Anulare act administrativ. Decizia nr. 5490/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5490/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 5490/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5490
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.11.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE - M. C. I.
JUDECĂTOR.- A. C.
JUDECĂTOR - G. A. F.
GREFIER -. D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI I. împotriva sentinței civile nr. 1545/28.05.2015 pronunțată de Tribunalul I. în contradictoriu cu intimatul reclamant P. V. având ca obiect „anulare act administrativ ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI I. prin consilier juridic în baza delegației de reprezentare de la dosar, lipsind intimatul reclamant P. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Interpelat, reprezentantul recurentei pârâte învederează că solicită proba cu înscrisuri, respectiv cele existente la dosarul cauzei și că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, încuviințează în cauză proba cu înscrisuri ca fiind utilă, concludentă și pertinentă în soluționarea cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în tot a hotărârii atacate, menținerea deciziei de impunere ca fiind temeinică și legală și rejudecarea procesului în temeiul art. 483 alin 1 rap. la art. 488 alin 1 pct 8 Noul Cod de Procedură Civilă.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului în contencios administrative de față constată următoarele:
În raport de prevederile art. 499 din Codul de procedură civilă, reține că prin sentința civilă nr. 1545 din 28.05.2015 Tribunalul I. Secția Civilă a admis acțiunea formulata de reclamantul P. V., în contradictoriu cu C. DE ASIGURARI DE SANATATE I. și pe cale de consecință a anulat decizia de impunere din oficiu nr.894/16.06.2014 si decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii aferente, ambele emise de CAS I., luând act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate I., recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal sub același număr unic de dosar.
Prin calea de atac declarată recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și rejudecarea procesului, în temeiul disp. art 483 alin 1 raportat la art 488 alin 1 pct 8 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a interpretat in mod eronat dispozițiile legale, decizia de impunere emisă în sarcina contribuabilului fiind legală, având la bază art 77 ind (1) din Codul fiscal :"La transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia, prin acte juridice intre VII asupra construcțiilor de orice fel si a terenurilor aferente acestora, precum si asupra terenurilor de orice fel fara constructii, contribuabilii datoreaza un impozit care se calculeaza astfel.a) pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum si pentru terenurile de orice fel fara constructii. dobândite . pana la 3 ani inclusiv- 3% pana la valoarea de 200.000 lei inclusiv- peste 200 000 lei. 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depășește 200.000 lei indusiv.b) pentru imobilele descrise la Ut. a), dobândite la o data mai mare de 3 ani:- 2% pana la valoarea de 200.000 lei inclusiv- peste 200.000 lei. 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv (2) Impozitul prevăzut la alin (1) nu se datoreaza in urmatoarele cazania) la dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor si construcțiilor de orice fel. prin reconstituirea dreptului de
S-a efectuat verificarea contribuabilului- in baza de date la CAS I. si in lipsa declarației de venit anuala, s-a purces la stabilirea cuantumului obligațiilor de plata datorate FNUASS, prin emiterea deciziei de impunere din oficiu in sarcina contribuabilului precum si a deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii.
Recurenta pârâtă învederează că reclamantul intimat a avut calitatea de asigurat, în accepțiunea Legii nr.95/2006, astfel că neplata cotelor de contribuție obligatorie justifică emiterea deciziei de impunere de către pârâtă.
C. de A. de Sanatate I. a emis decizia de impunere în sarcina contribuabilului pe baza datelor transmise de ANAF, potrivit Protocolului nr. P/5282/_/2007 cu modificările si completările ulterioare si in temeiulart 88 din O.G. nr 92/2003 precum si. prevederile art. 215 alin 3 din Legea nr 95 / 2006, cu modificările si completările ulterioare, sunt urmatoarele "(3) Persoanele fizice care realizează venitun din activități independente, din dividende și dobânzi, sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună declarații privind obligațiile față de fond": totodata, pentru evitarea confuziilor s-a avut in vedere si explicitarea expresiei "alte venituri", emisa de Camera de Conturi I. in paragraful 14. alin. 2 din Decizia nr 10/2014: "..., pentru anumite categorii de venituri realizate de persoane fizice (dividende, dobânzi, drepturi de proprietate intelectuala si respectiv tranzactii imobiliare-patrimoniu personali..." in acest sens, consideram ca lămuririle Camerei de Conturi ilfov in privința explicării articolului legal si explicitarii expresiei "alte venituri " sunt clare, suficiente si fara putinta de tagada ; astfel, Camera de Conturi I. statueaza faptul ca persoanele care realizeaza venituri din tranzactii imobiliare din patrimoniul personal datoreaza contributie de asigurari de sanatate pentru veniturile realizate .
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.V din OUG nr.125/2011 competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice revine ANAF doar începând cu data de 1 iulie 2012, iar pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 iulie 2012, competența revine caselor de asigurări sociale, în speță CASMB.
Arată recurenta că, în mod greșit, a reținut prima instanță că recurenta nu are calitate de organ fiscal si, pe cale de consecința nu poate sa emită titluri de creanța, in intelesul art. 17 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003, prevederile Legii nr. 95/2006 conferă Caselor de Sanatate calitatea de organe fiscale in înțelesul dispozițiilor art. 17 alin. 5 din OG nr. 92/2003, republicat, cu modificările si completările ulterioare ci chiar si atributii in colectarea contribuțiilor si aplicarea masurilor de executare silita, astfel, C. de A. de Sanatate I. are calitate de organ fiscal in sensul art 17 alin (5) din Ordonanța Guvernului nr 92/2003 privind Codul de procedura fiscala cu modificările SI completările ulterioare, fiind astfel subiect al raportului juridic fiscal, competent a emite titluri de creanța asa cum acestea sunt definite de art. 110 alin (3) din același act normativ " titlul de creanța este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanța fiscala, întocmit de organele competente sau persoanele indreptatite, potrivit legii.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele înscrise în art. 478 și art. 494 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea ce face obiectul cauzei de față, astfel cum aceasta a fost modificată, reclamanta intimată a solicitat anularea deciziei de impunere din oficiu nr.894/16.06.2014 și decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii aferente, ambele emise de CAS I., cu consecința exonerării sale de la plata obligațiilor prevăzute în actul administrativ fiscal contestat.
Soluționând acțiunea reclamantului, prima instanță constată că este întemeiată, luând act că decizia de impunere a fost emisa in baza mai multor acte normative, printre care si art.35 din Ordinul 617/2007 al Presedintelui CNAS, dispozitie ce a fost anulata ca nelegala de C. – sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal prin sentinta civila nr.835/08.02.2012, care a statuat ca „organele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nu sunt organe fiscale si in consecința nu pot emite decizii de impunere”
S-a reținut in considerentele sențintei civile mentionate ca, dispozitiile contestate, respectiv art. 35 al. 1 din Ordinul Ordinul Presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr. 612/2007 incalca prevederile art. 86 al. 1 din OG nr. 92/2003, potrivit cu care decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, iar potrivit art. 17 al. 5 din acelasi act normativ, organe fiscale sunt Agentia N. de Administrare Fiscala si unitatile subordonate acesteia, precum si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale.
Prin urmare, tribunalul a constatat că în prezenta cauza decizia de impunere a fost emise de un organ necompetent, respectiv C. de Asigurari de Sanatate I., careia legea ii recunoaste doar dreptul de a emite titluri executorii, nu decizii de impunere.
Soluția primei instanțe este legală, de vreme ce emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent se sancționează cu nulitatea absoluta a actului, ilegalitatea datorata necompetentei neputând fi acoperita prin confirmare, prin urmare autoritatea administrației publice care era, de fapt, competentă să emită actul nu și-l poate însuși, și să considere că este emis cu respectarea competenței.
Referitor la criticile grefate pe faptul că sentința civilă nr.835/08.02.2012 produce efecte numai pentru viitor, or, raportul juridic cu reclamantul intimat este preexistent acestei sentințe, astfel că nu este afectat în niciun mod de hotărârea anterior menționată, constată curtea că, potrivit dispozițiilor art.23 din Legea nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanțelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale județelor ori al municipiului București, fiind scutite de plata taxelor de publicare.
Apreciază curtea că dispozițiile art.23 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi interpretate decât în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești.
O astfel de interpretare vine să dea eficiență principiilor prevăzute în art. 1, art.8 și art.18 din Legea nr.554/2004, în materia contenciosului subiectiv, subiectul de sezină fiind îndreptățit să obțină pe această cale anularea actului administrativ vătămător emis în temeiul unui act administrativ cu caracter normativ, constatat ca fiind nelegal, și totodată să evite repunerea în discuție a unor litigii tranșate definitiv și irevocabil până la momentul anulării actului administrativ cu caracter normativ.
În acest sens, prin decizia nr.10/11 mai 2015 ÎCCJ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept stabilește că “Dispozițiile art.23 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești”.
Or, în condițiile în care sentința civilă nr.835/08.02.2012 a devenit irevocabilă și a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 243/2014 anterior soluționării prezentei cauze, este evident că forța obligatorie a acesteia se impune și în prezenta cauză, legalitatea emiterii deciziei de impunere contestată în cauza de față urmând a fi apreciată în raport de efectele acestei sentințe.
Cum, prin această sentință, instanța de contencios administrativ a anulat prevederile art.35 din Ordinul nr.617/2007 al președintelui Casei Naționale de A. de Sănătate și aceste prevederi constituie sediul materiei competenței CAS în materia emiterii deciziei de impunere, în mod legal a constatat prima instanță că decizia de impunere este emisă de un organ necompetent, nelegalitate ce nu poate fi acoperită și lipsește în tot de efecte decizia de impunere, atât sub aspectul stabilirii debitului principal cât și cu privire la accesoriile acestuia.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu este incident motivul de recurs invocat – art. 488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, motiv pentru care se va respinge calea de atac declarată ca nefondată, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI I. cu sediul în București, ..46,sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1545/28.05.2015 pronunțată de Tribunalul I. în contradictoriu cu intimatul reclamant P. V. domiciliat în com.Petrechioaia, ., județ I., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,16.11.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR
M.-C. ISPASADINA COSMAGHEZA A. F.
GREFIER,
D. Ș.
Red./tehnA.C/4ex/Tribunalul I. – jud. A. D.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5299/2015. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 5436/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
