Pretentii. Decizia nr. 3536/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3536/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 4235/87/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia nr. 3536
Ședința publică din data de 22 iunie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: D. D. M.
Judecător: F. I.
Judecător: P. C.
Grefier: G. M.
Pe rol fiind recursul formulat de către recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței nr. 82/25.02.2015 pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. S. V., în cauza având ca obiect refuz restituire timbru de mediu (OUG nr. 9/2013).
La apelul nominal făcut în ședința publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta a solicitat judecata în lipsă, conform art. 411 din Codul de procedură civilă, după care:
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cereri de recurs, constată următoarele:
Prin sentința nr. 82/25.02.2015, Tribunalul Teleorman a admis acțiunea formulată de către reclamantul M. S. V. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN și a obligat-o pe aceasta să plătească reclamantului suma de 3498 lei, reprezentând timbru de mediu, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă, calculate de la data plății taxei și până la restituire.
Împotriva acestei sentințe, la data de 23.03.2015, a formulat recurs pârâta, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, respingerea acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat în sinteză că soluția recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în OUG nr. 9/2013 și Codul de procedură fiscală, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, în contextul în care instanța de fond a reținut eronat că obligația de plată a timbrului de mediu este contrară art. 110 din T.F.U.E., ceea ce a condus nelegal la restituirea timbrului de mediu, actualizat cu indicele de inflație și însoțit de dobânda fiscală.
În drept, recurenta a invocat art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 24.04.2015, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că sentința recurată este legală sub toate aspectele analizate de către instanța de fond, în mod corect constatând că reglementarea cuprinsă în OUG nr. 9/2013 contravine art. 110 din T.F.U.E.
În drept, intimatul a invocat art. 205 din Codul de procedură civilă.
Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare, deși era obligatoriu în cauză.
Examinând prezentul recurs, Curtea constată că este întemeiat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, întrucât soluția tribunalului a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
Astfel, instanța de fond a apreciat eronat că dispozițiile OUG nr. 9/2013 contravin art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene. Curtea subliniază că, prin OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, legiuitorul național a urmărit și reușit înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscal, sub imperiul reglementărilor anterioare, față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene, în vederea punerii lor în circulație în România, și produsele naționale, stabilind că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale prevăzute de reglementările anterioare, precum și pentru acele autovehicule pentru care, chiar dacă aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor, ca urmare a unei proceduri judiciare.
În acest sens, este de observat că, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Contrar celor susținute de intimatul-reclamant, Curtea arată că reglementarea actuală cuprinsă în OUG nr. 9/2013 nu se află în contradicție cu dispozițiile art. 110 din T.F.U.E., întrucât autoritățile naționale nu au aplicat un tratament fiscal discriminatoriu între autovehiculul achiziționat de intimat din Uniunea Europeană și un autovehicul similar ce ar fi putut fi achiziționat de pe piața internă. Aceasta deoarece, potrivit art. 4 lit. a) și c) din OUG nr. 9/2013, obligația de plată a timbrului de mediu intervine atât cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din Romania și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, cât și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Ca atare, începând cu data de 15.03.2013, când a intrat în vigoare OUG nr. 9/2013, nu se mai poate susține cu succes discriminarea sau influențarea indirectă a comportamentului cumpărătorilor de autoturisme second-hand.
În consecință, Curtea constată că nu există niciun temei legal pentru restituirea timbrului de mediu în privința autovehiculelor provenite din Uniunea Europeană și înmatriculate pentru prima dată în România după această dată. Autovehiculul achiziționat de intimatul-reclamant este într-o astfel de situație, fiind înmatriculat în Uniunea Europeană la 30.07.1998 și înmatriculat pentru prima dată în România la data de 01.11.2013.
Prin urmare, Curtea constată că refuzul recurentei-pârâte de restituire a timbrului de mediu nu este unul nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004, exercitarea dreptului de apreciere al organului fiscal nefăcându-se prin încălcarea limitelor competenței legale sau a vreunui drept al intimatului-reclamant.
Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. 1 raportat la art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, constatând că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în OUG nr. 9/2013, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței nr. 82/25.02.2015 pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. S. V., cu domiciliul în A., ., ., ., județul Teleorman.
Casează în tot sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. DrăghiciIonel F. C. P.
GREFIER
M. G.
Red./thred. DDM/ 4 ex/ 03.07.2015
Judecător fond: T. I., Tribunalul Teleorman.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4263/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1705/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
