Pretentii. Sentința nr. 587/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 587/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 6763/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII–A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 587
Ședința publică din data de 4 martie 2015
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamantul T. M. V.(fiul lui M. și al lui E., născut la 23 iunie 1983), aflat în stare de deținere în custodia Penitenciarului G., în executarea unei pedepse privative de libertate, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, prin reprezentant legal director general-chestor de penitenciare C. C. B., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul T. M. V., personal aflat în stare de deținere, însoțit de lucrători din cadrul Penitenciarului G., lipsind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- stadiul procesual: primul termen de judecată, în primă instanță;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
La interpelarea instanței dacă a primit întâmpinarea formulată de ANP, reclamantul personal răspunde afirmativ.
Instanța reține că pârâta a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței, iar acesta fiind primul termen de judecată la care instanța este obligată să își verifice competența, pune în vedere reclamantului să își expună punctul de vedere privind această chestiune, având în vedere și obiectul acțiunii, anume obținerea de despăgubiri pentru condițiile de detenție.
Reclamantul personal arată că dorește să renunțe la judecarea acțiunii.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra actului de dispoziție al părții.
CURTEA
Prin cererea introdusă pe rolul C.-SCAF, la data de 10.11.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul T. M. V.(fiul lui M. și al lui E., născut la 23 iunie 1983), aflat în stare de deținere în custodia Penitenciarul G., în executarea unei pedepse privative de libertate, a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța instanța să fie obligată pârâta la plata unei despăgubiri în valoare de 50 de mii de lei pentru condițiile și suferințele la care este supus în penitenciar.
Apreciază reclamantul că pe perioada detenției a dobândit trei boli și consideră că sănătatea sa și buna funcționare a organismului i-a fost afectată.
La data de 12.12.2014, pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pretențiile reclamantului fiind nejustificate.
Reclamantul personal, prezent în ședință publică, la interpelarea instanței arată că a primit întâmpinarea și înțelege să renunțe la judecată.
Analizând cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamant, verbal în ședință publică, instanța reține următoarele:
Procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 C.pr.civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C.pr.civ., să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.
Instanța reține ca în cauză reclamantul prezent personal în instanță a formulat verbal cerere de renunțare la judecarea cererii de chemare în judecată.
Întrucât consfințirea acestui drept nu poate fi condiționată în cauză, conform art. 406 alin. (4) C.pr.civ., de acceptarea cererii de renunțare la judecată de către pârât, atunci când aceasta este făcută la primul termen la care părțile sunt legal citate, instanța va da efect actului de dispoziție al părții, pronunțând o hotărâre potrivit art. 406 alin. (6) C.pr.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată că reclamantul T. M. V.(fiul lui M. și al lui E., născut la 23 iunie 1983), aflat în stare de deținere în custodia Penitenciarului G., . A, jud. G., în executarea unei pedepse privative de libertate, a renunțat la judecata acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în București, .. 47, sector 2, CUI_, având ca obiect „pretenții”.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2015.
JUDECĂTOR | GREFIER |
N. M. | B. F. E. |
Red./Tehnored./M.N./4 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 866/2015. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1539/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
