Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 205/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 8398/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 205/2015
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant R. N. împotriva sentinței civile nr. 3227/30.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „refuz soluționare cerere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică n-au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin serviciul registratură la data de 15.11.2014 recurentul-reclamant a depus la dosar Decizia nr._/01.07.2017, iar la data de 11.12.2014 s-au atașat la dosar relațiile solicitate de la C. Locală de Pensii Sector 4.
Constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C., Curtea apreciază recursul în stare de judecată și-l reține pentru soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3227/30.04.2014 a Tribunalului București a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului R. N. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, având ca obiect cenzurarea refuzului nejustificat al pârâtei de eliberare a unei adeverințe de asigurat, în sensul obligării acesteia la eliberarea actului și exonerarea de la plata contribuției CAS.
A reținut instanța de fond, în esență, că reclamantul a înstrăinat un bun imobil și figurează cu contribuții restante la fondul FNUASS decurgând din această tranzacție, iar în acest context nu i-a fost eliberată adeverința de asigurat.
Potrivit art.257 alin. din Legea 95/2006 (în forma în vigoare la data înstrăinării bunului) - Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1). Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: (…) e. veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Reține instanța de fond că venitul realizat de către reclamant este impozabil conform art.771 din Codul fiscal, fiind vorba despre un transfer al dreptului de proprietate și, în consecință, reclamantul datorează contribuțiile la fondul de asigurări de sănătate, astfel că în cauză nu s-a făcut dovada unui refuz nejustificat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. N., solicitând casarea, având în vedere că instanța de fond nu a ținut cont de toate înscrisurile din dosar, analizând doar întâmpinarea depusă de CASMB.
Arată că la dosar există un înscris al specialistului de la Nexia România care dă o altă interpretare art. 257 din Legea nr.95/2006.
Tot odată arăt că eu am vorbit și scris de prevederile articolului 771 aliniat 3 și nu de articolul 77 aliniat 3, așa cum apare în sentința recurată.
Arată că în anul 2007 a vândut o moștenire prin intermediul societății imobiliare Florex G. SRL București, având în vedere disp. art. 1747 Cod civil.
Venitul din vânzarea moștenirii este un venit neimpozabil în conformitate cu articolul 42, litera j din Codul fiscal, modificat prin articolul 1 pct26 din Legea 343/2006 cât și art. 771 aliniat 3 din același cod.
Intimata C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Arată intimata că recurentul susține că, fiind pensionat nu are obligația la plata asigurărilor sociale de sănătate pentru veniturile obținute din înstrăinarea bunurilor imobile motivând că imobilul a fost înstrăinat prin intermediul unei agenții imobiliare.
Instanța de fond în mod corect a reținut pe de o parte faptul că, venitul obținut de recurentul - reclamant în urma transferului dreptului de proprietate este impozabil potrivit art.771 din Codul fiscal, pentru care datorează contribuția la fondul asigurărilor sociale de sănătate, iar pe de alta parte faptul că, CASMB nu a refuzat nejustificat să elibereze a adeverința de asigurat, cât timp recurentul datorează contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Arată intimata că recurentul, în anul 2011, s-a prezentat la sediul CASMB, C. Adeverințe de Asigurat pentru obținerea adeverinței de asigurat conform Ordinului CNAS nr. 617/2007.
Pe lângă celelalte documente necesare obținerii adeverinței de asigurat a prezentat și adeverințele de la Administrația Financiară aferente veniturilor obținute în anii 2006-2011, potrivit cărora recurentul figura înregistrat cu venituri din înstrăinarea bunurilor imobile din patrimoniul personal.
Potrivit art. 257 alin 2 lit.f din Legea 95/2006 (în vigoare la data obținerii venitului) recurentul avea obligativitatea achitării contribuției, prin sintagma alte venituri care se supun impozitului pe venit, prevăzută la art. 257 alin. (2) lit. f Cod din legea sus amintită înțelegându-se veniturile impozabile prevăzute de Codul Fiscal.
Ori, veniturile obținute de către recurent din transferul proprietăților imobiliare din patrimonial personal se încadrează în categoria veniturilor supuse impozitului pe venit prevăzute de art.77/1 din Codul Fiscal, și implicit sunt venituri impozabile, pentru care se datorează contribuția la FNUASS în conformitate cu art.257 alin.2 lit f.
Față de aceste aspecte, arată intimata că instanța de recurs nu poate reține că, recurentul aflat în una din situațiile prevăzute de art 257 din Legea 95/2006, nu datorează contribuțiile legale la fondul de asigurări sociale de sănătate, această obligație fiind impusă de lege.
Dacă s-ar accepta această apărare, ar însemna ocrotirea unei persoane care este în culpă, ceea ce ar contraveni principiului general de drept, potrivit căruia nimănui nu-i este permis să invoce propria culpă în apărare.
Ulterior, intimata a depus precizări la întâmpinare, arătând că în urma verificărilor efectuate în programul informatic (SIUI) de la nivelul CASMB, recurentul era pensionat la momentul înstrăinării imobilului, fără a cunoaște însă cuantumul pensiei la acel moment.
Până la sfârșitul anului 2010, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății(art.259 alin.2), cu modificările și completările ulterioare, în cazul pensionarilor, " contribuția datorată de aceștia se aplică la veniturile din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit, respectiv de 1000 lei si se calculează pentru diferența între cuantumul pensiei și această limită care se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi", deci de către C. de Pensii.
Începând cu luna ianuarie 2011, potrivit modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prin dispozițiile O.U.G. nr.107/2010," pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)".
Arată intimata că în speță nu prezintă relevanță dacă recurentul era sau nu plătitor al contribuției ia FNUASS, având în vedere că acesta era asigurat prin efectul legii, fără însă a fi scutit de la plata contribuției la asigurările sociale de sănătate. P Potrivit art. 257 alin 2 lit.f din Legea 95/2006( în vigoare la data obținerii venitului), recurentul avea obligativitatea achitării contribuției asupra veniturilor realizate, din transferul proprietăților imobiliare din patrimonial personal.
Intimata a atașat extras SIUI al Asigurărilor de Sănătate din România, din care rezultă că recurentul este pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 30.03.2000.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, având în vedere prevederile art. 20 din legea nr. 554/2004 și ale art. 304/1 C., Curtea constată următoarele:
Recurentul-reclamant are calitatea de pensionar începând cu data de 01.04.1994, potrivit Deciziei de pensionare nr._/02.06.1994 aflată la dosarul de recurs la fila 26.
În anul 2007 recurentul a încasat o pensie lunară în cuantum de 583 lei (lunile ianuarie – iunie), de 597 lei în lunile iulie-august, de 627 lei în lunile septembrie – octombrie și de 815 lei în lunile noiembrie – decembrie.
În cursul anului 2007, mai exact lunile iunie și iulie ale acestui an, recurentul- reclamant a încheiat contract de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 40, situat în București, ., ., sector 3, imobil intrat în proprietatea sa prin moștenire de la defuncta S. G., potrivit certificatului de moștenitor nr. 39/20.04.2007.
Recurentul susține că nu datorează contribuție de asigurări sociale aferentă venitului realizat din vânzarea acestui imobil, pe motiv că acesta reprezintă venit neimpozabil.
Curtea va avea în vedere dispozițiile art-. 257alin 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, forma în vigoare la data vânzării imobilului, conform cărora:
„(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizațiilor de șomaj;
e) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
f) veniturilor realizate din pensii”.
Recurentul reclamant nu făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de asigurări sociale de sănătate prevăzute la art. 213 alin.1 din Lege, care sunt următoarele: a) toți copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenți și dacă nu realizează venituri din muncă; b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecție a copilului și nu realizează venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare; soțul, soția și părinții fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961, cu modificările și completările ulterioare, precum și persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii; d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu excepția celor obținute în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/1999*) privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările și completările ulterioare; e) bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătății Publice, până la vindecarea respectivei afecțiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse;f) femeile însărcinate și lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe țară”.
Pe cale de consecință, interpretând textual dispozițiile art. 257 alin 2 din Legea nr. 95/2006, rezultă că persoanele cu venituri din pensii (identificate la alin 2 lit. f) erau la nivelul anului 2007 ținute la plata contribuției de asigurări sociale pentru veniturile care se supun impozitului pe venit, dacă nu realizau alte venituri din categoria celor prevăzute la alin 2 lit. a-d, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Curtea va reține că reclamantul, la momentul înstrăinării bunului imobil, nu realiza venituri din categoria celor prevăzute la alin 2 lit- a –d, ci alte venituri, respectiv din pensii.
Potrivit alin 3 al art. 257 din Legea nr. 95/2006, „în cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d) și f), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri”.
Curtea va avea în vedere faptul că recurentul-reclamant se încadra în categoria persoanelor care înregistrau veniturile prevăzute de art. 257 alin 2 lit. f, respectiv era pensionar, astfel că în privința contribuției de asigurări sociale calculul acesteia trebuia realizat asupra sumei veniturilor – din pensii și din vânzarea bunului imobil.
În acest sens, se constată că atât intimata cât și instanța de fond în mod corect s-au raportat la dispozițiile art. 77/1 Cod fiscal, care califică veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal drept venituri impozabile.
Curtea va înlătura alegațiile recurentului referitoare la aceea că venitul înregistrat de acesta este un venit neimpozabil, în conformitate cu prevederile art. 42 lit. j din Codul fiscal, rap. la art.77/1 alin 3 Cod fiscal.
Conform prevederilor enunțate, art.42 lit.j Cod fiscal prevede că reprezintă venituri neimpozabile „sumele sau bunurile primite cu titlu de moștenire ori donație. Pentru proprietățile imobiliare, în cazul moștenirilor și donațiilor se aplică reglementările prevăzute la art. 77^1 alin. (2) și (3)”
Suma de bani încasată de recurentul-reclamant și care a fost calificată de intimată drept venit impozabil nu reprezintă sumă sau bun primit prin moștenire. Ceea ce a primit recurentul prin moștenire a fost imobilul, iar cu acea ocazie, în aprilie 2007, recurentul nu a fost obligat la plata contribuției.
Suma în raport de care a fost calculată contribuția este cea provenind din vanzarea bunului, trei luni mai târziu, astfel că aceasta reprezintă venit încasat ca urmare a transferului dreptului de proprietate către un terț, prin vânzare iar nu cu titlu de moștenire, venitul fiind corect încadrat în categoria celor menționate la art. 77/1 alin 1 Cod fiscal.
Recurentul se află în eroare atunci când susține că venitul se încadrează în categoria celor la care face referire art. 77/1 alin 2 și 3 din Codul fiscal, acestea detaliind modalitatea de calcul a impozitului în situația bunurilor dobândite prin moștenire, cu ocazia dezbaterii succesiunii. Ori, în speță, s-a avut în vedere vânzarea bunului de către recurent către un terț, iar nu momentul intrării bunului în patrimoniul propriu, ca urmare a dezbaterii succesorale.
Pentru toate aceste motive, Curtea va constata că în mod corect Tribunalul a apreciat că în speță nu este vorba despre o exceptare a recurentului-reclamant de la plata contribuției de asigurări sociale asupra venitului rezultat din vânzarea unui bun imobil, intimata aplicând corect dispozițiile art. 257 alin 2 și alin 3 din Legea nr. 95/2006. Nu există așadar un refuz nejustificat la acesteia de eliberare a adeverinței de asigurat, în condițiile în care recurentul figurează cu debite la plata contribuției de asigurări sociale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 304/1 C., va respinge recursul, ca nefondat, menținând hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant R. N. împotriva sentinței civile nr. 3227/30.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.01.2015.
Președinte JudecătorJudecător
A. POHRIBRALUCA I. C. A. J.
Grefier
M. P.
Red./tehn A.P./ 2 ex. – 04.03.2015
Jud. fond : P. G. - Tribunalul București - SCAF
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 271/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 978/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
