Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 4707/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4707/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 4707/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. A. ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 4707
Ședința publică din data de 12.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI F. împotriva sentinței civile nr. 240/04.03.2015, pronunțate de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. Ș., având ca obiect „comunicare informații de interes public - Legea nr. 544/2001.”
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă, prin avocat D. M., cu împuternicire avocațială la fila 10 din dosar, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea Curții, avocatul recurentei-pârâte arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Avocatul recurentei-pârâte arată că soluția instanței de fond este nelegală și solicită casarea sentinței și rejudecând cauza, respingerea acțiunii, în principal, pe calea excepțiilor invocate, iar în subsidiar, ca nefondată.
Primul motiv de recurs vizează modalitatea în care instanța de fond a interpretat probele administrate de ei în cauză și a aplicat greșit normele de drept prevăzute de legea liberului acces la informațiile de interes public.
Mai arată că a invocat excepția tardivității cererii de chemare în judecată, pentru că, în raport de data depunerii cererii, respectiv 12.11.2014, termenul final de soluționare și comunicare a cererii, respectiv 06.01.2015, și data înregistrării cererii de chemare în judecată, 19.01.2015, în raport și de faptul că zilele de 1, 24 și 31 ale lunii decembrie 2014 au fost declarate nelucrătoare, consideră că acțiunea a fost introdusă tardiv.
La interpelarea Curții, avocatul recurentei-pârâte precizează că cererea trebuia introdusă în termen de 30 de zile lucrătoare, termen care curge de la data introducerii cererii.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, avocatul recurentei-pârâte arată că trebuia formulată mai întâi reclamație administrativă.
Pe fond, arată că au fost interpretate în mod greșit prevederile art. 2 din Legea nr. 544/2001, în sensul că instanța a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și în mod greșit pârâta nu i-a comunicat reclamantului relațiile solicitate. Reclamantul a solicitat prin cerere niște sume achitate de către instituție către cabinetul de avocatură în dosare care au fost pe rolul instanțelor de judecată. Dosarele au fost soluționate de Tribunalul Călărași, având ca obiect tot comunicare de informații de interes public și au fost respinse. Precizează că există o hotărâre a Consiliului Local, respectiv Dispoziția nr. 212/2013, care menționează informațiile care pot fi puse la dispoziția celor care le solicită, dispoziție care nu a fost contestată.
În concluzie, consideră că aceste verificări se pot face de către Curtea de Conturi, fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului din prezenta cauză, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 240/04.03.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a respins excepția inadmisibilității, tardivității și a abuzului de drept și a bunei-credințe invocate de UAT ..
S-a admis cererea reclamantului L. Ș. (cu domiciliul în .) și a fost obligată pârâta U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI F. (cu sediul în .) să comunice reclamantului răspuns la cererea nr. 18/13.11.2014.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta U. A. Teritoriala a Comunei F., cu sediul în ., având CF_ și cont deschis la Trezoreria Budesti, jud Călărași reprezentata legal prin primar - D. P., în calitate de pârâta în dosarul Tribunalului Călărași nr._, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 240/04.03.2015 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul_ pe care a criticat-o pentru nelegalitate, invocând prevederile art. 483(1) raportat la art. 488 pct.8 C. pr. Civ. și art. 20 (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ și art. 22 din legea 544/2011.
Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 240/2015 a Tribunalului Călărași și rejudecând cauza, să se respingă acțiunea reclamantului Ladunea Ș., în principal, pe calea excepțiilor invocate de parata UAT corn F. și în subsidiar, respingerea acțiunii, ca nefondată, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauza și a aplicat greșit normele de drept materiale prevăzute de legea liberului acces la informațiile de interes public.
În mod greșit, Tribunalul Călărași a respins excepția tardivității cererii de chemare în judecata interpretând eronat prevederile art. 22 alin. l coroborat cu art. 7 din legea 544/2011.
Recurenta-pârâtă a arătat că petentul L. Ș. a depus la 12.11.2014, cererea nr. 5563/13.11.2014, iar prin adresa nr. 18/5563/21.11.2014, UAT . comunicat petentului ca informațiile solicitate necesita lucrări de identificare și pe cale de consecința, îi vor fi comunicate relațiile în termen. La data de 06.01.2015 prin adresa nr. 18/5563/30.12.2014 petentul a fost înștiințat asupra faptului ca cererea nu este întemeiata.
Având în vedere datele cronologice expuse, data depunerii solicitării (12.11.2014), termenul final de soluționare și comunicare al cererii (06.01.2015) și în cele din urma, data înregistrării cererii de chemare în judecata (19.01.2015), recurenta pârâtă a arătat ca acțiunea este introdusa tardiv. Petiția 5563/13.11.2014 a fost soluționata în termen de 30 zile lucrătoare, zilele 1,24,31.12.2014 fiind declarate zile nelucrătoare.
În mod greșit, Tribunalul Călărași a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. l și 2 din legea 554/2004 și art. 21 al.32 din Legea 554/2001.
Atât legea contenciosului administrativ la care se raportează legea speciala 554/2004, cat și art. 21 alin.2 din legea 554/2001 prevede obligația ce o are persoana nemulțumita de răspunsul primit de la autoritatea publica, sa depună reclamație administrativa care apare individualizata expres și în anexa 2 la normele metodologice de aplicare a legii 554/2001 aprobate prin HG 123/2002, dar și în prevederile art. 32,33 și 36 din HG 123/2002.
Prin urmare, atât legea privind liberul acces la informațiile de interes public, normele metodologice de aplicare, dar și art. 7(1) din legea 554/2004 prevăd obligativitatea depunerii reclamației administrative înainte de a se formula acțiune în contencios administrativ.
Pe fondul cauzei, instanța a interpretat greșit prevederile art. 2 din legea 554/2001 considerând ca invocatele contracte de prestări servicii încheiate de autoritatea publica reprezintă informații care privesc activitatea sau rezulta din activitatea autorității publice și pot fi comunicate oricărei persoane interesate.
1. Informațiile solicitate nu sunt incluse în categoria informațiilor de interes public ce urmează fi comunicate de către persoana responsabila cu atribuții stabilite conform art.4 alin. l și 2 din Legea nr. 544/2001.
Persoana responsabila cu atribuții în furnizarea informațiilor de interes public, își desfășoară activitatea în baza unor reglementari specifice statuate prin act administrativ, de către conducătorul UAT F.. În sensul celor menționate, recurenta-pârâtă a arătat faptul ca prin Hotărârea Consiliului local al Comunei F. nr.27/31.08.2005, atribuțiile de persoana responsabilă cu furnizarea informațiilor de interes public, au fost desemnate D-lui Zanfirachi M., iar conform Dispoziției nr.212/28.03.2013 emise de Primarul UAT F., acestuia i-au fost stabilite în mod concret, categoriile de informații asupra cărora își poate exercita atribuțiile.
Conform anexelor nr. l și 2 din Dispoziția nr.212/28.03.2013, informațiile solicitate de reclamant L. Ș. nu se regăsesc în categoria informațiilor pe care persoana desemnata este obligata a le comunica. Mai mult decât atât, conform poziției nr. l6 din Anexa nr.3 la Dispoziția nr.212/28.03.2013, informațiile cu privire la documente ce privesc persoane fizice și care au făcut obiect al unor cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești, nu sunt informații de interes public.
Având în vedere elementele expuse mai sus, precum și faptul ca Dispoziția nr.212/28.03.2013 nu a fost contestata de către organele de control din cadrul Instituției Prefectului Călărași, recurenta-pârâtă a arătat ca informațiile supuse atenției și reclamate de L. Ș., nu sunt incluse în categoria informațiilor de interes public, ce pot fi furnizate de persoana desemnata cu atribuții în aplicarea legii nr.544/2001.
2. Informațiile solicitate exced sfera de aplicabilitate a Legii nr.544/2001. Instanța de fond și-a justificat eronat soluția prin invocarea art.2 alin. l lit. b din lege, prevedere ce de altfel doar definește noțiunea de informație de interes public, concluzionând succint faptul ca aceste informații „nu sunt exceptate de la comunicare prin alta dispoziție legala speciala".
Precizările de mai jos precizează exact contrariul, respectiv faptul ca exista prevederi legale atât în normativul supus atenției, cat și în cele speciale, incidente în materie.
a) Prevederile art. 6, 8 și art. 9 respectiv 118 din Hotărârea nr.64/03.12.2011 privind Statului Profesiei de Avocat publicata în M.Of. nr.898/2011 garantează caracterul confidențial al relației contractuale dintre avocat și client. Sub acest aspect, în lipsa unui acord explicit al părtilor contractante, persoana responsabila cu difuzarea informațiilor de interes public, nu poate dispune și nici nu poate fi obligata la comunicarea informațiilor solicitate.
b) Sub aspectul prevederilor art.111 din Legea nr.544/2001 (informații de interes public) respectiv obligativitatea comunicării, la cerere, a contractelor de achiziție publica, recurenta-pârâtă arată ca nici acest aspect nu se aplica pretențiilor reclamantului.
Astfel, reglementarea noțiunii de contract de achiziție publica, o regăsim în cadrul prevederilor art.3 lit. f) din OUG nr. 34/2006 privind achizițiile publice, principalul act normativ ce stabilește cadrul legislativ aplicabil achizițiilor publice. În cadrul aceluiași act normativ, conform prevederilor art.16 alin. l, sunt stabilite principalele derogări de la aplicabilitatea OUG 34/2006, respectiv în cazul în care autoritatea contractantă atribuie un contract ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2B, atunci obligația de a aplica prezenta ordonanță de urgență se impune numai pentru contracte a căror valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzută la art. 57 alin. (2) și se limitează la prevederile art. 35-38 și art. 56 și la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2). Conform poziției nr.21, serviciile juridice, așa cum e și cazul speței de față, sunt incluse în Anexa 2B a OUG nr.34/2006 având cod CPV_-5 la_-7. Respectând confidențialitatea contractului de asistenta juridica, valoarea acestuia nu depășește pragul valoric prevăzut la art.57 alin.2 din OUG nr.34/2006, respectiv cea de 130.000 euro.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, respectiv faptul ca serviciile de asistenta juridica prestate fac parte din categoria celor incluse în Anexa 2B și a căror valoare nu depășește pragul statuat de art.57 alin.2 din OUG nr.34/2006, rezulta indubitabil situația ca asupra acestui contract nu îi sunt aplicabile reglementările OUG 34/2006 și pe cale de consecința, nu intra în categoria contractelor de achiziție publica, așa cum sunt ele definite de art.3 lit. f) din OUG nr.34/2006 privind achizițiile publice spre a fi comunicate conform art.111 din Legea nr.544/2001 (informații de interes public).
Instanța de fond nu a făcut referire în motivarea soluției, de înscrisurile depuse în întâmpinare de parata și nici de cele depuse în ședința publica din 04.03.2015.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 240/2015 a Tribunalului Călărași și rejudecând cauza, respingerea acțiunii reclamantului L. Ș., în principal, pe calea excepțiilor invocate de parata UAT . subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată.
Intimatul L. Ș., domiciliat în ., în termen legal, a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de către recurenta U. A. Teritorială a Comunei F., cu sediul în ., având CF_, reprezentată legal prin primar D. P., în calitate de recurent - pârât, împotriva sentinței civile nr. 240/04.03.2015 pronunțate de Tribunalul Călărași, solicitând respingerea, ca neîntemeiat, a recursului și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței civile nr. 240/04.03.2015.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 492 noul Cod Procedură Civilă, părțile neformulând propuneri concrete în acest sens.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 96 noul Cod de procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 496 din noul Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, referitor la primul motiv invocat prin cererea de recurs, întemeiat pe art. 488 al.1 pct.-ul 8 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, referitor la eronata respingere a excepției tardivității cererii de chemare în judecată, Curtea reține că prevederile art. 22 alin. l din Legea nr. 544/2011stabilesc că acțiunea pentru obligarea autorității sau instituției publice la comunicarea informațiilor de interes public se introduce în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7 din același act normativ, care, contrar aprecierilor recurentei, este un termen pentru comunicarea răspunsului la solicitarea de comunicare a informațiilor de interes public, astfel că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 22 alin. l din Legea nr. 544/2011 începe să curgă, în principiu, de la data comunicării răspunsului. Numai în situația de excepție în care nu se comunică un răspuns la solicitarea de comunicare a informațiilor de interes public, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 22 alin. l din Legea nr. 544/2011 începe să curgă de la data împlinirii termenului legal de comunicare a răspunsului.
Or, după cum corect a relevat și instanța de fond, intimatul reclamant a primit răspuns la cererea sa pe data de 6 ian . 2015 (conform ștampilei cu data poștei aplicată pe plic – fila 6 dosar instanța de fond), aspect recunoscut și prin cererea de recurs, iar acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 20.01.2015 deci în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de lege, astfel că excepția tardivității este neîntemeiată.
În plus, Curtea precizează că în raport de prevederile art.16 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, aprobate prin H.G. nr.123/2002, termenul legal de comunicare a răspunsului se calculează pe zile lucrătoare, astfel că el s-a împlinit în cauză la data de 29.12.2014, situație în care termenul legal pentru introducerea acțiunii în obligarea autorității sau instituției publice la comunicarea informațiilor de interes public s-a împlinit la data de 29.01.2015, astfel că și din perspectiva invocată de recurentă, excepția tardivității este neîntemeiată, acțiunea fiind introdusă în termen (la data de 20.01.2015).
Referitor la motivul de recurs privind eronata respingere a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 (contencios administrativ) coroborate cu prevederile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 544/2001(informații de interes public), Curtea reține că prevederile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2011constituie norma specială, care permite introducerea acțiunii în obligarea autorității sau instituției publice la comunicarea informațiilor de interes public fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prealabile, derogând (specialia generalibus derogant) astfel de la prevederile de la art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă norma generală.
Or, în cauză este necontestat aspectul introducerii cererii de chemare în judecată în temeiul prevederilor art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, cu modificările și completările ulterioare, iar nu al Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, art. 21 alin. (2) din Legea nr. 544/2004, invocat de recurentă, conform căruia „ împotriva refuzului prevăzut la art. 1 se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respectiv în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată", nu are aceleași efect ca și art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu reglementează o plângere prealabilă obligatorie, ci doar creează un cadru special de sancționare a funcționarului public care nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege sub aspectul în discuție.
Referitor la motivul de recurs privind greșita interpretare de către instanța fondului a prevederilor art. 2 din legea 554/2001, susținându-se, sub un prim aspect, că informațiile solicitate nu sunt incluse în categoria informațiilor de interes public ce urmează fi comunicate de către persoana responsabila cu atribuții stabilite conform art.4 alin. l și 2 din Legea nr. 544/2001, Curtea reține ca fiind necontestat că prin cererea înregistrată la Primăria .. 18/5563/13.11.2014, intimatul reclamant a solicitat să i se comunice următoarele informații: - care sunt sumele achitate de către Primăria . serviciilor juridice de consultanță, de asistență și/sau reprezentare în dosarele nr._, nr._ și nr._ ; - care este denumirea cabinetului/cabinetelor de avocatură ce a reprezentat U.A.T. F. în instanță având ca obiect dosarele mai sus menționate; care a fost suma achitată de către Primăria . avocatură S.C.A. D. & G., pentru achiziționarea serviciilor juridice de consultanță, asistență și reperezentare a U.A.T. F. în instanță pentru luna octombrie 2014, conform H.C.L. al ./25.09.2014.
Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin 1 lit b din Legea nr. 544 /2001, „ prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației”.
Analizând cuprinsul cererii indicate mai sus prin prisma textului legal expus anterior, Curtea constată că solicitările intimatului reclamantului se referă la o achiziție publică a unor servicii juridice, privind, deci, în esență, modul în care se cheltuie banii publici, informații care, prin natura lor, sunt de interes public, fiind vorba, evident, despre informații ce rezultă din activitățile unei autorități sau instituții publice în sensul dispozițiilor art. 2 alin 1 lit b din Legea nr. 544 /2001 și nefiind exceptate de la comunicare prin altă dispoziție legală specială.
În aceste condiții, este justă obligația impusă recurentei pârâte de prima instanță, de a furniza informațiile solicitate de intimatul reclamant, înlăturând îngrădirea nejustificată a dreptului acestuia de a fi informat corect cu privire la modul în care sunt efectuate cheltuielile din fondurile publice locale.
Totodată, sub un al doilea aspect, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată invocarea de către recurentă a prevederilor art. 6, 8 și art. 9, respectiv 118 din Hotărârea nr.64/03.12.2011 privind Statutul Profesiei de Avocat, referitoare la confidențialitatea relației dintre avocați și clienții săi. Intimatul reclamant nu a solicitat informații din contractele de asistență juridică încheiate între avocați și recurentă, ci informații care rezultă din activitatea autorităților publice și care se referă în mod direct la necesitatea eficientizării activității instituțiilor publice locale și a îmbunătățirii actului managerial în vederea reducerii cheltuielilor bugetare locale.
Cheltuielile efectuate din bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor sunt supuse principiului transparenței și publicității și de aceea aceste informații trebuie furnizate cetățenilor interesați de eficiența și corectitudinea cheltuirii banilor publici, dezvăluirea lor neavând nici o legătură cu confidențialitatea și secretul profesional invocate de persoana juridică de drept public prin cererea de recurs.
Pe de altă parte, contrar celor susținute prin cererea de recurs, prevederile art. 111 din Legea nr. 544/2001 sunt aplicabile și în cazul achiziției de către autoritatea sau instituția publică a unor servicii juridice, deoarece acest text de lege privește orice achiziție publică, nu doar cele derulate în conformitate cu procedurile reglementate de OUG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
OUG nr.34/2006 reglementează anumite proceduri pentru atribuirea contractelor importante de achiziție publică, dar aceasta nu înseamnă că achizițiile din fonduri publice care nu se desfășoară în conformitate cu procedurile reglementate de OUG nr.34/2006 nu reprezintă achiziții publice. De altfel, chiar art.16 din OUG nr.34/2006, invocat prin cererea de recurs, se referă la contractele privind achizițiile din fonduri publice care nu se desfășoară în conformitate cu procedurile reglementate de OUG nr.34/2006 ca fiind tot contracte de achiziție publică.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.496 noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI F., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 240/04.03.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. Ș., domiciliat în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. B. C. V. H.
GREFIER
E. S. M.
Red./Thred. V.H.
Jud. fond A.P. I. /T. Călărași
| ← Pretentii. Decizia nr. 5551/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5299/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
