Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1490/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1490/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 13999/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1490
Ședința publică din data de 12 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă BENADA D. împotriva sentinței civile nr.4554/18.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă, prin avocat G. B. Ilenuța, în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila 11 dosar și intimații-pârâți, prin consilier juridic V. S. B., în baza delegației pe care o depune la dosar (fila 61).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că intimații-pârâți au depus întâmpinare, prin registratura secției.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar stabilite prin rezoluție.
Curtea constată achitată taxa de timbru și timbrul judiciar și procedează la anularea acestora. Înmânează recurentei, prin avocat, un exemplar al întâmpinării.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, depune la dosar un set de înscrisuri, comunicând și intimaților un exemplar.
Părțile învederează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile pronunțată de către instanța de fond, admiterea acțiunii în sensul anulării Ordinului Președintelui ANC nr.932/P/02.11.2012 privind respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române și obligării pârâtului să emisă un nou ordin prin care să soluționeze cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române. Solicită ca instanța de recurs să constate faptul că reclamanta îndeplinește condițiile legale pentru redobândirea cetățeniei române conform art.11 din Legea nr.21/1991, întrucât este descendentă până la gradul III al unor foști cetățeni români care au dobândit cetățenia română prin naștere și care au pierdut-o din motive neimputabile sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor. De asemenea, solicită să se aibă în vedere situația dovedită privind ascendenții care s-au născut în teritorii ce au aparținut, la un moment dat, Statului Român. Arată că instanța de fond nu a ținut cont de actul de stare civilă al străbunicilor reclamantei născuți în anii 1900, 1902, care se află la dosarul de fond. Aceste teritorii nu aparțineau de România la momentul nașterii străbunicilor, însă în anul 1919 – 1920 acest teritoriu a aparținut Statului Român, aceștia au participat la vot pentru parlamentul României, au plătit taxe și impozite statului român, astfel că și recurenta este descendenta străbunicilor, așa cum este și tatăl și bunicul acestea, pe linie paternă. Consideră că recurenta-reclamantă este descendenta celor doi străbunici născuți în anii 1900, 1902.
Cu privire la susținerile intimatei în sensul că regiunea Transcarpatia nu ar fi aparținut Statului Român, arată că prin adresele depuse la dosar a făcut dovada apartenenței la Statul Român. Precizează că, de la . Legii cetățeniei române din 1991, până în anul 2012, A. Națională pentru Cetățenie a acordat redobândirea cetățeniei române tuturor solicitanților din regiunea Transcarpatia, Ucraina, fostul Maramureș de Nord din dreapta Tisei. Odată cu emiterea de către Academia Română a adresei nr.691/01.10.2012 ANC a început să respingă toate cererile solicitanților din regiunea Transcarpatia. Solicită ca instanța să nu țină cont de practica judiciară depusă de intimați întrucât acele sentințe privesc doar prima adresă care precizează că regiunea Transcarpatia nu a aparținut statului român.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimații-pârâți, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat. Prin raportare la actele de stare civilă cu care reclamanta a făcut dovada, rezultă că părinții acesteia sunt născuți în 1949, 1951 în URSS, aspect necontestat, bunicii paterni sunt născuți în anul 1921. Recurenta-reclamantă nu este o persoană care s-ar califica în postura de solicitant al redobândirii cetățeniei române, dar care oricând poate solicita acordarea cetățeniei române în condițiile art.8 din Legea nr.21/1991. În reglementarea instituției cetățeniei, de la 1865 și până în prezent, legiuitorul a intervenit de fiecare dată acolo unde au avut loc modificări teritoriale în vederea constatării calității de cetățean român. Regulamentul din 1923, fiind dat în aplicarea tratatelor de pace, consfințește condițiile în care se dobândește calitatea de cetățean român pentru viitor. Înscrisurile depuse de reclamantă pot fi privite ca valoare documentară, nefiind însă argumente juridice valide în speța de față. În ceea ce privește străbunicii recurente-reclamante, aceștia sunt născuți în anii 1900, 1902, nu au dobândit cetățenia română prin naștere, iar faptul că în actul de naștere al unor ascendenți s-ar preciza că au avut naționalitatea română, nu înseamnă că au avut și cetățenia română. În cazul de față, termenul de „naționalitate” face referire la originea etnică a persoanei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul C.- Secția a VIII a, sub nr._, reclamanta B. D. în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, a solicitat instanței sa dispună anularea Ordinului Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 932/P/02.11.2012 privind respingerea cererii de redobândire a cetățeniei romane, comunicat la data de 12.11.2012 si obligarea pârâtului Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, să-i emită și să-i comunice un nou ordin prin care să-i soluționeze cererea de redobândire a cetățeniei române.
Prin încheierea din 26.02.2013 Curtea de Apel – Secția a VIII a, a scos cauza de pe rol si a trimis-o la Tribunalul București - Secția de contencios administrativ si fiscal, în baza dispozițiilor art. XXIII alin. 3 din legea nr. 2/2013 de degrevare a instanțelor judecătorești, precum si pentru pregătirea punerii in aplicare a legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila și față de împrejurarea că obiectul acțiunii se încadrează în dispozițiile art. VII, context în care a fost înregistrat sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.4554/18.06.2014, Tribunalul București Secția a II a C. a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Prin cererea înregistrată la Comisia pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, sub nr. 2028/RD/2005, reclamanta B. ( fosta Forcos) D., nascuta V., cetățean ucrainean, născută la 12.08.1979 în Ucraina, cu domiciliul în Ucraina, jud. Transcarpatie, raionul Rahov, . solicitat redobândirea cetățeniei romane în conformitate cu prevederile art. 11 din legea nr. 21/1991 rep., susținând în esență că este descendenta unor cetățeni romani, respectiv părinții și bunicii săi, au avut naționalitate română.
În urma analizării documentelor depuse în susținerea cererii, a fost emis Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 932/P/02.11.2012, prin care cererea acesteia de redobândire a cetățeniei romane a fost respinsă, considerându-se ca nu îndeplinește condiția prevăzuta de art. 11, respectiv, nu face dovada cu actele necesare, ca a pierdut din motive neimputabile ei, cetățenia română si nici nu este descendent până la gradul III inclusiv, al unor foști cetățeni români care au pierdut-o din motive neimputabile lor.
Tribunalul a constatat că ordinul contestat este legal și temeinic, reținând că reclamanta nu a făcut dovada că ascendenții săi ar fi avut cetățenia romana, ci doar naționalitatea romana și, în plus, aceștia sunt născuți în localități care nu au aparținut niciodată statului român, regiunea Transcarpatia aparținând, după încheierea primului război mondial, Cehoslovaciei.
In plus, nu s-a reținut ca un element de discriminare, împrejurarea că anterior lunii octombrie 2012, cererile altor cetățeni ucraineni din aceeași regiune au fost admise, în condițiile în care pe de o parte fiecare cerere trebuie analizata individual si prin raportare la circumstanțele personale ale solicitantului, iar pe de alta parte, din certificatele depuse in dosar pentru a dovedi aceasta situație, a reieșit că persoanele respective au dobândit cetățenia romana si nu este vorba de o redobândire, conform art. 11 din legea nr. 21/1991.
Pe de altă parte, instanța a constatat că nimic nu o împiedica pe reclamantă sa solicite, în condițiile legii, dobândirea cetățeniei române.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. D., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței de fond și pe fondul cauzei, admiterea acțiunii formulate în sensul anulării Ordinului Președintelui ANC nr.932/P/02.11.2012 privind respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române și obligării pârâtului Președintele ANC să emită un nou Ordin prin care să soluționeze cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române.
În motivare, recurenta critică sentința de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Arată recurenta că îndeplinește condițiile legale pentru redobândirea cetățeniei române conform art.11 din Legea nr.21/1991 întrucât este descendentă până la grd.III al unor cetățeni români care au dobândit cetățenia (naționalitatea) română prin naștere și care au pierdut-o din motive neimputabile sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor.
Arată că este descendenta unor foști cetățeni români care au pierdut cetățenia (naționalitatea) română din motive neimputabile lor, descendenți născuți în localitățile Seredne Vodiane (Apsa de Mijloc) și Bila Tercva (Biserica A.) din Regiunea Transcarpatia, Ucraina, fostul Maramureș din dreapta Tisei care a aparținut Statului Român în anii 1919-1920.
Învederează faptul că instanța de fond nu a făcut nicio mențiune în sentința recurată referitor la actele de stare civilă a străbunicilor pe linie paternă, respectiv V. I. (ns.1900) și P. I. (ns.1902) deși actele de stare civilă ale acestora au fost analizate de Comisia pentru Cetățenie, anterior emiterii ordinului contestat.
Contrar celor reținute de instanța de fond cu privire la apartenența regiunii Transcarpatia unde sunt născuți ascendenții săi, arată că această regiune a aparținut de fapt și de drept Statului Român în perioada 1919-1920, acesta exercitându-și toate prerogativele de suveranitate în teritoriul menționat, chiar dacă, ulterior, această situație nu a mai fost considerată oportună din punct de vedere politic pe plan european, fiind hotărâtă schimbarea acestei situații prin Tratatul de P. de la Trianon când regiunea a fost cedată Cehoslovaciei.
Precizează recurenta că de la . Legii cetățeniei române din anul 1991 până în anul 2012, ANC a acordat redobândirea cetățeniei române tuturor solicitanților din regiunea Transcarpatia, Ucraina, fostul Maramureș de Nord din dreapta Tisei.
De altfel, în momentul de față, nu există nici un temei legal de a respinge cererile de redobândire a cetățeniei române pentru solicitanții din regiunea Transcarpatia întrucât nu există un act oficial care să precizeze că această regiune nu a aparținut Statului Român.
Totodată, în contradictoriu cu instanța de fond, arată că în anii 2013-2014 au mai fost aprobate fără nicio problemă unele cereri ale solicitanților din reg. Transcarpatia, solicitanți care nu au descendenți născuți în anii 1919-1920 (ex. Ona A.- ordin 147/2013, Symyonka Yuriy –ordin 1655/2014 și Forcos S. – ordin 2212/2014), dosarele administrative fiind în posesia ANC. Din acest motiv, consideră că ANC și Președintel ANC fac o discriminare privind redobândirea cetățeniei române pentru solicitanții din reg. Transcarpatia, fiind inadmsiibil ca într-o instituție de stat să existe funcționari cu păreri diferite în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor legale.
În drept, art.304 alin.1 pct.9 C..
Intimații pârâți A. Națională pentru Cetățenie și Președintele ANC au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat solicitând să se rețină că din moment ce legislația în vigoare impune solicitantului cetățeniei române cerința ca el sau ascendenții săi să fi dobândit cetățenia prin naștere, toate aprecierile făcute de recurentă în sprijinul admiterii cererii sale sunt neîntemeiate.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect că teritoriile de la nord de Tisa nu au făcut niciodată parte din Statul Român. Apartenența unui teritoriu la un anumit stat nu se decide prin acte normative interne (cum este Decretul XVI din 1919) ci prin acte de drept internațional. Faptul că România a încercat să obțină, în urma Primului război mondial, aceste teritorii, emițând acte interne prin care declară aceste teritorii ca teritorii românești și instituie administrația românească nu constituie elemente suficiente pentru a decide că, din punct de vedere a dreptului internațional, zona Transcarpatia ar fi făcut parte din Statul Român.
Esențială era recunoașterea internațională a acestei situații, or o astfel de recunoaștere nu a intervenit niciodată. Dimpotrivă, Tratatele internaționale prin care s-a pus capăt războiului au atribuit aceste teritorii Cehoslovaciei.
În lipsa unei recunoașteri internaționale, însușirea unilaterală de către Statul Român a acestor teritorii a fost lipsită de efecte juridice, aceste teritorii făcând parte doar în fapt nu și în drept din teritoriul românesc.
În ceea ce privește adresele depuse la dosar, emise de filiale ale Academiei Române, acestea sunt contradictorii, și lipsite de o argumentație care să poată convinge instanța de judecată. În unele adrese se vorbește de o apartenență de fapt, în altele se susține că ar fi vorba și de o apartenență de jure. Se vorbește, așa cum am menționat mai sus, de o anumită situație de fapt (existența administrației românești și participarea populației din Transcarpatia la alegerile din anul 1919) și de asumarea unilaterală a acestor teritorii de către Statul Român însă nu sunt indicate actele relevante pe planul dreptului internațional care să confere forță juridică acestei situații de fapt.
De altfel, aceste adrese sunt asumate de diverse persoane din cadrul Academiei Române, fără a constitui, propriu-zis, opinia autorității. Adresa din 27.09.2013 este adresată Președintelui Asociației M. și provine de la Acad. A. V., peședintele Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române, acesta neavând competența de a exprima opinia Academiei Române.
Adresa din data de 16.06.2014 emană de la Prof. Univ. dr. N. Edroiu, membru corespondent al Academiei Române, Directorul Institutului de Istorie G. B. din Cluj-N.. Nici în acest caz nu este vorba de opinia Academiei Române.
Față de aceste considerente Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU CESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă BENADA D. împotriva sentinței civile nr.4554/18.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. C. VladDaniel G. SeverinIonel R.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.DS, tehnored.MT/2ex.
Tribunalul București – secția a II-a C. red.GS
| ← Pretentii. Decizia nr. 1705/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1708/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
