE SRL, care fără să invoce prevederile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, a formulat critici ce se subsumează acestui motiv de nelegalitate, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
În argumentarea recursului societatea recurentă, a susținut, în esență, că prima instanță a greșit atunci când a apreciat că, obligația de plată a timbrului de mediu nu este contrară art. 36 din T.F.U.E., susținând că situația este similară cu cea din vechea reglementare (OUG nr. 50/2008 și Legea nr. 9/2012), independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, C.J.U.E. considerând că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrară dispozițiilor art. 110 din T.F.U.E.
Cererea de recurs a fost timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru.
Autoritatea intimată a formulat întâmpinare, la data de 16.06.2015, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca fiind legală.
Examinând prezentul recurs, Curtea constată că este neîntemeiat, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, întrucât soluția tribunalului de respingere a acțiunii ca neîntemeiată a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
Astfel, instanța de fond a observat corect că, prin OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, legiuitorul național a urmărit și reușit înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscal, sub imperiul reglementărilor anterioare, față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene, în vederea punerii lor în circulație în România, și produsele naționale, stabilind că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale prevăzute de reglementările anterioare, precum și pentru acele autovehicule pentru care, chiar dacă aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor, ca urmare a unei proceduri judiciare. În acest sens, este de observat că, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Contrar celor reținute de către societatea recurentă, Curtea arată, astfel cum a constatat și instanța de fond, că reglementarea actuală cuprinsă în OUG nr. 9/2013 nu se află în contradicție cu dispozițiile din T.F.U.E., întrucât autoritățile naționale nu au aplicat un tratament fiscal discriminatoriu între autovehiculele achiziționate de recurneta-reclamantă din Uniunea Europeană și un autovehicul similar ce ar fi putut fi achiziționat de pe piața internă. Aceasta deoarece, potrivit art. 4 lit. a) și c) din OUG nr. 9/2013, obligația de plată a timbrului de mediu intervine atât cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din Romania și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, cât și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Ca atare, după data de 01.01.2013, nu mai există nicio discriminare sau influențare a comportamentului cumpărătorilor de autoturisme second-hand.
În consecință, Curtea constată că nu există niciun temei legal pentru restituirea timbrului de mediu în privința autovehiculelor provenite din Uniunea Europeană și înmatriculate pentru prima dată în România după această dată. Autovehiculul achiziționat de recurenta-reclamantă este într-o astfel de situație, fiind înmatriculat în Uniunea Europeană la 21.09.2004 și înmatriculat pentru prima dată în România la data de 06.11.2013.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat corect că refuzul autorității intimate de restituire a timbrului de mediu, exprimat în adresa nr._/07.07.2014, nu este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004, exercitarea dreptului de apreciere al organului fiscal nefăcându-se nici prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege, nici prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge prezentul recurs ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă . SRL cu sediul în B., ., împotriva sentinței nr. 316/02.02.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata- pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV-SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B. cu sediul în sector 2, București, Sperantei nr. 40 și cu intimata-chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. D. M. D. R. M. C.
GREFIER,
M. B.
Red./Thred. CRM/ 2ex
Jud. fond: A. L. G., Tribunalul Ilfov - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Palatul de Justiție
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL | Splaiul Independenței nr. 5, sectorul 4 E-mail:_ Web: http://www.cab1864.eu; http://noulportal.just.ro/ Tel: (+4-_; Fax: (+4-_ Operator de date cu caracter personal nr. 2933 |
Dosar nr._/3/2014
Data: 29 septembrie 2015
Către,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI
București, Calea 13 Septembrie nr.2, Palatul Parlamentului, .>
sector 5,
Potrivit dispozițiilor acestei instanțe date prin decizia civilă nr. 4272 din data de 21 septembrie 2015 în dosarul nr._/3/2014, în care s-a declarat recurs de către recurentul-reclamant L. L. împotriva sentinței nr. 1597/05.03.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/2014, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI, ADMINISTRAȚIA SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, în cauza având ca obiect „pretenții”, vă înaintăm alăturat, certificate pentru conformitate cu originalul, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 lit. c) din OUG nr. 9/2013, invocate în prezenta cauză de către recurentul-reclamant L. L.:
- Decizia civilă nr. 4272 pronunțată la data de 21 septembrie 2015;
- o copie a acțiunii prin care a fost invocată excepția de neconstituționalitate;
- citativul ce privește părțile din dosar.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. P. M. B.
← Anulare act administrativ. Sentința nr. 586/2015. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 3536/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
---|