Pretentii. Decizia nr. 19/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-01-2015 în dosarul nr. 7899/3/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.19
Ședința publică de la 5 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – I. C. G.
JUDECĂTOR – C. M. F.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER - I. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.4190 din data de 05.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării recursului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 4190 din 05.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București și a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 2.759 lei achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și a dobânzii calculată de la data plății și până la data restituirii efective, precum și să plătească suma de 339,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta AFPS 5 prin DGRFP București solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiuni, ca neîntemeiată.
În cuprinsul recursului, recurenta a invocat motivul prev. de art. 488 pct. 8 din codul de procedură civilă susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Cu privire la aplicarea prevederilor prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, invocate de reclamant in susținerea acțiunii formulate arată că incidența in cauza a prevederilor art. 90 (actualmente art.110) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, este inexistenta intrucat taxa de prima inmatriculare urmează a fi plătită de toti proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări in România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat in România care nu a fost inmatriculat o perioada de 8 ani, se va plati aceeasi taxa de inmatriculare ca si in cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existentei acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
In același sens, menționează ca potrivit jurisprudentei Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este încălcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul menționat mai sus, cat si alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocam (astfel cum am precizat) si prevederile art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată- baza unitară de stabilire, care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri". Menționam ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunităților Europene având in vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social.
De asemenea, precizează ca principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizam de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
In ceea ce privește susținerea reclamantului, respectiv ca taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, învederează următoarele:
In literatura de specialitate s-a arătat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind "orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict". (O. M. - D. comunitar, E.. ALL ediția a 3-a, pag. 212).
Rezulta din aceasta interpretare a Curții ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima înmatriculare a autovehiculului in România aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta.
Așadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate in România. In acest caz, legislația arătata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima înregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranzitează o frontiera.
In aceeași ordine de idei, învederează că la data de 26.06.2009, Comisia Europeana a emis o scrisoare de punere in întârziere prin care insista ca România sa modifice aceste prevederi controversate.
La data de 28.09.2009, autoritățile romane au răspuns printr-o scrisoare in care isi exprimau poziția fata de chestiunea in discuții si, la data de 12.01.2010, au informat comisia cu privire la existenta OUG nr.117/2009 de abrogare, cu începere de la 01.01.2010, a scutirii acordate in temeiul OUG nr.218/2008.
In acest context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de părere ca autoritățile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare si, in momentul de fata, legislația romana privind taxa de înmatriculare a autovehiculelor este conforma cu art."l 10 din TFUE.
Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei clasarea cazului, ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al U.E. nr.C29/8 din 05.02.2010.
Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
In ceea ce privește cererea reclamantului de restituire a sumei reprezentând taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, în completarea celor de mai sus, învederează ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi încadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc).
Totodată, in conformitate cu prevederile art. 11 din O.O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule: "Taxa rezultata ca diferența intre suma achitata de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pa poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normale metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta".
Ca practica judiciara, menționează sentința civila nr.5030/18.10.2013 pronunțata de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._/3/2012 privind cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul I. G.. In motivarea, prin care instanța a respins cererea principala de restituire a taxei de timbru, s-a reținut faptul ca "taxa pentru emisiile poluante provenita de la autovehicule stabilita in sarcina reclamantului are caracter neutru, inscriindu-se in limitele autonomiei statului roman in materia impozitării interne. O asemenea taxa nu este contrara prevederilor art.110 par A din T.F.U.E. (ex-art.90 TCE).
In ceea ce privește obligarea la plata sumei actualizata cu dobânda legala, învederam ca potrivit O.G. nr.13/2011, dobânda legala se aplica in raporturile civile si comerciale, nu si in materie fiscala, unde, potrivit art.124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acorda dobânda fiscala.
In acest sens, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul ia dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut ia art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Termenul prevăzut de art.117, alin.2 cin O.G. r,r.92/20C3 se calculează de la data formulării solicitării de restituire in baza titlului care atesta dreptul la restituire.In cauza, nu exista niciun titlu care sa ateste acest drept in favoarea reclamantului.
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
Cu privire la cheltuielile de judecata, precizează că în măsura în care cheltuielile de judecata la care a fost obligată intimata AS5FP includ și taxa de timbru, hotărârea recurată este nelegală, instanța de fond neaplicând corect dispozițiile legii, respectiv art. 19 alin.(1) din Legea 146/1997.
Intimata-reclamantă, deși legal citată nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța de fond a apreciat că taxa specială achitată de reclamantă la data de 14.04.2008 pentru înmatricularea în România a autoturismului marca Mercedes Benz cu . WDD2040081F002460 în baza prevederilor art. 2141 și urm. din Codul fiscal contravine art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (devenit ulterior art. 110 din TFUE), pe baza unei analize generale a prevederilor legale din Codul fiscal, deși trebuia să aibă în vedere datele concrete din speța de față.
Astfel, Curtea reține că pentru a se stabili dacă taxa specială pentru autoturisme achitată de reclamantă la 14.04.2008, cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismului de mai sus, în baza prevederilor art. 2141 și urm. din Codul fiscal, contravine art. 110 din TFUE, trebuie plecat de la jurisprudența Curții Europene de Justiție.
În cauza T. C-402/09, (ca de altfel și în cauza N. C-263/10), Curtea Europeană de Justiție a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Rezultă din interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiție că pentru a se stabili neconformitatea unei taxe de înmatriculare cu art. 110 din TFUE trebuie comparate două categorii de vehicule și anume: vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Or, în cazul de față, autoturismul reclamantei are data primei înmatriculări în Germania la 03.07.2007, dată la care în România erau deja în vigoare dispozițiile art. 2141 din Codul fiscal care instituiau taxa specială percepută cu prilejul primei înmatriculări în România a unui autoturism.
Prin urmare, pentru un autoturism de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură cu autoturismul reclamantei, aflat deja pe piața națională, s-a plătit taxa specială cu prilejul înmatriculării acestuia în România, astfel că valoarea reziduală a acestei taxe este inclusă în prețul vehiculelor de ocazie de pe piața națională.
Din acest motiv, pentru a stabili dacă taxa specială achitată de reclamantă pentru înmatricularea autoturismului contravine normelor comunitare, trebuie comparată valoarea taxei achitată de reclamantă cu valoarea reziduală a taxei speciale de înmatriculare achitată pentru un autoturism având aceeași vechime și uzură cu al reclamantului, înmatriculat anterior în România (a se vedea în acest sens și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în cauza Brzezinski C-313/05).
Având în vedere că la data la care reclamanta a înmatriculat autoturismul în România acesta avea doar 9 luni vechime iar prevederile Codului fiscal erau în sensul plății aceleiași taxe pentru autoturismele de până la 1 an vechime, Curtea constată că aceeași taxă s-a plătit pentru un autoturism similar cu al reclamantei înmatriculat în România la 03.07.2007, cât a plătit reclamanta pentru înmatricularea autoturismului la data de 14.04.2008. De asemenea, la stabilirea cuantumului taxei achitată de reclamantă s-a avut în vedere și o reducere de 15% ca urmare a vechimii autoturismului de până la 1 an, astfel că nu se poate reține o discriminarea între cele două categorii de autoturisme, nici din acest punct de vedere.
Față de cele arătate mai sus, Curtea reține că nu există o discriminare în ceea ce privește taxa specială pentru autoturisme între taxa plătită de reclamantă pentru înmatricularea în România la data de 14.04.2008 a autoturismului marca Mercedes Benz cu . WDD2040081F002460 și taxa achitată pentru autoturismele similare înmatriculate anterior și aflate deja pe piața națională.
Din acest motiv, Curtea apreciază că instanța de fond a dispus în mod greșit restituirea taxei achitată de reclamantă, cu aplicarea eronată a dispozițiilor art. 110 din TFUE, soluția corectă fiind aceea de respingere în integralitate a acțiunii ca nefondată.
Față de toate cele arătate mai sus, Curtea în baza art. 488 alin. 1 pct. 8 coroborat cu art. 496 alin.1 și art. 498 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă, va casa sentința recurată și în rejudecare va respinge în integralitate acțiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.4190 din data de 05.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Casează sentința recurată și în rejudecare:
Respinge în integralitate acțiunea, ca nefondată.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. G. C. M. F. C. P.
GREFIER
I. P.
Red. I.C.G
2ex/………
Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal ---judecător D. S.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 777/2015. Curtea... | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 271/2015.... → |
|---|
