Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Sentința nr. 95/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 95/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 95/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.95
Ședința publică de la 19.01.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - A. G. ȚAMBULEA
GREFIER - C. A.
Pe rol se află acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. L. P. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul C. Național al Audiovizualului, cauza având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 12.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 19.01.2016.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 21.04.2015 reclamanta . in contradictoriu cu pârâtul C. N. al Audiovizualului a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 161/26.03.2015 privind amendarea cu 100.000 lei, solicitând in principal sa se dispună anularea deciziei mai sus arătate și, in subsidiar, sa se dispună dispuneți înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea somației publice de intrare in legalitate sau, ., redozarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin aplicarea unei amenzi contravenționale orientate către minimul special prevăzut de lege, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat în primul rând faptul că nu se face vinovată de contravențiile reținute în sarcina sa (mai puțin contravenția privind funcționarea programului propriu L. P. Z. fara licența audiovizuala si decizie de autorizare).
Astfel, in ceea ce privește constatarea CNA ca 23 de programe se retransmiteau in rețea fara a fi inscrise in aviz, reclamanta a arătat că 14 din cele 23 aveau acorduri / contracte in vigoare, astfel:
-Programul -Auto Moto Sport cu acord Nr,18 din 15.05.2014 valabil 15.05.2015,
-Programul -Da Vinci Learning cu acord din 01.01.2014 valabil 31.12.2014,
-Programul - Galaxia Tv cu acord din 16.09.2014 valabil nedeterminata,
-Programul - History Channel cu contract din 01.04.2013 valabil 01.04.2016,
-Programul - Magic Tv cu acord din 16.09.2014 valabil nedeterminata,
-Programul - Minimax cu contract Nr. 60 din 09.05.2011 valabil 31.12.2014,
-Programul - Paprika Tv cu contract Nr. 6 din 16.07.2012 valabil 16.07.2015,
-Programul Popular TV cu acord nr.367/17.10.2013 valabil nedeterminat,
-Programul Spark TV cu acord nr. 19 din 15.05.2014,
-Programul Tv 1000 cu contract nr. 48/30.07.2014 valabil 31.12.2016,
-Programul Viasat Explorer cu acord nr. VE 1004 din 26.03.2014 valabil 30.11.2014,
-Programul Viasat Nature cu acord nr. VN 195 din 26.03.2014 valabil 30.11.2014,
-Programul - Zu Tv acord Nr. 245 din 27.01.2014 valabil 15.01.2015,
-Programul - U Tv cu acord Nr. 116 din 10.03.2014 valabil 01.03.2015.
-Programul - Minimax cu contract Nr. 60 din 09.05.2011 valabil 31.12.2014.
In ceea ce privește constatarea CNA ca se retransmiteau in rețea 13 programe fara a fi inscrise in aviz, a arătat ca 4 din cele 13 programe aveau acorduri/ contracte in vigoare:
-Programul -Da Vinci Learning cu acord din 01.01.2014 valabil 31.12.2014,
-Programul - History Channel cu contract din 01.04.2013 valabil 01.04.2016,
-Programul -Viasat Expiorer cu acord Nr VE 1004 din 26.03.2014 valabil 30.11.2014,
-Programul -Viasat Nature 30.11.2014, cu acord Nr. VN 195 din 26.03.2014 valabil
Cu privire la constatarea CNA ca 6 programe existente in Aviz, cu acorduri valabile, nu se retransmiteau in rețea la data controlului, reclamanta a învederat instanței că:
-Programele -Orizont Tv, Travel Mix si Tvr C. aveau modulatoarele de recepție arse din cauza unui șoc de tensiune prea puternic, așa cum reiese și din procesul-verbal de constatare încheiat în data de 12.12.2014 între colegii de serviciu la acea dată și directorul tehnic al societății.
-Programele regionale obligatorii la retransmisie MDI Tv si DIGI 24 C. n-au pus la dispoziția lor echipamentele de recepție care se face pe IP/TV ( internet )gratuit si necondiționat asa cum se menționează in legea 504/2002 art. 82- alin.(l).
-Programul GSP TV a devenit Zu Tv începând cu data de 13.04 2014, program ce era transmis in rețea, la ultimul control din data de 19.12.2014 si trecut in procesul verbal de constatare la poziția 46.
-Programul M. 1 Tv la acea data nu se putea recepționa fiind criptat pe satelit, asa cum reiese din ședința publica CNA din data de 18.12.2014, pana la rezolvarea problemelor ce vizează transmisia programului M. 1 Tv.
Constatarea CNA ca 17 programe care erau retransmise in rețea, aveau acorduri de retransmisie cu termenul de valabilitate expirat, asa cum reiese din structura ofertei de servicii de programe retransmise aprobata de CNA in data de 20.03.2014 este neîntemeiata pe considerentul ca toate cele 17 programe aveau acorduri/ contracte in vigoare:
-Programul -Acasă Tv cu acord Nr. 2934 din 14.11.2013 valabil 01.12.2014,
-Programul -Acasă Gold cu acord Nr. 2937din 14.11.2013 valabil 01.12.2014,
-Programul- . din data de 15.05.2013 valabil 14.05.2014,
-Programul-Bollywood Tv cu acord Nr. 16 din 04.07.2013 valabil 04.07.2014 cu prelungiri automate de cate 12 luni,
-Programul- Favorit Tv cu acord Nr. 398 din 13.05.2013 valabi 13.05.2014,
-Programul- Inedit Tv cu acord Nr. 174 din 11.06.2013 valabil 11.06.2014,
-Programul- Kanal D cu acord din 10.05.2013 valabil 10.05.2014,
-Programul- K. Tv cu acord din 17.05.2013 valabil 17.05.2014,
-Programul Music Mix cu contract Nr. 43 din 08.10.2012 valabil 08.10.2015,
-Programul- N. 24 Plus cu acord Nr. 399 din 13.05.2013 valabil 13.05.2014,
-Programul- N. Tv cu acord Nr. 202 din 13.05.2013 valabil 13.05.2014,
-Programul- Prima Tv cu acord din 17.05.2013 valabil 17.05.2014,
-Programul -Pro Tv cu acord Nr. 2933 din 14.11.2013 valabil 01.12.2014,
-Programul -Procinema cu acord Nr. 2933 din 14.11.2013 valabil 01.12.2014,
-Programul -România Tv cu acord Nr. 359 din 10.05.2013 valabil 10.05.2014,
-Programul -Sport .Ro cu acord Nr. 2936 din 14.11.2013 valabil 01.12.2014.
In ceea ce privește constatarea CNA ca 9 programe care erau retransmise in rețea, aveau acordurile de retransmisie cu termenul de valabilitate expirat - asa cum reiese din structura ofertei de servicii de programe retransmise aprobata de CNA in data de 12.11.2014, reclamanta a învederat 8 dintre acestea aveau acorduri/ contracte in vigoare:
-Programul -Acasă Tv cu acord Nr. 2934 din 14.11.2013 valabil 01.12.2014,
-Programul -Acasă Gold cu acord Nr. 2937din 14.11.2013 valabil 01.12.2014,
-Programul -Dolce Sport 1 cu acord din 01.01.2014 val 01.01.2015,
-Programul -Dolce Sport 1 cu acord din 01.01.2014 val 01.01.2015,
-Programul Music Mix cu contract Nr. 43 din 08.10.2012 valabil 08.10.2015,
-Programul -Procinema cu acord Nr. 2933 din 14.11.2013 valabil 01.12.2014,
-Programul -Pro Tv cu acord Nr. 2933 din 14.11.2013 valabil 01.12.2014,
-Programul -Sport .Ro cu acord Nr. 2936 din 14.11.2013 valabil 01.12.2014.
Cu privire la funcționarea programului propriu L. P. fara licența audiovizuala si decizie de autorizare, s-a arătat că la data de 16.12.2014, in ședința CNA, s-a anulat decizia de emitere a postului local L. P. deoarece existau datorii la bugetul de stat, datorii care nici nu erau eșalonate.
În al doilea rând, reclamanta a arătat că pe langa faptul ca nu se face vinovata de săvârșirea contravențiilor reținute in sarcina sa, stabilirea sancțiunii contravenționale si/sau a cuantumului acesteia s-a făcut in mod aleatoriu, fara ca agentul constatator sa se raporteze la criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute la art. 90 alin. 4 din Legea audiovizualului nr. 504/2002.
Astfel, prin Decizia nr. 161/26.03.2015, in temeiul art. 90 alin. 1 lit. h), j) si k) si alin. 2 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările si completările ulterioare, a fost sancționată cu amenda contravenționala in cuantum de 100.000 lei.
A susținut că, in ciuda crizei economice mondiale, plătește salarii către un număr de aproximativ 200 de salariați, iar sancțiunea de 100.000 lei este prea aspra, si in consecința se impunea aplicarea unei sancțiuni contravenționale mai ușoare, si anume somația publica de intrare in legalitate, intrucat, potrivit disp. art. 90 alin. 3 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 „ in cazul in care C. decide ca efectele unei fapte prevăzute la alin. 1 sunt minore, va adresa o somație publica de intrare in legalitate."
Într-un subsidiar îndepărtat, reclamanta a solicitat redozarea amenzii și aplicarea unei amenzi orientate către minimul special prev. de art. 90 alin.2 din Legea audiovizualului nr. 504/2002.
Pârâtul C. Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea în tot a cererii formulate de reclamantă, pentru următoarele motive:
În fapt, prin Decizia nr. 161/2015, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 100.000 lei, întrucât, în urma analizării raportului prezentat de Serviciul Inspecție, membrii Consiliului au constatat încălcarea de către societatea L. P. S.R.L. a prevederilor articolelor 50 alin. (1), 58 alin. (1), 74 alin. (1) și (3) și 82 alin. (1) și (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Cu privire la primul motiv invocat de reclamantă, respectiv alegația potrivit căreia „nu se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa (mai puțin contravenția privind funcționarea programului propriu L. P. Z. fără licență audiovizuală și decizie de autorizare), a solicitat constatarea că în speță, deși în sarcina reclamantei s-a reținut atât că difuza un program fără a deține licență audiovizuală, cât și că retransmitea servicii de programe cu încălcarea dispozițiilor referitoare la oferta de servicii retransmise, aceasta înțelege să solicite anularea actului administrativ invocând doar un singur aspect, referitor la faptul că programele aveau acorduri/contracte în vigoare, admițând fără rezerve săvârșirea contravenției referitoare la difuzarea de programe în lipsa unei licențe audiovizuale și a unei decizii de autorizare.
Or, o astfel de apărare nu poate fi primită și nu o exonerează pe reclamantă de răspunderea pentru faptele contravenționale reținute în sarcina sa, întrucât nu probează respectarea dispozițiilor legale de către distribuitorul de servicii, în sensul în care faptele reținute în sarcina sa nu ar exista.
A învederat instanței că, excepție făcând programele aflate pe lista „must carry" a căror obligativitate legală la retransmisie intră în sarcina distribuitorului acesta are libertatea de a da conținutul ofertei de servicii retransmise așa cum consideră, alegerea programelor pe care înțelege să le ofere publicului fiind atributul exclusiv al distribuitorului, având în vedere considerente comerciale care să-i facă oferta atractivă pentru public.
Raportat la această libertate, distribuitorul mai este ținut de legislația audiovizuală doar în ce privește asigurarea protecției minorilor astfel încât în situația în care înțelege să introducă și programe 18+, (filme și emisiuni pornografice) destinate exclusiv adulților, atunci acestea pot fi comercializate numai la solicitarea abonatului, în pachete care conțin exclusiv astfel de programe, și necondiționat de achiziția altor pachete de servicii.
Dincolo de această libertate comercială de alegere a programelor care constituie oferta, distribuitorul este singurul îndrituit să modifice structura ofertei de servicii de programe retransmise astfel încât să asigure respectarea dispozițiilor legale din domeniul audiovizualului la care este obligat, respectare cu privire la care C. Național al Audiovizualului are atribuții de control.
Plecând de la această premisă, a solicitat instanței să constate că în discuție nu poate fi o eventuală „culpă" a reclamantei, în sensul în care, deși avea contracte sau acorduri în vigoare, a omis să comunice Consiliului o astfel de stare de fapt, ori să solicite acordul pentru modificarea ofertei de servicii, deoarece o astfel de ipoteză nu o exonerează de răspunderea pentru faptele contravenționale reținute în urma controlului, iar C. nu poate impune modificarea structurii ofertei după cum expiră valabilitatea unor contracte, cl doar controlează, verifică respectarea dispozițiilor legale de către distribuitori.
Distribuitorii de servicii pot modifica structura ofertei de servicii de programe retransmise numai cu acordul Consiliului, în sensul în care nu se poate pune la dispoziția publicului o ofertă de servicii înainte ca aceasta să fi fost comunicată Consiliului și să fi primit acordul acestuia, iar contravenția se sancționează indiferent de forma vinovăției, excepția de nesancționare a faptelor săvârșite din culpă trebuind să fie prevăzută expres în actul normativ care stabilește și sancționează fapta respectivă.
De asemenea, motivul invocat de reclamantă nu este de natură să răstoarne prezumția de veridicitate, în sensul că actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă și prezumția de legalitate de care se bucură orice act administrativ.
Susținerea reclamantei referitoare la situația în care, deși programele nu erau înscrise în aviz, o parte din contracte/acorduri ar fi fost „valabile ori aflate în vigoare", nu este de natură să o exonereze și nici nu este una corectă, în condițiile în care, atât din acțiunea introductivă cât și din înscrisurile depuse chiar de reclamantă, rezultă fără echivoc faptul că la data efectuării controlului, respectiv 19 decembrie 2014, unele dintre acordurile/contractele menționate în scris de reclamantă urmau să expire ori erau expirate. Astfel, spre exemplu, reclamanta enumera în mod repetat:
-Programul -Viasat Explorer - cu acord nr. VE 1004 din 26.03.2014 valabil 30.11.2014
-Programul -Viasat Nature - cu acord nr. VE 195 din 26.03.2014 valabil 30.11.2014.
În ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia la data controlului, 19 decembrie 2014, unele programe aveau „modulatoarele de recepție arse din cauza unui șoc de tensiune prea puternic" așa cum rezultă din înscrisul depus de aceasta la dosar, în care se menționează că în data de 12 decembrie 2014 acestea nu au putut fi înlocuite întrucât nu se aflau pe stoc în magazia de materiale, învederează pârâtul că nici o atare situație nu poate fi de natură să o exonereze de răspundere în condițiile în care, în spețe cu elemente de similitudine, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că astfel de aspecte nu sunt de natură să exonereze de răspunderea contravențională.
Pe de altă parte, dacă o astfel de situație era reală, la data controlului, acest lucru se putea consemna în raportul întocmit de inspector așa cum sunt, de exemplu, explicațiile referitoare la programul MDI TV sau DIGI 24 C., despre care reprezentantul reclamantei i-a declarat inspectorului fie că nu a fost pus la dispoziție semnalul tv, fie că nu au fost primite echipamente tehnice.
În ce privește apărarea reclamantei potrivit căreia programul M. 1 TV nu se putea recepționa fiind criptat, așa cum a constatat chiar și CNA în ședința din 18.12.2014, învederează instanței că, față de faptele reținute în sarcina reclamantei, un astfel de aspect nu demonstrează respectarea dispozițiilor legale și nici nu este esențial în individualizarea sancțiunii, întrucât acest program nu a fost avut în vedere la stabilirea faptelor contravenționale.
Referitor la apărarea reclamantei potrivit căreia în rețea nu ar fi fost retransmise programe cu acorduri/contracte cu termenul de valabilitate expirat, pârâtul a solicitat instanței să constate că enumerarea care începe de la fila 4 a acțiunii introductive cuprinde un singur acord privitor la programul „Bollywood TV" în principiu, restul de 14 fiind, fără excepție, expirate la data efectuării controlului, 19 decembrie 2014.
Aceeași situație este întâlnită la programele menționate de reclamantă la fila 6 a acțiunii, unde 5 programe din cele menționate de reclamantă, respectiv Acasă TV, Acasă Gold, Procinema, Pro Tv și Sport.Ro, au acordul valabil doar până la 01.12.2014. (situație conformă celei reținute în raportul de constatare redat în actul contestat).
În ce privește susținerile reclamantei privind funcționarea programului L. TV fără licență audiovizuală și decizie de autorizare, pârâtul a învederat că, deși aceasta afirmă că „la data de 16.02.2014 în ședința CNA s-a anulat decizia de emitere a postului local L. P. deoarece existau datorii la bugetul de stat, datorii care nu erau nici eșalonate", aceasta cunoștea faptul că la data de 8.11.2014, licența audiovizuală pe care o deținuse își încetase de drept valabilitatea.
Astfel, au depus dosarul cauzei adresa CNA_/23.09.2014 prin care se comunica reclamantei că la data de 8.11.2014 expiră valabilitatea licenței audiovizuale, că deja era în întârziere față de termenul legal pentru depunerea cererii, și că, dacă se consideră oportun, se poate solicita prelungirea valabilității cât mai urgent. Așadar, reclamanta nu era obligată să solicite prelungirea, dar la data expirării valabilității trebuia să înceteze difuzarea programului.
Urmare acestei adrese a CNA, în data de 29.09.2014 reclamanta depune cerere și o parte din documentele obligatorii conform reglementărilor legale, înregistrate sub nr._, așa cum rezultă din adresa CNA nr. 11378RF/27.10.2014, prin care, de asemenea, se reamintea că la data de 8.11.2014 expiră termenul de valabilitate al licenței și se solicita completarea cu documente a cererii de prelungire.
De asemenea, prin adresa CNA_ RF/20.11.2014, reclamantei și reprezentantului legal M. M. le era comunicat faptul că la data de 7.11.2014 nu se finalizase completarea solicitării de prelungire a valabilității licenței audiovizuale, că termenul pentru care fusese acordată a expirat de drept și că situația va fi prezentată Consiliului într-o ședință viitoare.
Față de aceste aspecte, a solicitat instanței să constate că alegația potrivit căreia abia în data de 16 decembrie 2014 s-a anulat decizia de emitere a postului este total eronată, întrucât la data respectivă C. a constatat că documentația prevăzută de reglementările în vigoare a fost incompletă la data de 8.11.2014, când expira valabilitatea licenței, condiții în care solicitarea este respinsă de drept.
În aceste condiții licența pe care a deținut-o reclamanta și-a încetat valabilitatea la data de 08.11.2014, iar nu la data de 16 decembrie 2014 atunci când în ședința publică membrii Consiliului au constatat că o . cereri nu mai pot fi discutate urmare a nerespectării de către titularii de licență a termenelor de depunere a unor documente.
În ce privește criticile reclamantei referitoare la o greșită individualizare a sancțiunii în raport de dispozițiile Legii audiovizualului, a susținut pârâtul că, potrivit prevederilor art. 90 alin. (4), individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în prezenta lege se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.
În situația de față există un cumul de fapte, față de gravitatea celor reținute în sarcina reclamantei, respectiv difuzarea unui program de televiziune fără a mai deține o licență audiovizuală valabilă și retransmisia unei oferte de servicii de programe cu nerespectarea dispozițiilor legale, amenda în cuantum de 100.000, jumătate din limita maximă prevăzută de lege pentru încălcarea oricăreia dintre dispozițiile invocate, nu depășește dreptul de apreciere al autorității, iar faptele reclamantei nu pot fi apreciate ca având "efecte minore” pentru a ne afla în situația în care C. să fi decis aplicarea unei somații publice, așa cum pretinde reclamanta.
Mai mult, așa cum este menționat în raportul avut în vedere de Consiliu, rubrica "Istoric", distribuitorul mai fusese sancționat anterior, pe o perioadă de cel mult un an, pentru încălcarea dispozițiilor legii audiovizualului, cu somație publică.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, atașând și înscrisuri suplimentare privind dovada dreptului de retransmisie.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 161/26.03.2015 a Consiliului Național al Audiovizualului s-a aplicat reclamantei . amendă de 100 000 lei pentru încălcarea prevederilor articolelor 50 alin.1, 58 alin.1, 74 alin.1 și 3 și 82 alin.1 și 2 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, amendă aplcată conform art. 90 alin.1 lit.h și j și alin.2 din aceeași lege.
Pentru a se aplica această amendă, s-a reținut în sarcina reclamantei săvârșirea a 4 contravenții, astfel:
- Funcționarea programului propriu L. P., deși începând cu data de 8.11.2014, societatea nu a mai deținut calitatea de titular de licență audiovizuală, întrucât nu a depus la CNA întreaga documentație prevăzută de Legea audiovizualului și de Decizia nr. 277/2013 pentru prelungirea licenței, fiind încălcate disp. art. 50 alin.1 coroborat cu art. 58 alin.1 din Legea nr. 504/2002
- Retransmiterea de servicii de programe fără a fi înscrise în oferta de servicii și fără a solicita acordul Consiliului înainte de modificarea structurii acesteia, iar alte programe, deși înscrise în oferta aprobată de Consiliu, nu erau retransmise, fiind încălcate astfel disp. art. 74 alin.1 și 3 din Legea nr. 504/2002.
- S-a avut în vedere că 23 de programe se retransmiteau în rețea fără a fi înscrise în aviz, se retransmiteau în rețea 13 programe retransmise, fără a fi înscrise în solicitarea de reactualizare a avizului din data de 12.11.2014, 6 programe existente în aviz, cu acorduri valabile, nu se retransmiteau în rețea la data controlului, iar 11 programe existente în solicitarea de reactualizare aviz din 12.11.2014 cu acorduri valabile, nu erau reretransmise în rețea la data controlului.
- Totodată, s-a avut în vedere că 17 programe care erau retransmise în rețea aveau acordurile de retransmisie cu termenul de valabilitate expirat, așa cum reiese din structura ofertei de servicii programe retransmise aprobată de CNA în data de 20.03.2014, iar 9 programe care erau retransmise în rețea aveau acordurile de retransmisie expirate, așa cum reiese din structura ofertei de servicii de programe retransmise aprobate de CNA în data de 12.11.2014.
- Nu se transmiteau programele TVR C. (program al televiziunii publice), nefiind respectat art. 82 alin.1 din Legea nr. 504/2002
- Nu se retransmiteau posturile regionale MDI și DIGI 24 C., deși acestea erau înscrise în oferta de servicii și, totodată, nu se retransmiteau posturi locale, fiind încălcate disp. art. 82 alin.2 din Legea nr. 504/2002.
În ceea ce privește săvârșirea primei contravenții, așa cum au fost reținute de Curte mai sus, avem în vedere faptul că, în chiar debutul cererii de chemare în judecată (pct.1) reclamanta nu a contestat săvârșirea acesteia, menționând că este singura dintre cele reținute pe care o recunoaște.
Cu toate acestea, a menționat faptul că, cu privire la funcționarea programului propriu L. P. fără licență audiovizuală și decizie de autorizare, la data de 16.12.2014, în ședința CNA, s-a anulat decizia de emitere a postului local L. P., deoarece existau datorii la bugetul de stat.
Cu privire la acest aspect, Curtea reține că pârâtul a depus la dosar adresa CNA_/23.09.2014 prin care se comunica reclamantei că la data de 8.11.2014 expiră valabilitatea licenței audiovizuale, că deja era în întârziere față de termenul legal pentru depunerea cererii, și că, dacă se consideră oportun, se poate solicita prelungirea valabilității cât mai urgent.
Urmare acestei adrese a CNA, în data de 29.09.2014 reclamanta depune cerere și o parte din documentele obligatorii conform reglementărilor legale, înregistrate sub nr._, așa cum rezultă din adresa CNA nr. 11378RF/27.10.2014, prin care, de asemenea, se reamintea că la data de 8.11.2014 expiră termenul de valabilitate al licenței și se solicita completarea cu documente a cererii de prelungire.
De asemenea, prin adresa CNA_ RF/20.11.2014, reclamantei și reprezentantului legal M. M. le era comunicat faptul că la data de 7.11.2014 nu se finalizase completarea solicitării de prelungire a valabilității licenței audiovizuale, că termenul pentru care fusese acordată a expirat de drept și că situația va fi prezentată Consiliului într-o ședință viitoare.
Față de aceste aspecte, Curtea constată ca fiind legală și temeinică apărarea pârâtului în sensul că valabilitatea licenței a expirat la data de 8.11.2014 și că de la acea dată reclamanta nu mai deținea o licență valabilă, chiar dacă acest aspect a fost supus dezbaterii Consiliului într-o ședință ulterioară, în care doar s-a luat act de expirarea și de încetarea de drept a licenței la data de 8.11.2014.
Așadar, se constată că în mod legal CNA a constatat prin decizia contestată încălcarea disp. art. 50 alin.1 raportat la disp. art. 58 alin.1 din Legea nr. 504/2002.
În ceea ce privește săvârșirea celei de-a doua contravenții, Curtea reține că faptele constatate la lit. a din expunerea de mai sus, respectiv faptul că s-a reținut că 23 de programe se retransmiteau în rețea fără a fi înscrise în aviz, și 13 programe erau retransmise, fără a fi înscrise în solicitarea de reactualizare a avizului din data de 12.11.2014, au fost în mod legal și temeinic constatate.
Cu privire la aceste aspecte, vom înlătura apărarea reclamantei din contestație în sensul că pentru aceste 23+13 programe deținea acorduri/contracte valabile, deoarece, ceea ce s-a reținut și respectiv sancționat cu privire la aceste programe nu a fost lipsa acordurilor/contractelor de retransmitere, ci lipsa avizului CNA.
Astfel, conform art. 74 alin.1 din Legea nr. 504/2002 „Retransmisia de servicii de programe de către distribuitorii de servicii se va face numai pe baza avizului eliberat de Consiliu”, iar conform alin.3 „Distribuitorii de servicii pot modifica structura ofertei de servicii de programe retransmise numai cu acordul Consiliului.”.
Așadar, cât timp fapta contravențională reținută are în vedere lipsa avizului CNA și nu lipsa acordurilor de retransmisie, din verificarea acestor acorduri rezultând că ele au fost acordate tocmai pentru obținerea avizului de la CNA, Curtea reține că în mod corect s-a reținut de către CNA încălcarea art. 74 alin.1 din Legea nr. 504/2002.
Cu privire la faptele enumerate la lit.b tot în reținerea aceleiași contravenții, respectiv că 17 programe care erau retransmise în rețea aveau acordurile de retransmisie cu termenul de valabilitate expirat, așa cum reiese din structura ofertei de servicii programe retransmise aprobată de CNA în data de 20.03.2014, iar 9 programe care erau retransmise în rețea aveau acordurile de retransmisie expirate, așa cum reiese din structura ofertei de servicii de programe retransmise aprobate de CNA în data de 12.11.2014, Curtea reține că reclamanta, prin înscrisurile atașate răspunsului la întâmpinare, filele 239-273 din dosar, a făcut dovada contrară, respectiv a deținerii la data controlului a acordurilor de retransmisie ce erau în vigoare.
Acest aspect nu schimbă însă reținerea contravenției de la art. 74 alin.1 și 3 din Legea 504/2002, deoarece, așa cum am arătat mai sus, a fost sancționată inclusiv retransmiterea fără aviz CNA, nu numai fără acord de retransmitere, aceste acorduri trebuind a fi depuse la CNA pentru obținerea avizului.
Urmează însă ca acest aspect să fie avut în vedere la individualizare.
Cu privire la faptul că 6 programe existente în aviz, cu acorduri valabile, nu se retransmiteau în rețea la data controlului, iar 11 programe existente în solicitarea de reactualizare aviz din 12.11.2014 cu acorduri valabile, nu erau reretransmise în rețea la data controlului, Curtea nu poate reține apărarea reclamantei în sensul că cele 6 programe nu se retransmiteau deoarece aveau modulatoarele de recepție arse din cauza unui șoc de tensiune prea puternic, aceste deficiențe neputând fi considerate a avea caracter imprevizibil sau de neînlăturat și neîntrunind condițiile cazului fortuit pentru a fi exonerată de răspundere reclamanta.
Reținem ca fiind temeinică doar apărarea reclamantei cu privire la nedifuzarea postului M. 1 TV, acesta neputând fi recepționat și fiind amânată includerea lui, așa cum rezultă și de înscrisul de la fila 152 din dosar.
Și acest aspect urmează a fi avut în vedere la individualizarea sancțiunii, la fel ca și cel privind deținerea acordurilor, neputându-se însă înlătura reținerea contravenției de la art. 74 alin.1 și 3, așa cum am arătat.
În ceea ce privește a treia contravenție reținut de CNA, privind netransmiterea programelor TVR C. (program al televiziunii publice), nefiind respectat art. 82 alin.1 din Legea nr. 504/2002, așa cum am arătat mai sus, a fost înlăturată apărarea cu privire la faptul că modulatoarele de recepție ar fi fost arse din cauza unui șoc de tensiune prea puternic, în mod legal și temeinic fiind reținută săvârșirea faptei de reclamantă, aceste aspecte, ce nu au fost dovedite, oricum neîntrunind condițiile cazului fortuit.
În ceea ce privește a patra contravenție, respectiv netransmiterea posturilor regionale MDI și DIGI 24 C., deși acestea erau înscrise în oferta de servicii și, totodată, nu se retransmiteau posturi locale, fiind încălcate disp. art. 82 alin.2 din Legea nr. 504/2002, Curtea va înlătura apărările reclamantei.
Astfel, cu privire la netransmiterea MDI TV și DIGI 24 C., explicațiile reclamantei au variat, conform notei de constatare și acțiunii, în sensul că nu ar fi fost puse la dispoziție echipamentele tehnice corespunzătoare, însă nu au fost dovedite în cauză.
Cu privire la posturile locale, reclamanta nu a prezentat o explicație.
Așadar, vom reține că și această contravenție a fost corect reținută de CNA.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Curtea reține că în mod corect, raportat la reținerea unui cumul de 4 fapte contravenționale, raportat la disp. art. 90 alin.2 și 4 din Legea nr. 504/2002, a fost stabilită sancțiunea amenzii și nu a unei somații publice.
Avem în vedere că reclamanta a mai fost sancționată în anul în curs cu somare, prin Decizia nr. 316/29.04.2014 și că a avut și alte sancțiuni anterioare (fila 207 verso), astfel încât, raportat și la cumulul de fapte se impunea sancțiunea amenzii, neputându-se reține efecte minore.
Însă, în ceea ce privește cuantumul amenzii, prevăzut de art. 90 alin.2 din lege ca fiind între 10.000 lei-200.000 lei, Curtea reține că sancțiunea de 100.000 lei este disproporționată, chiar și raportat la cumulul de fapte, astfel încât, reținând și celelalte elemente menționate mai sus la analiza fiecărei contravenții, Curtea, în baza art. 93 alin.3 din Legea nr. 504/2002 va admite în parte acțiunea și va reduce sancțiunea amenzii aplicate contestatorului prin decizia nr.161/26.03.2015 de la suma de 100.000 lei, la suma de 20.000 lei, apreciind această individualizare ca fiind cea temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația formulată de reclamanta S.C. L. P. S.R.L., cu sediul în Z., .. 17B, ., în contradictoriu cu pârâtul C. Național al Audiovizualului, cu sediul în București, ., sect.5.
Reduce sancțiunea amenzii aplicate contestatorului prin Decizia nr.161/26.03.2015 de la suma de 100.000 lei, la suma de 20.000 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Curtea de Apel București, SCAF.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
A. G. ȚAMBULEA C. A.
Red.AGȚ/27.01.2016/4 ex
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 113/2016.... | Pretentii. Decizia nr. 113/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
