Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1206/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1206/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 12899/3/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1206/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentele-reclamante A. B. ROMANIA și A. N. WEG împotriva sentinței civile nr. 4808/30.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. J. C. și S.C. H. .., având ca obiect „suspendare executare act administrativ” și a cererii de intervenție formulate de intervenienta F. P. DE PĂDURI SI PĂSUNI DIN ROMÂNIA - NOSTRA S..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele-reclamante reprezentate de avocat R. C. M. cu delegație la fila 22 dosar, intimatul-pârât C. Județean C. reprezentat de consilier juridic Barcsa Arpadcu delegație la fila 78 dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, Curtea acordă cuvântul pe admisibilitatea cererii de intervenție accesorie formulată de F. P. DE PĂDURI SI PĂSUNI DIN ROMÂNIA - NOSTRA S. în interesul recurenților reclamanți.
Apărătoarea recurentelor-reclamante solicită admiterea în principiu a cererii de intervenției astfel cum a fost formulată.
Consilierul juridic al intimatului-pârât C. Județean C. solicită respingerea admisibilității cererii de intervenție, considerând în opinia sa, că cererea de intervenție este o simplă analiză așa cum o definește însuși intervenientul cu privire la exploatarea lemnoasă, tăieri ilegale, retrocedări de terenuri; aceste fapte nu au nicio legătură cu obiectul litigiului, respectiv suspendarea autorizației de construire. Aceste activități nu se fac pe baza autorizației de construire. Mai mult, din analiza cererii de intervenție, consideră că intervenientul urmărește un interes personal, interesul propriu este reprezentat de existența concurenței din partea SC H. .. Solicită respingerea admisibilității cererii de intervenție întrucât nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 61 NCPC.
Instanța va încuviința în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de F. P. DE PĂDURI SI PĂSUNI DIN ROMÂNIA - NOSTRA S. în interesul recurenților reclamanți, având în vedere că aceasta invocă un interes propriu nu și un drept propriu care ar conduce la formularea unei cereri la o intervenție principală și nu accesorie.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătoarea recurentelor-reclamante solicită admiterea recursului pentru concluziile puse la termenul anterior, respectiv 12 februarie 2015, cu solicitarea de a amâna pronunțarea pentru a depune concluzii scrise.
Curtea pune în vedere că urmează a aprecia dacă se impune sau nu amânarea pronunțării având în vedere obiectul cauzei.
Apărătoarea recurentelor-reclamante reiterează cererea de amânare a pronunțării cu precizarea că intervenienta lipsește la acest termen iar instanța are posibilitatea de a amâna pronunțarea chiar și câteva zile.
Consilierul juridic al intimatului pârât C. Județean C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond ca fiind legală și temeinică. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Curtea ia act de susținerile părților și reține cauza pentru soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4808/30.06.2014, Tribunalul București, Secția a II-a C. administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantele A. B. ROMANIA și A. N. WEG în contradictoriu cu pârâții C. J. C. și S.C. H. ..
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs Asociația B. România șiAsociația N. Weg.
În motivarea recursului au invocat dispozițiile art. 488 pct. 8 C.proc.civ., arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că nu există un caz bine justificat și că emiterea unei autorizații de construire nu produce efecte de natură a fi suspendate conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004, întrucât ar mai exista și alte acte administrative ce sunt emise ulterior punerii în funcțiune a obiectivului, au arătat recurentele.
În speță, autorizația de construire a fost emisă fără întocmirea documentației prevăzută de Legii nr. 50/1991, fără emiterea avizelor obligatorii prevăzute de lege si, de asemenea, fără consultarea publicului conform dispozițiilor Legii nr. 52/2003 si a Convenției de la Aarhus.
Actele de consultare publică depuse la dosar nu au legătură cu autorizația de construire și nu au fost întocmite de intimații pârâți. Acestea privesc un alt act administrativ emis de Agenția de Protecție a Mediului C..
Au menționat recurentele-reclamante că, potrivit practicii I.C.C.J. pe care o atașează prezentului recurs, decizia nr. 106/13.01.2012, poate constitui un caz bine justificat lipsa documentației prevăzute de lege precum și neîndeplinirea corespunzătoare a procedurii de consultare a publicului.
Ca urmare, instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material în această cauză și a încălcat normele de drept material incidente: Legea nr. 50/1991, Legea nr. 52/2003, Convenția de la Aarhus ratificată de România prin Legea nr. 86/2000.
Instanța de fond avea suficiente elemente la dosar pentru a stabili că există un caz bine justificat în această speță.
În ceea ce privește paguba iminentă, autorizația de construire este suficientă pentru construirea fabricii de debitare a lemnului. Actele menționate de instanță respectiv autorizația de exploatare a masei lemnoase sau a altor acte emise de ITRSV nu au legătură cu această cauză. Impactul asupra mediului în această speță este constituit de construcția fabricii în sine și de funcționarea acesteia la capacitatea propusă de beneficiar.
Faptul că alte instituții ar emite alte acte pentru obținerea materiei prime în cantitate atât de mare reprezintă tocmai un alt temei pentru un caz bine justificat întrucât, în temeiul principiului precauției în luarea deciziei în probleme de mediu, principiu enunțat atât în legislația internă (OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului) cât și în legislația comunitară (Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene art. 191 alin. 2), nu trebuie să se aștepte să fie construit un obiectiv profund poluator, să înceapă să polueze si să distrugă mediul si abia apoi să se ia măsuri pentru stoparea dezastrului. Autorizația de construire este ultimul act administrativ înaintea construirii obiectivului cu potențial dăunător mediului, acesta fiind ultimul moment posibil înaintea opririi producerii unor prejudicii iminente si ireversibile asupra mediului. Acestea au început deja a se manifesta odată cu începerea construcției, în aproprierea ariilor protejate din imediata vecinătate, față de care nu s-au luat niciun fel de măsuri de protecție.
Există suspiciuni serioase și evidente în legătură cu legalitatea emiterii actului administrativ atacat prin inexistența documentației firești pentru o autorizație de construire, refuzul inexplicabil de comunicare a acestor documente la cererea noastră de informații publice adresată CJ C., inexistența oricăror proceduri de consultare a publicului pentru emiterea autorizației de construire, inexistența oricărei forme de evaluare a impactului asupra mediului a proiectului acestui obiectiv.
Au invocat practica I.C.C.J. în materia suspendării actelor administrative, care arată că, în aceste litigii "evaluarea făcută de instanță trebuie să aibă în vedere obiectul și efectele propriu-zise ale actului administrativ", neputându-se pune semnul egalității între "un ordin de numire sau de eliberare a unei persoane dintr-o funcție publică și o autorizație de construire" - Legea contenciosului administrativ comentată și adnotată - Ediția a II a, G. B., pg. 366 - 367.
In ceea ce privește jurisprudența I.C.C.J. cu privire la paguba iminentă, au invocat decizia nr. 106/13.01.2012, care precizează că „paguba poate rezulta din adoptarea unei decizii administrative fără consultarea corespunzătoare a publicului asupra impactului acestei măsuri, precum și din natura litigiilor de mediu unde paguba este reprezentată de vătămări ale mediului, de natură să ducă la deteriorarea mediului și la periclitarea principiului dezvoltării durabile".
Astfel, ținând cont de natura acestui litigiu precum și de impactul negativ produs deja asupra mediului prin începutul lucrărilor de construire a acestui obiectiv, au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și suspendarea autorizației de construire.
Prin întâmpinare, C. Județean C. a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea, ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 4808/30.06.2014, pronunțată de Tribunalul București.
Prin întâmpinare, S.C. H. .. a solicitat respingerea recursului și menținerea în tot a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
Federația P. de Păduri și Pășuni din România - NOSTRA S. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea recurentelor-reclamante.
A solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție, admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul suspendării autorizației de construire nr. 220 din 24.12.2013 emisă de C. Județean C. pârâtei S.C. H. ..
În motivarea cererii, a arătat că investiția S.C. H. .. de la R., C., a primit autorizația de construire nr. 220 din 24.12.2013, emisă de C. Județean C., fără studii și dezbateri cu privire la disponibilitatea resursei de masă lemnoasă și influența asupra tăierilor ilegale.
Această analiză este esențială.
In România se exploatează legal, într-un an, 7 milioane metri cubi rășinoase, lemn pe picior (conform datelor Institutului Național de S.).
Rezultă, aplicând un randament de 60%, un volum total de 4,2 milioane metri cubi de buștean de gater.
Din acest volum, din cauza vârstelor de exploatabilitate ridicate impuse de normele silvice în vigoare, un procent semnificativ are diametre de peste 40 cm, acest procent neputându-se preta prelucrării industriale din fabricile companiei H. Schweihofer.
Considerând acest volum cu diametre mai mari de 40 cm la doar 30% din bușteanul pentru gater, rezultă că toată cantitatea de masă lemnoasă (buștean de gater) care se poate exploata legal într-un an în România, disponibilă pentru fabricile S., este puțin mai mică de 3 milioane metri cubi.
Cu fabrica autorizată spre construire la R., C., capacitatea de prelucrare a grupului H. S. va fi de aproximativ 3,4 milioane metri cubi buștean rășinoase.
O cantitate de 0,4 milioane mc este importată anual de grupul S. din Ucraina. Chiar și așa, acest calcul simplu arată că firmele din grupul S., pentru a funcționa la capacitatea proiectată și autorizată vor trebui să achiziționeze tot bușteanul de rășinoase între 14-40 cm din piață, adică să elimine orice concurență.
Poziția dominantă a companiei H. S. deja exista pe piața lemnului de rășinoase, însă după punerea în funcțiune a investiției de la R., această poziție dominanță va tinde către o poziție de monopol, cu consecințe negative previzibile atât pentru sectorul din aval (exploatarea masei lemnoase, proprietarii de păduri), cât și pentru industria mobilei, al cărei acces la resurse va deveni din ce în ce mai dificil.
Un alt efect negativ al acestei investiții va fi împiedicarea menținerii și dezvoltării unei economii locale legate de industria lemnului. Lemnul este una dintre puținele resurse ale zonei montane, iar prelucrarea lemnului este între activitățile care păstrează forța de muncă în zona rurală.
De exemplu, într-o comună ca L. Ilvei, județul Bistrița-Năsăud, cu 3400 locuitori, existența unei investiții private în prelucrarea locală a lemnului a oferit un loc de muncă în aproape fiecare familie, fapt ce a păstrat comunitatea vie și a permis menținerea activităților tradiționale din zona rurală: creșterea vitelor, pășunatul, fânețe cosite manual, un echilibru esențial între om și natură, precum și o comunitate vie.
Revenind la efectele negative ale noii investiții de la R.: compania H. S., prin abatoarele de lemn de la S. și Rădăuți, a reprezentat și reprezintă un catalizator, un factor determinant al tăierilor ilegale din ultimii 10-12 ani în România.
Cifrele sunt următoarele: producția de cherestea de rășinoase în România a fost de 3,6 milioane metri cubi în anul 2013, fiind estimată tot la 3,6 milioane metri cubi și în anul 2014; exporturile de buștean de rășinoase, în principal către C., mai puțin către Austria și Turcia, sunt de 400.000 metri cubi; importurile de buștean de rășinoase, exclusiv din Ucraina, sunt tot de 400.000 metri cubi; conform propriilor comunicări, H. S. a prelucrat 2,9 milioane metri cubi buștean rășinoase în anul 2013; din raportări statistice anterioare, volumul de rășinoase, pe picior, exploatat în România a fost în anul 2013 de 7 milioane metri cubi.
Concluzionând, exporturile de buștean de rășinoase sunt practic egale cu importurile, deci se poate simplifica ecuația și stabili că în România, din 7 milioane metri cubi masă lemnoasă pe picior rezultă, după prelucrare, 3,6 milioane metri cubi de cherestea de rășinoase.
De remarcat, așa cum a arătat, că H. S. prelucrează singur 2,9 milioane metri cubi de buștean și este cunoscut că randamentul mediu de transformare buștean/cherestea al H. S. este în medie de 52-54% - pentru mai mult de jumătate din bușteanul de pe piață.
Considerând pentru restul industriei un randament de 66-68% (producție de cherestea pentru consum intern și pentru țările arabe, cherestea care are o calitate mai slabă) media randamentului pe industrie nu poate trece de 60%.
Ca sa fie produse 3,6 milioane metri cubi de cherestea, cu randament de 60%, este nevoie de minim 6 milioane metri cubi buștean.
Considerând că dintr-o partidă de lemn pe picior - media națională de produse principale și secundare - se obține un procent de 65% buștean/lemn pe picior, ca să obținem 6 milioane metri cubi de buștean rășinoase, este nevoie de minim 9 milioane metri cubi lemn pe picior.
Bușteanul de rășinoase este folosit și în producția de OSB (Kronospan, Egger), la un nivel de câteva sute de mii de metri cubi de buștean în fiecare an.
Minim 2 milioane metri cubi de lemn pe picior, specia rășinoase, sunt exploatați în plus (ilegal) față de actele de punere în valoare înregistrate oficial, adică un plus de 30% față de volumul raportat legal.
Aceasta este o estimare moderata a cantității de rășinoase exploatată ilegal. In anul 2013, pentru prima dată, ministerul pădurilor a comunicat că în urma controalelor a fost constatat prin acte de control un volum tăiat ilegal de peste 900.000 mc masă lemnoasă.
Există numeroase rapoarte de control ale Inspectoratelor Teritoriale de Regim Silvic și Vânătoare (ITRSV) care constată tăieri ilegale și consemnează că destinația finală a lemnului ilegal a fost compania H. S..
Există numeroase rechizitorii ale Parchetelor din cadrul Ministerului Public care consemnează că destinația finală a lemnului ilegal a fost compania H. S. și că tăierile ilegale au fost făcute la presiunea practicilor comerciale ale H. S..
A invocat în acest sens rechizitoriul nr. 75/P/2005 din 3.12.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B.. în rechizitoriu procurorul consemnează că societatea „a tăiat masă lemnoasă ilegal pentru că trebuia să-și onoreze contractele către SC H. ." (pag. 7, paragraful 6).
Romsilva vinde lemnul la licitație, iar prețurile medii pe picior la rășinoase, produse principale, au ajuns la 200-220 lei/mc, chiar 250 lei la unele direcții (N.). Este evident că astfel de prețuri nu pot fi plătite decât dacă există și surse de lemn tăiat ilegal, ieftin, care să ducă media la valorile pentru buștean pe care le regăsim în piață.
Industria mobilei a anunțat că prețurile resursei de masă lemnoasă în România au ajuns prea mari și nu au acces la resursă. Cumpărătorii mari, cum este IKEA, au delocalizat în alte țări producția de mobilă de rășinoase.
Compania H. S. a întreținut si întreține rețele de crimă organizată care se ocupă cu: tăieri ilegale de păduri de rășinoase; retrocedări ilegale, urmate de achiziția terenurilor forestiere de către această companie, a mai arătat intervenienta.
Politica comercială a companiei S., de a acorda avansuri de sute de mii de Euro prin antecontracte în care agenți economici se obligă să livreze cantități însemnate de lemn, fără a se face o minimă verificare cu privire la proveniența acestei mase lemnoase, a determinat și amplificat constant fenomenul tăierilor ilegale.
A invocat contractul nr. 3969 din 30.11.2004, încheiat între . ., prin care s-a plătit un avans de 420.000 EURO pentru promisiunea de livrare a unei cantități de 22.000 mc masă lemnoasă.
. și asociații săi nu au putut să exploateze legal masa lemnoasă și au tăiat ilegal 6.688 arbori ilegal (5.222 metri cubi) pe care i-a livrat companiei . aspecte sunt consemnate în Rechizitoriul nr. 75/P/2005 din 3.12.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
În același sens sunt și alte rapoarte de control ale ITRSV, care consemnează destinația finală a unor cantități impresionante de lemn ilegal: SC H. . (din aceste rapoarte de control rezultă că aceleași societăți au tăiat în mod continuu lemn ilegal în perioada 2005-2014 și l-au livrat la S. - a se vedea în acest sens nota de constantare a ITRSV V. din 13.05.2014).
SC H. ., prin ., a folosit intermediari (care sunt în prezent inculpați în dosare penale) și în cazul achiziției de terenuri forestiere.
In drept, a invocat dispozițiile art. 61 alin. (3) și următoarele Cod procedură civilă.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, constată ca recursul și cererea de intervenție sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.”
Art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 stabilește ca fiind cazuri bine justificate, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.”
În mod legal a reținut instanța de fond că nu este întrunită cerința cazului bine justificat, impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Motivele invocate de către reclamantă în ceea ce privește îndeplinirea cazului bine justificat nu întrunesc cerința impusă de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Stabilirea existenței cazului bine justificat se poate realiza pe baza cercetării indiciilor de nelegalitate, fără ca instanța să poată dezlega fondul pricinii în cadrul soluționării cererii de suspendare a executării actului administrativ.
Suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost reținute ca fiind împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, emiterea unui act administrativ în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (ex.: decizia nr. 442 din 30.01.2013, pronunțată în dosarul nr._ ).
A mai statuat că, pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
În cauză, motivele de nelegalitate invocate de către recurentele-reclamante în susținerea existenței cazului bine justificat constituie aspecte de fond, a căror analiză depășește limitele procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ.
Pentru a se verifica susținerile recurentelor-reclamante cu privire la existența documentației prevăzute de Legea nr. 50/1991, emiterea avizelor obligatorii, respectarea procedurii de consultare a publicului sau existența unei forme de evaluare a impactului asupra mediului este necesară examinarea aprofundată a situației de fapt și de drept existente în cauză, prin raportare la înscrisurile depuse de către pârâtă în combaterea susținerilor reclamantelor, ceea ce echivalează cu prejudecarea fondului.
În ceea ce privește îndeplinirea celei de-a doua condiții, a pagubei iminente, Curtea reține următoarele:
Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă este definită ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.”
Reclamantele au susținut că autorizația de construire dă dreptul beneficiarului la construirea fabricii și începerea activității, consecința fiind aceea că se vor produce asupra mediului, vieții și sănătății cetățenilor efecte negative iremediabile, prin activitatea fabricii și prin efectele de transport a materiei prime, de obținere a materiei prime (tăierea unor păduri), de eliminare a deșeurilor, etc.
Suspendarea executării actului administrativ constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În mod legal instanța de fond a apreciat ca nefiind îndeplinită condiția iminenței prejudiciului invocat, reținând că tăierea pădurilor nu se realizează în baza autorizației de construire, fiind necesară emiterea unor acte administrative distincte de către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare.
Prin chiar cererea de chemare în judecată, reclamantele au arătat că efectele negative invocate ar rezulta din activitatea fabricii, transportul materiei prime, obținerea materiei prime, eliminarea deșeurilor.
Prin urmare, niciunul dintre efectele invocate nu reprezintă o consecință directă și iminentă a autorizației de construire.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art. 496 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
Prin raportare la această soluție, în baza art. 61 alin. (3) și art. 67 C.proc.civ., cererea de intervenție accesorie urmează a fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentele-reclamante ASOCIAȚIA B. ROMANIA și ASOCIAȚIA N. WEG împotriva sentinței civile nr. 4808/30.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. J. C. și S.C. H. .., ca nefondat.
Respinge cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenienta FEDERAȚIA P. DE PĂDURI ȘI PĂȘUNI DIN ROMÂNIA - NOSTRA S., ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. P. R. I. C. A. J.
GREFIER,
M. P.
Red./tehn. C.R.I.
Jud. fond: R. E. M. - Tribunalul București - SCAF
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 382/2015. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 521/2015.... → |
|---|
