Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5978/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5978/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 5978/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 5978
Ședința publică din data de 07.12.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. C.
JUDECĂTOR – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
GREFIER – C. M.
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul-reclamant N. I. împotriva sentinței civile nr. 3774 din 21.05.2014, respectiv a încheierilor din 11.03.2015 și 28.10.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA I. ȘI TAXE LOCALE SECTOR 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, se prezintă recurentul-reclamant, personal, lipsă fiind partea intimată-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: cauză repusă pe rol în cond. art.400 NCPC, pentru a se discuta admisibilitatea căii de atac formulate în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
Recurentul-reclamant solicită reluarea cauzei la a doua strigare pentru prezentarea apărătorului.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat N. A. Ș., având la dosar (fila 222) delegație pentru asistență juridică gratuită, lipsă fiind partea intimată-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: cauză repusă pe rol în cond. art. 400 NCPC, pentru a se discuta admisibilitatea căii de atac formulate în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
În urma reanalizării ansamblului cererilor formulate de reclamant în fața primei instanțe, precum și a calificării făcute de prima instanță cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată prin încheierea din 2 aprilie 2014, în sensul că Tribunalul București a calificat obiectul acțiunii ca fiind o contestație la titlu, actul contestat fiind reprezentat de titlul executoriu nr. 3 din 3 martie 2014, față de calea de atac indicată prin sentința civilă recurată, respectiv calea de atac formulată în cauză, și anume recurs, Curtea pune în discuție în cond. art. 457 NCPC raportat la art. 711 și 714 NCPC, admisibilitatea căii de atac formulate (recurs) și măsura în care calea de atac ce trebuia exercitată era apelul, cu consecințele corespunzătoare reglementate la art. 457 NCPC.
Avocatul părții recurente-reclamante apreciază că în pofida complexității acțiunii, natura litigiului este de contencios administrativ, materie în cadrul căreia calea de atac reglementată este recursul, astfel cum corect a reținut instanța de fond. În acest sens, solicită a se avea în vedere că obiectul principal al acțiunii îl constituie cererea în anulare acte administrative reprezentate de titluri executorii emise de DITL Sector 5.
Curtea solicită punct de vedere cât privește natura juridică a titlului executoriu, în sensul de a se indica dacă acesta este act administrativ sau act de executare silită.
Avocatul părții recurente-reclamante arată că titlul executoriu este act de executare silită, care în speță, a fost adus la îndeplinire de către DITL Sector 5 prin proprii angajați, iar nu de un executor judecătoresc. În acest context, reclamantul a invocat nelegalitatea emiterii respectivelor titluri executorii.
Curtea solicită părții recurente-reclamante să aprecieze dacă în cauză, calea de atac exercitabilă împotriva sentinței civile nr. 3774 din 21.05.2014, respectiv calea de atac exercitabilă împotriva încheierilor din 11.03.2015 și 28.10.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, este recursul sau apelul, cu consecința admisibilității recursurilor formulate sau a inadmisibilității acestora cu consecința exercitării căii de atac a apelului.
Apărătorul părții recurente-reclamante arată că fiind o cauză mixtă, întrucât vizează un titlu executoriu susceptibil a fi atacat atât printr-o acțiune în contencios administrativ, cât și printr-o contestație la executare, respectiv prin contestație la titlu conform dreptului comun, lasă la aprecierea instanței chestiunea calificării căii de atac.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr.3774/21.05.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2014, Tribunalul București – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte contestația formulată de reclamantul N. I. în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA SECTOR 5 BUCUREȘTI – DIRECȚIA I. ȘI TAXE LOCALE, a anulat în parte actul administrativ nr._/03.03.2014 (titlu executoriu nr. 3/03.03.2014) în ceea ce privește debitul constituit din amenzile contravenționale stabilite prin procesele-verbale de contravenție . nr._/23.11.2009 emis de IPJ I. Serv. Poliției Rutiere, . nr._/10.05.2010 emis de IPJ Dâmbovița, . nr._/24.09.2012 emis de IPJ Teleorman, a menținut în rest actul administrativ.
În motivarea efectivă a soluției pronunțate, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul N. I. a fost sancționat contravențional prin mai multe procese-verbale, pentru diferite fapte contravenționale: circulația pe drumurile publice fără a poseda rovignetă, lipsa actelor de identitate, lipsa certificatului de înmatriculare al mașinii sau a asigurării obligatorii, oprire neregulamentară, etc.
Reclamantul a contestat aceste procese-verbale în instanță și, pentru unele dintre acestea, a obținut fie anularea, fie înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
Pe baza acestor procese-verbale, Administrația Finanțelor Publice Sector 5, în raza căreia își are domiciliul fiscal reclamantul, a emis inițial titlul executoriu nr. 163 din 11.06.2013 pentru suma totală de 9.522 lei, cu titlu de debit provenit din amenzi contravenționale și somația nr._.11.06/2013, pentru ca ulterior să emită actul de impunere nr._/03.03.2014 (titlul executoriu nr.3/03.03.2014) pentru suma de 14.619 lei, reprezentând amenzi contravenționale.
Reclamantul a contestat aceste acte, cerere întemeiată în parte.
Astfel, în anexa actului de impunere nr._/03.03.2014 (filele 159 - 160 dosar), este trecută lista proceselor verbale pe baza cărora s-a constituit debitul de 14.619 lei, respectiv pv. nr._/06.12.2009 emis de IPJ Dâmbovița, nr._/10.05.2010 emis de PP Poiana,_/17.10.2011 emis de CNADNR,_/01.11.2011 emis de IPJ I.,_/14.01.2009 emis de IPJ G., nr._/15.06.2012 emis de UM 0575, nr._/20.07.2012 emis de Poliția Locală sector 2, nr._/23.11.2009 emis de IPJ I., nr._/20.03.2008 emis de DGPMB – BPR, nr._/20.03.2008 emis de DGPMB – BPR, nr._/04.02.2009 emis de IPJ G., nr._/ 08.04.2009 emis de Poliția B., nr._/20.10.2009 emis de IPJ G., nr._/11.07.2010 emis de Poliția B., nr._/07.08.2009 emis de DGPMB – BPR și nr._/04.09.2009 emis de DGPMB – BPR.
O parte dintre acestea, așa cum s-a arătat, fie au fost anulate, fie amenda contravențională a fost înlocuită cu avertismentul, astfel că reclamantul nu mai datorează amendă pentru acestea, iar debitul de 14.619 lei este greșit calculat.
Verificând hotărârile judecătorești depuse la dosar de către reclamant și procesele-verbal anexate titlului executoriu nr. 163/11.06.2013, prima instanță constată că, în legătură cu procesele-verbale . nr._/23.11.2009 emis de IPJ I. Serv. Poliției Rutiere – Sentința civilă nr.1681/08.06.2010 a Judecătoriei Cornetu (filele 203 – 204 dosar), . nr._/10.05.2010 emis de IPJ Dâmbovița - Sentința civilă nr.1528/13.07.2010 a Judecătoriei Răcari (filele 186 – 188), . nr._/24.09.2012 emis de IPJ Teleorman – Sentința civilă nr.1156/11.07.2013 a Judecătoriei V., au fost admise plângerile contravenționale și au fost înlocuite amenzile contravenționale aplicate cu avertismentul, prin hotărâri judecătorești rămase irevocabile.
În rest, în ceea ce privește celelalte procese-verbale, reclamantul nu a probat exonerarea sa de plata amenzii prin hotărâri definitive și irevocabile, astfel că tribunalul admite în parte acțiunea și dispune anularea actului de impunere în parte, pentru procesele-verbale în legătură cu care amenzile nu mai sunt datorate de către reclamant, așa cum s-a menționat.
Prin încheierea din 11.03.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a II-a C. administrativ și fiscal a respins cererea de lămurire și îndreptare a dispozitivului sentinței civile nr. 3774/21.05.2014, astfel cum a fost formulată de reclamantul N. I..
Prin încheierea din 28.01.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a II-a C. administrativ și fiscal a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr. 3774/21.05.2014, astfel cum a fost formulată de reclamantul N. I..
II. Împotriva sentinței civile nr. 3774/21.05.2014, a declarat recurs, înregistrat la data de 19.02.2015, reclamantul N. I., solicitând admiterea căii de atac formulate, admiterea acțiunii și anularea tuturor debitelor fiscale constituite ca urmare a înregistrării unor procese verbale de contravenție care au fost anulate definitiv și irevocabil de instanțele judecătorești.
Fiindu-i comunicată cererea de recurs, intimata-pârâtă DIRECȚIA I. ȘI TAXE LOCALE SECTOR 5a formulat întâmpinare la 17.04.2015, prin care a solicitat respingerea căii de atac formulate.
La data de 26.11.2015, recurentul – reclamant N. I. a formulat recurs împotriva încheierii din 11.03.2015 a Tribunalului București, respectiv împotriva încheierii din 28.1.2015 a aceleiași instanțe, ambele pronunțate în dosarul nr._ .
Curtea reține că potrivit art. 499 NCPC „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”.
III. Asupra recursurilor formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 457 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă (NCPC), având denumirea marginală Legalitatea căii de atac, - varianta de reglementare aplicabilă față de data introducerii acțiunii și disp. art. 24 și 27 NCPC - „(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. (3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.”.
Din lectura textului legal menționat, Curtea constată că hotărârea judecătorească este supusă căii de atac prevăzute de lege, indiferent de mențiunea existentă sub acest aspect în conținutul respectivei hotărâri atacate; altfel spus, în lipsa reglementării dreptului de exercitare a căii de atac formulate, aceasta nu devine admisibilă ca efect al mențiunii eronate existente în dispozitivul hotărârii judecătorești criticate sau al simplei ei exercitări de către partea nemulțumită. Totodată, inadmisibilitatea căii de atac formulate în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii este remediată de legiuitor prin deschiderea posibilității introducerii căii de atac prevăzute de lege, odată cu comunicarea deciziei instanței de control judiciar.
În cauza de față, prin încheierea de la termenul din data de 02.04.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a calificat «obiectul acțiunii deduse judecății ca fiind o contestație la titlul, actul administrativ fiscal contestat în cauză fiind reprezentat de titlul executoriu nr. 3 din data de 03.03.2014, înscris depus în copie la fila 155 din dosarul cauzei» (fila 231 din dosarul tribunalului nr._, vol. II).
Totodată, observând cererea de chemare în judecată, precum și precizările și modificările acesteia, astfel cum au fost formulate de reclamant, Curtea constată că dl. N. I. este nemulțumit de executarea silită desfășurată în ceea ce îl privește sub aspectul sumelor vizate de titlul executoriu nr. 3/2014 (a cărui analiză a efectuat-o tribunalul), respectiv o . amenzi contravenționale rezultate din multiple procese-verbale de contravenție (filele 158 – 159 dosar), solicitând anularea acestuia sub motiv, în esență, că ar fi fost exonerat de plata lor ca efect al admiterii plângerilor contravenționale formulate.
În drept, art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede că „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.”. De asemenea, art. 39 din același act normativ arată că „(1) Punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face astfel: a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termenul prevăzut de lege; b) de către instanța judecătorească, în celelalte cazuri. (2) În vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, astfel: (…) (3) Executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale. (4) Împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile legii.”. [s.n.]
Potrivit art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, rep., „Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.”, art. 41 din același act normativ stabilind că „(…) actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.”, astfel că legea instituie o distincție între titlul executoriu și actul administrativ fiscal, contestarea primului făcându-se prin intermediul unei contestații la executare silită, în timp ce a celui de-al doilea în cadrul unei acțiuni de contencios fiscal.
Curtea mai menționează că, în vederea contestării legalității și temeinicie sale, procesul – verbal de contravenție nu se supune acțiunii de contencios administrativ și fiscal, ci face obiectul unei proceduri distincte, respectiv aceea a plângerii contravenționale în condițiile art. 31 și următoarele din O.G. nr. 2/2001. În plus, încasarea creanțelor din amenzi implică, în lipsa plății voluntare din partea debitorului, desfășurarea de proceduri de executare silită, în acord cu art. 39 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, art. 172 din O.G. nr. 92/2003 rep., intitulat Contestația la executare silită, prevede că „(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (…) (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.”.
În lipsa unei reglementări detaliate în materia procedurii fiscale a contestației la executare silite, în acord cu disp. art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 rep., se va aplica dreptul comun, respectiv Codul de procedură civilă.
Astfel, art. 712 alin. 1 NCPC prevede că „Împotriva executării silite, (…) precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. (…).”, iar potrivit art. 718 alin. 1 NCPC „Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, (…)” [s.n.]. Totodată, art. 651 NCPC prevede că „(3) Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. (4) În toate cazurile instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.” [s.n.].
În aceste condiții, hotărârea pronunțată în materia contestației la executare este supusă apelului în termen de 10 zile de la comunicare.
În cauza de față, Curtea constată că prima instanță a fost învestită cu o contestație la executare, dat fiind că reclamantul a dedus analizei tribunalului validitatea executării efectuate de partea intimată în scopul încasării unor amenzi contravenționale, contestând dl. N. existența lor ca efect al unor pretinse hotărâri judecătorești prin care, în soluționarea plângerilor contravenționale, ar fi fost scutit de la plată.
Pe cale de consecință, în condițiile art. 172 din O.G. nr. 92/2003 rap. la art. 651, art. 712 și art. 718 NCPC, calea de atac prevăzută de lege a fi exercitată împotriva sentinței civile nr. 3774/21.05.2014 este apelul, iar nu recursului potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât acțiunea de față nu este una care să se soluționează în condițiile acestei din urmă legi, nededucând spre judecată vreun act administrativ tipic sau asimilat, ci o procedură de executare silită sub aspectul constituirii titlului executoriu și a actelor specifice punerii lui în executare.
În mod corespunzător, față de disp. 446 NCPC, sunt supuse apelului și încheierile pronunțate la 11.03.2015 și 28.01.2015 de prima instanță în scopul soluționării cererilor de lămurire hotărâre și îndreptare eroare materială formulate de reclamantul N. I..
Față de cele arătate în precedent, Curtea va respinge ca inadmisibile recursurile formulate de recurentul-reclamant N. I. împotriva sentinței civile nr. 3774/21.05.2014 și a încheierilor din 11.03.2015 și 28.01.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în cond. art.457 NCPC, cu consecința că, potrivit art. 457 alin. 3 NCPC, de la data comunicării acestei decizii începe să curgă termenul de formulare a căii de atac a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile formulate de recurentul-reclamant N. I., cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA I. ȘI TAXE LOCALE SECTOR 5, cu sediul în București, ..23, ., împotriva sentinței civile nr.3774/21.05.2014 și a încheierilor din 11.03.2015 și 28.01.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în cond. art.457 NCPC.
Definitivă.
Conform art. 457 alin. 3 NCPC, de la data comunicării acestei decizii începe să curgă termenul de formulare a căii de atac a apelului.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. V. H. O. D. P.
GREFIER,
C. M.
Red./Tehnored. B.C. /2 ex. + 2 ex./ian.2016
Judecător fond: M. D. / Tribunalul București – SCAF
Comunicate 2 ex./…………….……
Semnătură grefier ………....
| ← Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5801/2015.... → |
|---|
